Conștiința, la răspântia dintre filozofie și neuroștiințe

Poate că niciodată de-a lungul istoriei nu a fost mai intens studiată conștiința ca în zilele noastre. Din ce în ce mai mulți oameni de știință din diverse ramuri abordează acest subiect atât de complex adăugând noi și noi conexiuni și semnificații spre a completa puzzle-ul uriaș pe care acesta îl reprezintă. Bucuria este cu atât mai mare cu cât aceste lucruri se petrec din ce în ce mai des și în țara noastră.

Dacă ați mai fost pe această pagină atunci vă este cunoscut faptul că sunt un "fan" al conexiunilor între știință și...conștiință și că îmi place să urmăresc materiale în care cercetători din diverse domenii fac astfel de conexiuni. Recunosc însă că am o simpatie deosebită pentru creier și neuroștiințe, lucru destul de trasparent 😁 având în vedere articolele care apar cu un click aici (link).

Așa am ajuns să descopăr zilele trecute o conferință foarte interesantă susținută de un om deosebit pe care am bucuria să îl cunosc - domnul prof.dr. Leon Zăgrean - șeful catedrei de fiziologie a Universității de Medicină și Farmacie "Carol Davila" din București. Conferința are titlul "Conștiința, la răspântia dintre filozofie și neuroștiințe" și a avut loc la Centrul de Studii Complexe, centru care urmăreste dezvoltarea performanței umane, îmbunătățirea calității vieții și implementarea societății cunoașterii.

Nu fac nici un comentariu introductiv deoarece nu vreau să influențez în nici un fel percepția celor ce o vor viziona. Vă spun doar că pe parcursul acesteia vă veți bucura de conexiuni importante între textele vechilor tradiții, curente de gândire vechi și contemporane și mai ales descoperiri de ultimă oră din fizica cuantică și neuroștiințe. Veți întâlni și idei din teoria lansată de dr. Stuart Hameroff şi Sir Roger Penrose despre care am amintit săptămâna trecută aici (link). Ce poate fi mai frumos decât să fim martorii apropierii mult sperate a momentului când toate lucrurile vor duce la o singură înțelegere a fluidității multiversului.

Felicit pe această cale pe domnul profesor univ. dr. Leon Zăgrean pentru deschiderea sa față de acest subiect complex și pentru conexiunile atât de importante pe care le-a dăruit în această conferință.

Felicitări și domnului dr. ing. Florin Munteanu - președintele Centrului de Studii Complexe - pentru subiectele propuse în aceste conferințe, subiecte din ariile interdisciplinare prin abordarea cărora se pot naște concepte și tehnologii noi care să faciliteze transformarea societății în care trăim. Vizionare plăcută!

O emisiune interesantă la care domnul prof.dr. Leon Zăgrean a fost invitat găsiți și aici (link),  iar un alt articol important despre conștiință puteți găsi aici (link).

Iată și câteva cărți foarte importante pe tema conștiinței (toate beneficiază de transport gratuit oriunde în țară):

"Stăpânul conștiinței" -Serge Kahili King- comandă online aici-link;
"Transcenderea nivelurilor conștiinței" -David R. Hawkins- comandă online aici-link;
"Punctul haosului" -Ervin Laszlo - comandă online aici-link;
"Informatia- o istorie, o teorie, o revărsare" -James Gleick- comandă online aici-link;
"Societatea conștiinței" -Mihai Drăgănescu- accesibilă aici-link;
"Revoluția conștiinței" -Ervin Laszlo - comandă online aici-link;

***

Dacă ești pentru prima dată pe această pagină, bine ai venit! Poți alege un articol din lista "Articole recomandate" sau orice subiect din tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

Informații care mi-au schimbat viața (15)

Mulți oameni de știință spun că universurile paralele există și chiar cred că nu ne mai putem îndoi de asta. Că este greu de acceptat ideea, se înțelege de la sine. Asta deoarece minții noastre îi este greu să-și imagineze cum ar fi să avem un număr infinit de replici ale noastre ale fiecăruia și cum ar fi să nu putem controla cu ce-și ocupă acestea timpul...😂

Numai că din ce în ce mai mulți oameni simt intuitiv că există ceva dincolo de noi, ceva mult mai mult decât ne putem închipui, ceva care deocamdată nu poate fi cuprins cu mintea și explicat rațional. Că ar cam trebui să trecem dincolo de ideea unicității este un alt subiect. Motivul pentru care este cazul să conștientizăm măsura infinității posibilităților l-am găsit cuprins concentrat în citatul următor:

