Să învățăm de la copii...

În vârtejul vieții de zi cu zi mulți dintre noi își pierd entuziasmul, candoarea, încrederea și multe alte lucruri pe care le aveam cu toții atunci când eram copii. Desigur, am putea să le reînvățăm însă suntem în mare parte prea mândri să luăm exemplu de la un copil.

Iată că am găsit pe cineva foarte potrivit să ne aducă aminte câteva lucruri importante ...Este vorba despre Adora Svitak pe care o puteți asculta într-un scurt discurs marca binecunoscută TED:

(*** Subtitrarea se poate seta din bara de jos a player-ului.)

Cu drag >:D<

Despre comunicare...altfel

În cadrul nevoilor umane, nevoia de socializare ocupă al treilea nivel după necesitățile fiziologice (nivelul 1) și cele ce țin de siguranță (nivelul 2).

În general, se consideră că socializarea este procesul prin care ne transformăam din persoană în personalitate, adică fenomenul prin care se conturează personalitatea noastră. Deși socializarea este un proces complex care se desfășoară pe multiple planuri și are loc de-a lungul întregii vieți, se poate observa ușor că o importanță deosebită pe parcursul acesteia o are capacitatea noastră, a fiecăruia de a comunica.

Un studiu amănunțit elaborat de Albert Mehrabian în 1967 a arătat că 55% din mesajul pe care îl comunicăm este transmis prin limbajul non-verbal (denumit și limbajul trupului sau limbajul gestual), doar 5% prin comunicare verbală și 38% prin comunicarea vocală (ton, timbru, intonație).

Deși nu știu dacă acest studiu a luat în calcul și ceea ce emitem energetic dincolo de cuvinte, gesturi sau mimică, comunicarea non-verbală este, după cum reiese din acest studiu, foarte importantă.

În cadrul acestui tip de comunicare, privirea are o importanță deosebită, astfel că nu degeaba există și vorba românească “ochii sunt oglinda sufletului”. Unele cercetări au arătat că în cazul în care cei care comunică se privesc între 50%-60% din timpul conversației, aceștia își pot înțelege reciproc mai bine intențiile de dincolo de cuvinte. Din proprie experiență pot spune că o comunicare profundă, la nivel de suflet, necesită de fapt un contact vizual permanent, acesta fiind primul pas în stabilirea încrederii reciproce din acea interacțiune.

Expresia feței poate facilita sau îngreuna comunicarea, prezența sau absența zâmbetului fiind una dintre cele mai importante indicii.

Fără pretenția de a fi epuizat un subiect atât de vast, aduc astăzi aici o emisiune în care am avut ocazia să exprim câteva păreri legate de de comunicare, plecând de la binecunoscutul clipul al lui Neal Donald Walsh "Privește, zâmbește, atinge". Emisiunea este realizată de un om și un prieten deosebit, domnul Constantin Luca, în mai 2011.

Vizionare plăcută și sărbători cu lumină în suflet ♥

Un training ...altfel

    Ai avut vreodată senzația ca un anumit eveniment se întâmplă numai pentru tine..? Că este creat exact așa cum tu ți-ai fi dorit să se întâmple..?

