Recomandare film - Taken [2002]

Îmi plac filmele SF de bună calitate pentru că îmi păstrează mintea deschisă către noi posibilități. Plus că mai cred că în fiecare film SF sau de oricare gen există și un fragment de adevăr mai mic sau mai mare. Iar dacă producătorul executiv este Steven Spielberg atunci sunt convinsă că lucrurile au o consistență specială...

Recomand astăzi un miniserial de suflet - Taken (realizat în 2002) - care încearcă să pună cap la cap informații despre cunoscutul eveniment de la Roswell din timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact din 1947 - anume prăbușirea unei nave extraterestre, fapt mușamalizat de guvernul SUA de la acea vreme.

Povestea se întinde pe durata a cinci decenii şi patru generaţii și este centrată pe trei familii: Keys, Crawford şi Clarke. Owen Crawford căpitan al Air Force încearcă să ascundă urmele prăbușirii navei extraterestre, Russell Keys - veteran al celui de-al doilea razboi mondial - este urmărit de coșmaruri legate de răpirile extratereștrilor al căror subiect de studiu a fost iar Sally Clarke ajunge să aibă un copil al cărui tată se presupune a fi extraterestru. Dar acesta este doar începutul...

Cred că o parte din farmecul acestui film este datorat și intervențiilor vocii lui Allie, o fetiță de șapte ani (al cărui rol în cadrul poveștii nu vreau să îl dezvălui), intervenții în care aceasta își spune părerea legată de diverse aspecte ale vieții. Iată căteva exemple ale unor astfel de intevenții:

„Unii oameni își petrec viața sperând că se va întampla ceva care va schimba totul. Caută puterea sau iubirea, sau răspunsurile la marile întrebări ale vieții. Eu cred că de fapt caută o altă șansă, o posibilitate de a începe o nouă viață în care toate greșelile anterioare să fie uitate, pentru a o lua iarași de la inceput.”

„Cănd în viață totul îți merge bine, e ușor să crezi că toate se întamplă cu un motiv. E ușor să ai credință. Dar când lucrurile încep să meargă rău, devine foarte greu să păstrezi credința, îți vine greu să nu te întrebi din ce cauză se întamplă toate necazurile.”

„Câteodată, oamenii trec prin viață fără a realiza cu adevarat încotro se îndreaptă. Zilele se adună și ei devin din ce în ce mai triști și mai singuri fără a ști cu adevarat de ce sunt atât de triști sau cum au ajuns atât de singuri. Într-o zi se intampla ceva... întâlnesc pe cineva care arată într-un fel anume sau au un zâmbet aparte. Poate că asta înseamnă sa te îndrăgostești... sa găsești pe cineva cu care te simți mai puțin singur.”

Scenariul este scris de Leslie Bohem, iar în rolurile principale îi veți întâlni pe Dakota Fanning, Matt Frewer, Emily Bergl, Heather Donahue, Joel Gretsch, Adam Kaufman și John Hawkes. Miniseria (care cuprinde 10 episoade) a câştigat un premiu Emmy și a fost foarte apreciată. Mai jos este doar episodul 1 preluat de pe net. Vizionare plăcută! (dacă video-ul nu apare sau dacă nu se deschide, atunci deschideți pagina în Chrome)

Următoarele 9 episoade le puteți viziona aici-link, vizionare plăcută 😍

***

Dacă ai ajuns pentru prima oară aici, îți urez bun venit! Este un site cu materiale care ne ajută să devenim mai buni și mai conștienți în alegerile noastre. Poți alege mai ușor un subiect cu ajutorul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,

cu drag 💗

Cum se transformă imposibilul în posibil

Există povești de viață care ne inspiră, care ne arată că totul este posibil când îți dorești cu adevărat, care ne arată că putem realiza mult mai mult decât ne imaginăm. Și aceste povești sunt numeroase și uimitoare fiecare dintre ele.

Dacă povestea lui Nick Vujicic este una foarte cunoscută și probabil o știți deja (de aici-link, aici-link sau aici), aduc astăzi aici o altă poveste emoționantă și anume cea a lui Janine Shepherd.