"Știm acum că energia întunecată reprezintă peste 70% din Univers, materia întunecată cam 20%. La un calcul simplu ne dăm seama că abia înțelegem (științific) maxim 10% din Univers, dar 90% rămâne un mister. Conștientizând această realitate trebuie să fii foarte precaut înainte să spui că ceva este imposibil."  - Harold E. Puthoff

Trecând dincolo de necesitățile impuse de teoriile științifice privind existența universurilor paralele, la prima vedere este greu să găsim motive să ne intereseze acest subiect deoarece pare foarte îndepărtat de viețile noastre practice. Pare foarte îndepărtat de nevoile zilnice pe care le presupune viața de zi cu zi.

Eu cred că aparentul dezinteres pe care îl avem față de astfel de subiecte este determinat de ceva care există la nivel subtil, de ceva ascuns în fiecare dintre noi, anume teama de multitudinea posibilităților în care s-ar putea desfășura un eveniment și gândul că am putea avea cu toții "dreptate" :)). Am rostit cuvântul teamă deoarece, dacă ar fi așa, nu am mai avea motive să ne contrazicem pe nici un subiect, fapt care pare foarte plictisitor într-o lume în care încă ne hrănim energetic foarte mult din conflicte. Cu alte cuvinte există o teamă că am putea rămâne flămânzi de conflicte.

Dar..., eu cred că existența universurilor paralele vine să confirme experiențele pe care le avem în tărâmurile de "dincolo" de această realitate (numite de unii autori stări de conștiință extinsă), experiențe pe care mulți oameni încă le pun pe seama construcțiilor subconștientului, denumindu-le vise (când au loc în somn) sau halucinații (când sunt trăite în stare conștientă).

Poate că aș fi și eu tentată să cred că sunt vise sau halucinații dacă nu ar fi atât de reale și dacă nu ar implica și conștiența simțurilor de "aici" așa cum mi-au descris multe persoane care au trăit astfel de experiențe. Dar pentru că articolul de astăzi este dedicat universurilor paralele voi lăsa subiectul privind astfel de experiențe deschis pentru o altă ocazie.

Filmul documentar de astăzi - "Univers sau Multivers" - își merită pe deplin locul în seria "Informații caremi-au schimbat viața" (link) deoarece are puterea de a schimba total percepția noastră despre acest Univers așa cum îl imaginăm acum. Are capacitatea de a explica pe înțelesul tuturor ce goluri din cosmologie umple teoria existenței Multiversului și care sunt dovezile care susțin ideea existenței lui.

Deși acest film zdruncină zdravăn percepțiile și credințele de toate zilele iar asta ar putea crea o stare de neliniște, mie mi-a adus multe răspunsuri și mi-a facilitat multe conexiuni între experiențe asemeni celor descrise mai sus și explicațiile acestora. Conexiuni de genul: "Asta înseamnă că toate lucrurile pentru care nu mi-am găsit timp să le fac au fost poate făcute de o copie de-a mea, în alta parte" - idee spusă de unul dintre fizicieni în film. Ori asta nu-mi poate da decât o stare de pace.

Filmul este realizat tot sub conducerea lui Brian Greene după cartea sa "Textura Cosmosului: Spațiul, Timpul și Textura Realității" și reprezintă ultima parte din seria celor patru amintite în ultimele patru săptămâni.

Documentarul poate fi înțeles în mod independent, însă pentru o privire globală este recomandată și vizionarea celorlalte trei din serie pe care le puteți accesa aici (link 1), aici (link 2)  și aici (link 3). Vizionare plăcută și cu folos!

Pentru o înțelegere mai bună a "funcționării" Universului în care ne-am întâlnit recomand episoadele seriei de documentare: (ep.1) Ce este spațiul (link), (ep.2) Iluzia timpului (link), (ep.3) "Saltul cuantic" (link) și (ep.4) "Univers sau Multivers" (link).

Ca și în cazul celorlalte trei episoade, recomand cărțile lui Brian Greene care au, așa cum am mai spus, darul de a explica lucruri complicate pe înțelesul tuturor și au calitatea de a fi mai palpitante decât un film SF 😁:

- "Universul elegant" - comandă online aici-link;
- "Realitatea ascunsă" - comandă online aici-link;

și încă două cărți dragi mie:

- "Cosmos" -Carl Sagan- comandă online aici-link;
- "Lumea și demonii ei" -Carl Sagan- comandă online aici-link.