    Mi s-a întâmplat de câteva ori, dar poate cel mai ușor am reușit să observ acest lucru la cursul de formator la care am participat de curând.
    Încă de anul trecut mi-am dorit foarte mult să particip la un curs de formator deoarece preocupările mele s-au mutat încă de multă vreme din domeniul învățământului preuniversitar în domeniul formării continue.
    Deși încă nu începusem să caut un curs acreditat, am găsit din „întâmplare” într-o seară pe net pagina lui Cătălin Chirilescu și testimonialele unor participanți la cursurile acestuia.
    Felul în care văd eu oamenii mă scutește de timpul pierdut pentru suspiciuni, dar dacă un om suspicios ar fi citit acele testimoniale ar fi fost foarte tentat să creadă că sunt doar cuvinte pe o pagina virtuală, nimic mai mult.
     Un om rațional ar fi căutat încă cel puțin doi-trei traineri pentru a lua o decizie în alegerea cursului, insă cum știu că hotărârile luate intuitiv sunt cele mai bune, m-am lăsat în voia intuiției și a doua zi m-am și înscris la cursul lui Cătălin.
      Timpul a trecut și a venit și prima zi de curs...
     Un grup de 19 cursanți, de vârste și profesii foarte diferite, pe care motivații diferite îi adusese la acest curs. Ca la orice primă întâlnire, au urmat prezentările și primele cuvinte ale trainer-ului Cătălin Chirilescu însă cu fiecare cuvânt rostit sau privire, noi și el deopotrivă, intram fără să ne dăm seama într-o frumoasă poveste magică. După prima oră, deja primii participanți au sesizat că ne cunoaștem parcă de multă vreme și că începem deja să formăm un grup, deși, așa cum am spus, aveam motivații diferite și profesii diferite.
     N-am să vă povestesc despre lucrurile pe care le-am învățat, și asta nu pentru că nu ar fi interesante, ci pentru că acest text vrea să vă vorbească despre cu totul alte lucruri.
      Am sesizat cu toții că la școală, profesorul reușea sau nu să ne facă să preferăm un obiect sau altul, și asta prin harul său didactic, dar nu numai. De asemenea vă este cunoscut proverbul românesc “omul sfințește locul” și vă imaginați că nu numai locul ci tot ce se afla în acel loc.
      Nu cred că se mai poate îndoi cineva de faptul că atunci când faci un lucru cu pasiune, din inimă, acel lucru devine o creație minunată.
     Ce legătură au aceste lucruri cu ce vă povesteam..?
     Nu e suficient ca un trainer să fie foarte pregătit în domeniul în care lucrează. Așa cum unui profesor nu îi este suficient să știe foarte bine materia pe care o predă. Nu e suficient să fie prezentabil sau să aibă carismă, și nu e suficient să știe tehnicile învățate la cursurile de formare urmate anterior. Nu e suficient să aibă o cultură vastă și nici să cunoască tehnici de actorie pentru a spune frumos “poveștile” legate de conținutul cursului sau glumele potrivite pentru fiecare context. Deși toate acestea sunt intradevăr strict necesare, nu sunt și suficiente. Poate în alte vremuri erau, însă în acestea pe care le trăim acum nu sunt suficiente.
       Pentru ca informațiile să ajungă în sufletul oamenilor, nu numai în mintea lor, e nevoie de mult mai mult. E nevoie ca lucrurile enumerate mai sus sa fie completate de o deschidere maximă către oameni, de o apropiere de aceștia, de o înțelegere profundă interiorului lor dar și a hărții mentale a fiecăruia, cu alte cuvinte, de o capacitate empatică profundă. În plus, pentru a reuși să formezi un grup adevărat din participanții la curs e nevoie să gasești și să evidențiezi acele însușiri comune care pot transforma niște străini într-o familie.
      Dar cred, mai presus de toate acestea, un trainer are nevoie de autenticitate, de pasiune, de a radia lucrurile despre care vorbește.
      Aceste caracteristici nu le-am găsit enumerate în suportul de curs, ci le-am observat urmărindu-l pe Cătălin Chirilescu. Puterea exemplului va depăși mereu suporturile de curs și cred că aceasta este cea care face diferența.

       Sunt multe de spus despre cursul la care am participat, dar degeaba le-aș spune, pentru că cele mai multe dintre acestea sunt de simțit, iar simțirile puse în cuvinte pierd 99% din esența lor. Mai bine recomand să urmați acest curs de formator avându-l ca trainer pe Cătălin.
     Mă voi opri aici încheind rotund cu faptul că a fost o experiență minunată, croită ("parcă") exact pentru mine, cu trainer-ul potrivit, cu colegii potriviți, în locul și momentul potrivit. Perfect. Sferic.

        Mulțumesc Cătălin! Mulțumesc Aura, Bogdan, Crina, Dorin, Gabi, Ileana, Ioana, Izabela, Loredana, Luminița, Manuela, Maria, Marius, Mihaela, Nona, Oana, Sergiu, Simona! (ordine alfabetică, singura posibilă în cazul dat). Mă bucur că v-am cunoscut! Sper să ne revedem cu ocazii pregătite de Cătălin!
       Vă îmbrățișez cu drag! >:D<