Aceasta urma să participe la Olimpiada de Iarnă din 1988 la schi fond cu foarte mari șanse la medalia de aur, însă un accident i-a schimbat definitiv drumul. Astăzi Janine Shepherd este autoare a volumelor: Never Tell Me Never (1994), Reaching for Stars (1998), Dare to Fly (1998), On My Own Two Feet (2007), The Gift of Acceptance (2012) și instructoare de zbor.

Despre cum s-au întâmplat toate acestea și despre cum a fost posibil să înfăptuiască ceea ce toți credeau că este imposibil, într-un scurt discurs al acesteia care este de preferat să-l urmăriți prin ochii sufletului...

Recomand cu drag și povestea lui Jill Bolte Taylor care se găsește aici.

Cred că puterea de a trasforma imposibilul în posibil există în fiecare dintre noi. E nevoie doar de răbdarea de a o găsi  printre acele multe îndoieli pe care le-am adunat de-a lungul vremii...

Dacă ai ajuns aici pentru prima dată, îți urez bun venit! Poți alege ceva care să-ți placă din lista "Articole recomandate" sau din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Te mai aștept,
                                                   Cu drag  ♥ 

Un moment de liniște

Chiar dacă sunt un om optimist în esență, nu pot să nu observ că trăim într-o lume centrată în principal pe concurență, o lume în care se vorbește foarte mult despre succes și prea puțin despre felul în care putem privi un eșec pentru a trece mai ușor peste el. Văd tot mai mulți oameni dezinteresați de tot și de toate care trăiesc într-o rutină pe care cu greu o suportă, unii dintre aceștia dorind să iasă din ea dar neștiind ce anume să facă.

Îmi spunea cineva zilele trecute că ar da orice pentru un moment de pace, un moment în care zumzetul găndurilor să se oprească și să se poată izola măcar pentru un moment de tot ce însemnă îngrijorare, teamă și de acei mulți „trebuie” care există în viața sa. Îmi spunea că ar vrea să simtă liniștea aceea profundă care-ți dă puterea să simți mai apoi cum lucrurile își recapătă culoarea, sensul și valoarea reală, care îți dă puterea să te reclădești în urma unei experiențe dureroase.

Pentru că da, există momente de liniște profundă care detensionează, care încarcă, care vindecă și care au capacitatea de a ne oferi forța aceea de a vedea lucrurile altfel, mai clar, cu mai multă încredere. Cred că există momente de pace în care renaștem pur și simplu, în care toată ființa noastră se transformă.

Datorită acestor proprietăți extraordinare, astfel de momente de liniște sunt mai mult decât necesare, iar lipsa lor duce la diverse dezechilibre pe plan emoțional sau chiar fizic.

***

Putem ajunge la astfel de momente de liniște prin respirație profundă sau prin alte metode diverse, însă există și momente care vin pe neașteptate aduse fie de o melodie, fie de câteva rânduri dintr-o carte, de un anume loc în care ne aflăm, de o imagine foto sau de un fragment de film.

Trăirile fiecăruia dintre noi sunt diferite, reacționăm diferit dacă ascultăm aceeași melodie de exemplu. Dar există și posibilitatea să ne ajungă la suflet aceleași lucruri, fiind vorba aici despre niște lucruri...speciale.

Am găsit aseară un astfel de lucru special, un clip care mi-a creat o stare de pace pe care ar fi inutil să o pun în cuvinte, pentru că nu aș reuși să o descriu. Iată-l mai jos.

* Puteți fi copilul la primul său contact cu apa (simbolul vieții) sau mama care dăruiește protecția, iubirea, pacea....

Cu drag ♥ 

Educația în pragul schimbării

După cum se poate observa cu ușurință, sistemul de învățământ nu reușește să facă față noilor cerințe de educație și face mult prea puțin pentru a dezvolta în noile generații capacitatea de a se adapta la provocările vremurilor prezente și cu atât mai puțin provocărilor viitorului.

Puțini adolescenți reușesc să-și facă timp să se educe singuri în acest sens, să-și dezvolte personalitatea în funcție de noile cerințe ale societății, cu greu reușesc să-și aleagă resursele informaționale potrivite în marea de informații existente și astfel mulți dintre ei ajung neadaptați, singuratici și lipsiți de motivație. 