***

Dacă este pentru prima dată când ai ajuns în căsuță mea virtuală, îți urez bun venit! Sper ca lucrurile pe care le vei citi să-ți aducă o stare de pace și bucurie. Poți alege un articol din lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

Echilibrul interior sfidează legile naturii

            Există numeroase exemple care demonstrează că echilibrul nostru interior și concentrarea ne ajută să realizăm lucruri care par imposibile.

            Am ales astăzi două dintre ele, în care, metaforic vorbind, planeta Pământ pare să-și retragă atracția gravitațională și pare să se încline în fața echilibrului interior a două ființe minunate: Michael Grab și Miyoko Shida Rigolo.

            O respirație profundă vă poate aduce în starea acestora - o stare de pace care este greu de descris în cuvinte și care se poate simți doar cu sufletul. Vizionare plăcută!

 

 

            Dacă ai ajuns pentru prima dată pe această pagină îți urez bun venit  și îți ofer alte două momente speciale aici (link) și aici (link). Poți să alegi alte subiecte care îți plac din tabelul cu cuvinte cheie din coloana din dreapta.

Cu drag ♥ 

Misterul stărilor de neputință

Stările de neputință există. Cu toții le avem, chiar dacă diferă adâncimea și durata lor. Când apar, cu toții fugim de ele și nu vreau să fac o comparație relativ la felul în care fugim deoarece bănuiți care ar fi aceea.

Pentru oamenii care merg la serviciu fără pasiune, pentru cei care au o familie, rate la bancă și griji cât să nu le rămână timp pentru nimic altceva, rutina zilnică acoperă ca o ceață realitatea dar funcționează și ca o carapace protectoare care nu lasă vizibilitate prea mare asupra adâncimii stărilor de neputință. Ceva în genul "ce nu ai timp să observi nu te macină". Sau ca o anestezie.

Alți oameni observă stările "negative" dar le neagă rapid existența luând din dezvoltarea personală doar ideea "gândește pozitiv și totul va fi bine" considerând că asta este de ajuns. Posibil să funcționeze pentru o vreme.

Însă pentru persoanele preocupate de autocunoaștere și de propria dezvoltare (care din fericire sunt tot mai multe), stările de neputință pot să dărâme lucruri construite cu greu în luni sau chiar ani de muncă interioară. Aici lucrurile se complică.

Oricărui om din ultima categorie îi place să spună că totul e ok, că munca de dezvoltare a dat rezultate și că stările de tristețe, de pesimism, de negativitate (sau căderile în general) au dispărut. Dar asta ar însemna să privim doar suprafața stărilor prin care trecem. Mii de articole s-au scris și se scriu în fiecare zi pe hârtia reală sau virtuală despre cum au reușit oamenii să iasă din astfel de stări. Fiecare dintre aceste articole oferă tehnici și numeroase metode în 3 puncte, 7 pași sau "n" etape prin care promit garanții în ceea ce privește depășirea stărilor de neputință oricare ar fi natura acestora. Sunt sigură că ați citit astfel de titluri, internetul abundă. Dar oare se rezolvă lucrurile în profunzime în oricare caz?

De asemenea, articolele motivaționale și video-urile din aceeași gamă funcționează pentru o vreme dar probabil știți că impulsul lor nu ne poate ține la infinit departe de propriile stări.

Astfel, dezamăgirea apare din nou în numeroase cazuri când stările revin parcă mai în forță. Și atunci e posibil să ne întrebăm unde am greșit, de nu reușim să atingem starea mult dorită de echilibru sau de ce aceasta durează mult mai puțin decât ne-am așteptat. 

Experiențele mele și ale celor pe care îi cunosc mi-au arătat că dezamăgirea pe care o produce neputința de a depăși starea de neputință și autoînvinuirea că greșim undeva este mult mai aspră decât neputința inițială în sine. Sper că nu sună chiar atât de complicat (și nu, nu e o greșeală în fraza precedentă, expresia unde se repetă cuvântul neputință am scris-o intenționat), vorbesc aici despre gândul din spatele gândului inițial. Adică vreau să spun: e mai simplu să încerci să ieși dintr-o stare când mintea nu complică lucrurile și e mult mai greu când o lași să facă asta.

Când omul este pe un drum al cunoașterii de sine, adică după ce și-a dat silința să observe și să accepte sau să transforme diversele sale aspecte (link), am observat că o stare de neputință funcționează ca un buldozer care mătură totul în cale. Și nu vorbesc aici de stările de lipsă de voință cu care s-ar putea confunda. Mă refer la starea în care omul simte că a făcut tot ce i-a stat în puteri și totuși simte că ceva îl oprește asemeni unui zid - ceva a cărei semnificație logică lipsește. În astfel de cazuri ne apar în minte expresii de genul "însemnă că nu am învățat/nu cunosc destul", "nu am acceptat destul", "nu-s în stare de fapt de nimic", "poate că așa mi-e scris", "unde mi-e curajul pe care am crezut că îl am?", etc.

Am ajuns la concluzia că ceva ne scapă când ne luptăm să îndepărtăm cu orice preț (!) astfel de stări. Că acest tip de abordare face parte din negarea unei părți din firescul lucrurilor. Nu am neapărat un fir logic (rațional) să argumentez ceea ce simt și ce am spus aici. Dar...dacă stările de neputință sunt "pauzele" de care ființa în întregul ei are nevoie pentru a se reseta? Dacă aceste pauze neplăcute sunt suportul indispensabil al stărilor de bucurie ce se vor naște? Dacă aceste stări au un rost (fac parte din firesc) exact în aceeași măsură în care stările de bucurie au? Dacă mintea noastră nu este încă în măsură să cuprindă întregul mister al stărilor de neputință? 

Da, după muuulte, muuulte analize, am ajuns la concluzia că aceste stări sunt într-adevăr momentele (perioadele) în care e necesar să dăm drumul credințelor vechi pentru a ne adapta unor noi credințe ce corespund unei noi realități. Aceste stări sunt pe atât de grele (fix) pe cât de multă rezistență opunem schimbării. Dacă nu am opune rezistență schimbării, nu ar exista nici efort și nici suferință. Cu alte cuvinte, dacă am lăsa să plece tot ceea ce e necesar să plece, dacă am înțelege că schimbarea este singura constantă din Univers, atunci viața s-ar desfășura cu adevărat LIN.

Posibil să nu fiți de acord cu aceste explicații, e un lucru firesc. E mai puțin important să găsim aceleași răspunsuri. Ce este cu adevărat important e faptul că întrebările ne ajută să menținem clară flacăra lucidității în momentele de cumpănă ale vieții. Mie cel puțin, aceste întrebări mi-au dat o altă perspectivă asupra stărilor prin care am trecut și prin care mai trec câteodată în această realitate (link).

O altă perspectivă despre subiect se găsește aici (link).

***

Recomand cu încredere (măcar) una dintre cărțile lui Brené Brown (trei dintre ele au fost traduse în limba română (transport gratuit oriunde în țară pentru orice comandă):

- "Ridică-te din propria ta cenușă mai puternic ca oricând" - comandă online aici-link;

***

Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Poți căuta un subiect care să-ți placă utilizând listele "Articole recomandate", cuvintele cheie și căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Miracolul necondiționării în relațiile interumane

Fiecare moment din viața noastră este cu adevărat sfânt. Numai că noi nu putem percepe sfințenia momentelor decât  uneori și doar pe acelea le considerăm speciale.

Fiecare întâlnire cu o ființă este cu adevărat o inițiere. Numai că noi nu putem concepe/accepta acest fapt cu mintea și atunci le zicem inițieri doar acelora făcute de oamenii numiți maeștri.

Ți s-a întâmplat vreodată să observi o sclipire specială în ochii persoanelor cu care vorbești? Și nu vorbesc aici despre persoana de care tocmai te-ai îndrăgostit ci despre un cu totul alt gen de sclipire.

***

Deși am mai adus în discuție magia relațiilor interumane pe acest blog aici (click) și magia simplității vieții aici(click!), câteva momente speciale pe care le-am trăit săptămâna trecută mi-au readus motivul să reiau astăzi aceste subiecte de suflet.

Ar fi inutil să povestesc experiențele, pentru că așa cum am mai spus, sunt dificil de redat în cuvinte, dar îți pot spune că nu am întâlnit până acum momente mai înălțătoare, mai pline de bucurie, decât momentele în care se creează o conexiune sufletească în spațiul oferit de necondițonare. Sunt momente în care simți că Cerul a coborât pe Pământ.