În acest context, potențialul ce există în fiecare adolescent, talentele, vocația nu pot fi scoase la lumină, iar visele cele mai dragi ale fiecăruia sunt strivite de acel „trebuie” și de uniformizarea de care este înconjurat zi de zi din toate părțile.

Poate că cel mai grav lucru este că școala nu-i stimulează și nu-i ghidează pe adolescenți să-și găsească propriile soluții la problemele ce apar în viața lor, fie că este vorba despre problemele de comunicare cu colegii, prietenii sau părinții, fie că este vorba despre emoțiile care le dau viața peste cap în situații neprevăzute.

Se vorbește într-adevăr despre învățământului diferențiat, despre educația centrată pe elev, însă numărul mare de elevi ce există într-o clasă conform prevederilor de astăzi (minim 25) nu permite profesorilor să aplice în mod real și eficient aceste concepte.

Deși aceste constatări sunt triste, totuși (în raport cu articolul precedent) nu am reușit să mă "îndepărtez" cu sufletul prea mult de stilul spontan, amuzant și relaxant a lui Ken Robinson (consilier internațional privind educația, autor și speaker) și m-am gândit să aduc în atenție un alt discurs al acestuia în care subliniază punctele slabe ale sistemului educațional de astăzi.

Vizionare plăcută!

Ce putem face în aceste condiții..?

Poate că cel mai simplu lucru pe care îl putem face, fiecare după posibilități, este să fim alături de adolescenți în momentele de cumpănă prin care trec, fără să-i judecăm atât de aspru pentru momentele în care nu se pot adapta acestor vremuri de profundă transformare ale lumii întregi.

Recomand cu toată inima cărțile lui Ken Robinson:

- "Descoperă-ți elementul" - comandă online aici-link;

- "O lume ieșită din minți" - comandă online aici-link;

- "Tu, copilul tău și școala" - comandă online aici-link.

***

Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Este un blog ce oferă informații din sfera dezvoltării personale și alte materiale ce ne ajută să înțelegem mai bine natura umană și realitatea. Poți căuta un subiect care să-ți placă folosind lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Creativitatea - darul nostru magic

Poate că cel mai frumos dar al fiecăruia dintre noi este creativitatea. Spun “dar” deoarece creativitatea, prin rezultatele ei, este cea care ne diferențiază și ne oferă posibilitatea fiecăruia să dăruim lumii lucruri diferite în domenii diferite și ca un bonus - dovadă că suntem unici iar diversitatea noastră ca specie este infinită.

Deși unii oameni par mai „dăruiți”, mai talentați, mai creativi decât ceilalți, aceasta este doar o iluzie deoarece destul de mulți oameni nu au reușit să-și (re)găsească în ei înșiși minunatele daruri unice sau le-au găsit dar nu îndrăznesc să le scoată la iveală sau nu au găsit modalitatea de a le fructifica într-un fel în care să fie utile societății.

Poate că lucrurile ar sta astăzi altfel dacă sistemul educațional ar face mai mult pentru a stimula creativitatea copiilor începând de la vârste mici. Însă în felul cum este acum organizat, nu face decât să distrugă acest dar cu adevărat magic.

Am găsit de curând un discurs foarte interesant al lui Ken Robinson (consilier internațional privind educația, autor și speaker) despre importanța creativității și a dezvoltării acesteia și deoarece este un discurs foarte amuzant m-am gândit că o să vă placă și vouă.

Vizionare plăcută!

Recomand cu căldură cărțile lui Sir Ken Robinson:

- "Descoperă-ți elementul" - comandă online aici-link;

- "O lume ieșită din minți" - comandă online aici-link;

- "Tu, copilul tău și școala" - comandă online aici-link.

***
O discuție pe larg despre același subiect și aici (click!)

***

Dacă ai ajuns pentru prima oară aici, îți urez bun venit! Este un site cu materiale care ne ajută să devenim mai buni și mai conștienți în alegerile noastre. Poți alege mai ușor un subiect cu ajutorul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,

cu drag 💗