Deoarece când în viața noastră apar experiențe similare în mod repetat putem determina condițiile care duc la producerea lor prin analiza acestora în paralel, iată îți voi spune în continuare ce cred că au în comun astfel de experiențe.

Probabil ai observat și tu că atunci când suntem stresați de vreo problemă sau de vreun disconfort de orice natură este destul de greu să ne concentrăm pe lucrul pe care dorim să-l facem sau pe o discuție cu cineva. Simțim cum parcă nu ne putem „aduna” și gândul ne “fuge” spre disconfortul sau frustrarea pe care o avem.

Se pare însă că în momentele de relaxare când gândul nu ne fuge nicăieri în altă parte decât în momentul prezent, lucrurile stau cu totul altfel iar comunicarea cu ceilalți se face într-un mod special.

De asemenea am observat că atunci când interacțiunea pe care o avem are un scop sau un interes oricât de mic și „nevinovat”, fie ascuns sau la vedere, acesta acaparează parcă toată energia interacțiunii și momentul poate fi cu greu altfel decât unul tensionat de atingerea scopului respectiv.

Și asta se întâmplă inclusiv în cazul când interesul este înlocuit de o nevoie cum ar fi nevoia de a fi apreciat de celălalt sau chiar aceea de a socializa pur si simplu. Dar dacă se întâmplă să te întâlnești cu cineva „din întâmplare” (când scopul lipsește), probabil ai observat că asta se simte clar și în dinamica discuției.

Dacă întâlnirea/interacțiunea presupune totuși discutarea unui proiect acesta creând la rândul său așteptări, respectiv dorința unui anumit rezultat al discuției, atunci momentele speciale de care vorbesc se creează doar când persoanele reușesc să se detașeze de rezultatul discuției. Da. Știu că e greu, dar se poate.

Am observat de asemenea că acele momente speciale apar doar când creatorii lor (participanții la respectiva experiență) încetează să mai păstreze vreo aparență sau vreo imagine prefabricată, altfel spus când încetează să mai vrea „să pară” și reușesc să se oprească la A FI - într-o autenticitate 100%.

Și până la urmă, dacă ar fi să reduc toate acestea la un singur cuvânt atunci acel cuvânt magic ar fi necondiționare.

Necondiționarea este cea care aduce strălucirea în ochii oamenilor, cea care îmbracă o interacțiune umană într-o lumină pe care cuvintele nu o pot descrie. Pentru că nimic nu se compară cu libertatea de A FI. Iar oamenii simt când cineva le oferă această libertate fără să-i condiționeze să fie altfel decât sunt.

Iar dacă ar fi să vorbesc în termeni energetici aș putea spune cu siguranță că energia necondiționării are o astfel de textură încât o poate simți oricine, oriunde, oricând, fie în realitate în preajma cuiva, fie în cuvintele unui text sau într-o secvență video.

Poate că uneori nu știm ce se întâmplă sau nu o putem defini exact, poate nu știm de ce ne simțim altfel decât de obicei, poate nu știm de ce în urma unei întâlniri cu cineva suntem plini de bucurie fără un motiv clar conturat. Dar chiar dacă nu o putem defini, odată ce simțim această stare nu o mai putem confunda cu nimic și devine un fel de standard spre care tindem.

Deși trăim într-o lume în care ni se pare că suntem aproape la tot pasul condiționați de câte ceva sau de către cineva, într-o lume în care cuvântul „trebuie” este rostit de mult prea multe ori pe zi, sunt absolut sigură că fiecare om care a trăit măcar și un singur moment în care a simțit necondiționarea, fiecare astfel de om se poate clarifica rapid cu privire la ceea ce e natural să fie o relație interumană.

În plus, cel puțin pentru mine este clar că astfel de momente ne încarcă pentru foarte foarte mult timp și ne dau puterea de a continua să ne (re)construim propria ființă pentru a putea trăi în armonie cu toți cei din jur și pentru a putea să le fim alături în mod necondiționat.

Chiar dacă momentele de necondiționare pe care le dăruim celorlalți sunt la început destul de greu de creat, eu cred că merită toată strădania interioară pentru a ajunge să coborâm Cerul pe Pământ.

Mulțumesc 💗persoanelor minunate (de toate vârstele😉) alături de care am trăit bucuria momentelor speciale din această săptămână și care mi-au oferit în acest fel ocazia să scriu acum despre asta. 😚

Alte articole despre relații și comunicare:

- 3 pași importanți pentru relații armonioase,
- Cum ar fi să nu-ți fie teamă (teama de ceilalți),
- Comunicarea conștientă - secretul relațiilor armonioase și
- IERTAREA - aspecte esențiale și o schimbare de perspectivă.

***

Recomand cu toată căldura câteva cărți ale renumitului psiholog Jacques Salomé în care acesta explică mecanismele relaționale în termeni foarte simpli pe înțelesul tuturor și într-un mod cald, aproape de sufletul omului:

- "Transmiterea. Despre ce ne aducem unii altora" -Céline Alvarez, Christophe André- comandă online aici-link;
- "Arta de a cultiva relații durabile" - Gerard Apfeldorfer - comandă online aici-link;
- "Curajul de a fi tu însuți. Arta de a comunica conștient" -Jacques Salomé- comandă online aici-link;
- "Vorbește-mi, am atâtea să-ți spun" -Jacques Salomé- comandă online aici-link;
- "Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege" -Jacques Salomé- comandă online aici-link;
- "Trăind cu cei apropiați în fiecare zi...viața!" -Jacques Salomé- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Trăind cu ceilalți în fiecare zi...viața!" -Jacques Salomé- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Toți comunicăm, dar puțini stabilim și relații" -John C. Maxwell- comandă online aici-link;
- "Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relațiilor umane" -Eric Berne- comandă online aici-link.

Pentru părinții care doresc să-și îmbunătățească relațiile cu copiii recomand:

- "Empatia în parenting" -Shauna Shapiro, Chris White- comandă online aici-link;
- "Comunicarea relațională pe înțelesul celor mici" -Jacques Salomé- (pentru părinți) comandă online aici-link sau aici-link.

***

Dacă este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți urez bun venit! Sper să găsești lucruri care să-ți placă și să mai treci din când în când. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Dimensiunea spirituală a Universului

 

            Este foarte greu de explicat cum se leagă lucrurile în anumite cazuri, mai ales atunci când vrei să înțeleagă cât mai mulți oameni ceea ce vrei să spui, cu atât mai greu atunci când vrei să explici logic și coerent lucruri care privesc funcționarea Universului, lucruri care pentru moment se leagă prin punți mai mult intuitive.

            Și totuși există oameni care pot vorbi despre acest subiect pe înțelesul tuturor, cu argumente științifice bine documentate și o coerență care relaxează auditoriul. Este vorba despre domnul prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan - medic în neurologie și psihiatrie, membru în Academia Americană de Neurologie, Societatea Internațională de Cercetare a Creierului, Federația Internațională de Neurologie, Societatea medicilor Scriitori și publiciști din România. 

            Dacă vă doriți să pătrundeți mai profund în tainele Universului prin prisma științifică dar și prin aceea a conștiinței vă recomand cu drag următoarea emisiune. Merită fiecare minut investit.

Vizionare plăcută! ♥

Recomand cu căldură cărțile domnului prof. Dumitru Constantin Dulcan:

"Inteligența materiei" - comandă online aici-link - transport gratuit;

"În căutarea sinelui pierdut" (ambele volume) - comandă online aici-link - transport gratuit;

"Mintea de dincolo" - comandă online aici-link - transport gratuit

O listă a interviurilor cu domnul prof. Dumitru Constantin Dulcan se găsește cu un click aici-link.

***

Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Magia simplității Vieții

Mulți dintre noi se străduiesc să găsească drumul spre ei înșiși și spre înțelegerea profundă a rostului lucrurilor încercând în acest sens diverse căi de cunoaștere. Citim, scriem, vorbim despre cunoaștere, vizionăm filme documentare sau conferințe și toate acestea pentru a ne găsi pacea minții și a sufletului nostru și pentru a trăi o viață armonioasă.

Pe "drum", trecem  prin zeci, sute și mii de stări care se succed uneori cu repeziciune, astfel încât este posibil să devenim de tot atâtea ori contrariați sau confuzi privind căutările noastre. La fiecare colț de stradă câte o doză de neîncredere mai mică sau mai mare ne pândește din umbră râzând sarcastic.

Dar..., dacă se întâmplă să fii cu totul prezent într-o clipă, fără să te gândești la nimic, doar să observi cum curge Viața, foarte posibil să trăiești ceva ce cu greu poate fi descris în cuvinte. Foarte posibil ca ceea ce simți să depășească tot ceea ce ai citit, auzit, vizionat.

 ***

Deși știu că voi reda mult prea puțin din magia simplității unei astfel de clipe, plus că nu am cine știe ce talent scriitoricesc, voi încerca să vă povestesc un fragment de viață pe care am Trăit-o altfel.

Am fost zilele trecute cu treburi într-un oraș apropiat de al meu și pentru că era încă devreme față de momentul când trebuia să ajung unde aveam de mers m-am oprit într-un fast food. Înăuntru era călduț, o atmosferă primitoare, cei doi bărbați care preparau mâncarea erau calmi și făceau totul cu drag și răbdare. Mi-am luat și eu ceva și m-am așezat pe unul dintre cele trei scaune înalte (genul celor de la bar) în fața mesei fixate în perete. Locația nu era foarte mare astfel încât masa fixată în perete era singurul loc unde puteau mânca persoanele care nu luau mâncarea la pachet. În colțul din dreapta sus pe perete era fixat un televizor care funcționa pe un post cu muzică.

Începusem să mănânc când lângă mine s-au așezat două fete, eleve de liceu - mi-am dat seama din conversația veselă pe care o purtau. Împărțeau o chiflă și o porție de cartofi când o altă colegă s-a apropiat de ele și cum nu avea unde se așeza a rămas în picioare între primele două cu ochii în televizor. Deși nu vedeam fața nici uneia deoarece cea de lângă mine era cu spatele, simțeam bucuria cu care își vorbesc și relaxarea pe care le-o produce acel moment atât de simplu petrecut împreună. Cea care stătea în picioare le-a spus celorlalte două că la televizor începe o piesă care îi place mult și cele două au ridicat privirea spunând amuzate că și lor le place. Am ridicat și eu ochii spre tv să văd clipul. E vorba despre cel postat mai jos.

Nu știu de ce și simt că chiar nu contează motivul, dar s-a întâmplat ceva ca o rupere de realitate, ca o rupere de această realitate, mai exact de cea în care mulți oameni văd doar cenușiu sau nu văd nimic bun în nimic. Părea o rupere de realitate, nu mai aveam senzația că sunt eu dar știam (parcă) că sunt tot ce mă înconjoară, că, de fapt, sunt UNA cu toate acestea. Am simțit că inima mi-e plină, mai plină ca niciodată și că nimic nu lipsește ca totul să fie perfect. 100% perfect. Întreg. Total. Perfect potrivit. Am simțit că nimic nu a lipsit niciodată din acest Întreg și că orice lipsă sau imperfecțiune e doar pentru că nu se vede/simte Totul.

Am simțit că totul e știut, cunoscut, că nimic nu mai trebuie căutat, nimic de descoperit, am simțit că toate întrebările și-au pierdut semnul „?”și sensul. Am simțit că TOTUL este doar de Trăit.

Aș putea să mai spun/scriu o mie de cuvinte, dar oricâte ar fi tot nu aș putea să transmit totul dacă tu cel / cea care citești nu ai trece Dincolo de aceste cuvinte. Deci, te invit Dincolo de cuvinte, oferindu-ți în dar o parte din condițiile exterioare pe care eu le-am avut acum câteva zile - muzica, imaginile, versurile, deși sunt absolut convinsă că acestea nu au avut nici o legătură cu starea.

Cât despre condițiile interioare, dacă reușești să te "aduni" cu totul în clipa prezentă, lăsând la o parte orice alt gând sau preocupare, ca și cum această clipă ar fi unica pe care o simți/trăiești/experimentezi aici în corp, fără trecut, fără viitor, atunci e suficient să fii în acest fel AICI.

Pune-ți metaforic ochelarii din clipul de mai jos și simte Viața deasupra norilor! Nu te opri la versuri, nici la imagini, nici la muzică! Mergi Dincolo de acestea! ♥ 

Dar ce dau eu atâtea explicații ...sigur ai mai trăit și tu astfel de stări.

Felicitări trupei Voltaj pentru piesă, lui Dan Petcan pentru regia clipului și lui Andi Vasluianu si Diana Roman pentru interpretarea atât de expresivă a rolurilor din acesta!

***

Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