Informații care mi-au schimbat viața (2)

Din seria de articole reunite sub titlul de mai sus în care spuneam că voi aduce pe blog informațiile care m-au ajutat să înțeleg lumea în care trăim, iată astăzi un alt documentar insuficient popularizat dar foarte bogat în informații bine documentate științific și explicate pe înțelesul tuturor.

Este vorba despre documentarul "Beyond Me" ("Dincolo de mine") care aduce argumente științifice pentru a susține o nouă viziune asupra evoluției umane și care aduce noi explicații în "funcționarea" ființei noastre ca întreg.

Documentarul este realizat de Frank Huguenard și cuprinde studii amănunțite din psihologie, biologie, dar și din alte domenii conexe, studii elaborate de oameni de mare valoare cum ar fi microbiologul de renume mondial Bruce Lipton, psihiatrul Rob Williams și mulți alții.

Nu ofer o prezentare mai detaliată deoarece știu că cei care își doresc informații îl vor vedea și analiza oricum. Informațiile există dar depinde de fiecare dintre noi câtă atenție și răbdare investim pentru a le conecta între ele.

Mulțumiri pentru traducere domnului Marian Matei care susține blogul Dezvăluiri. Vizionare plăcută!

În cazul în care abia ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor și căutărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Pentru a căuta mai ușor un subiect poți folosi lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Distanța dintre Admirație și Dispreț

Deși la prima vedere s-ar putea crede că admirația și disprețul sunt polii opuși ai unei axe, în viața cotidiană distanța dintre ele este una foarte mică, trist de mică, din oricare unghi am privi.

Mi s-a întâmplat (și probabil și vouă) să „cad” în admirație pentru cineva sau altcineva cu diverse calități, abilități, talente, etc. Apoi, nu știu cum, dar s-a întâmplat ca la un moment dat să apară ceva - o întâmplare sau un amănunt - care scădea lumina admirației, uneori până la zero și, privind mai departe în trecut, am observat că reacția putea chiar să tindă spre disprețuirea persoanelor pe care inițial le admirasem.

Se pare că acesta este un mecanism destul de obișnuit în societatea în care trăim deoarece oricine poate observa cât de des se întâmplă asta la scară mică (prieteni, cunoștințe) dar mai ales la scară mare și, mai ușor de observat, în media (tv, radio, ziare, bloguri, rețele de socializare, etc).

M-am întrebat de ce se întămplă asta, unde „dispar” calitățile de admirat când scade admirația și cum anume se transformă admirația în dispreț? Iată o variantă de răspuns fără pretenția de a fi singura.

***

Cred că admirația se naște în noi în momentul când nu reușim să vedem în noi înșine calitățile, abilitățile sau talentele pe care le vedem în ceilalți și pe care ni le dorim.

Mai cred că admirația are mai multe nuanțe (asemeni tuturor reacțiilor noastre), nuanțe care ar putea fi puse pe o scară în care unul dintre repere este admirația „clasică” - cea care naște așteptări și care este strict determinată de împlinirea acelor așteptări pe termen lung, iar celălalt reper este admirația detașată, necondiționată.

(Notă: În cele ce urmează mă refer doar la oamenii autentici care nu fac nimic pentru a fi admirați, NU la cei care-și fabrică singuri o imagine (un piedestal) în ochii celorlalți.)

În general, când admirația vine la pachet cu așteptările, admiratorul pune persoana admirată pe un piedestal (metaforic) și îi confiscă dreptul de a se comporta altfel decât prin confirmarea calităților cu pricina.

Când apare ceva cât de mic care nu este aliniat cu așteptările admiratorului, persoana admirată este repede dată jos de pe piedestal iar dacă lucrurile ar rămâne așa totul ar fi bine. Însă de obicei lucrurile merg intantaneu mai departe și persoana ex-admirată este „micșorată” (= i se șterg calitățile și tot ce-a făcut bun cu un burete) până la stadiul în care este strivită cu dispreț, ironie și sarcasm.

Vedem/auzim asta zilnic în media în cazul persoanelor din lumea mondenă și nu numai, dar și  uitându-ne în jurul nostru în imediata „apropiere”. * Bineînțeles nu aș putea vorbi despre asta dacă nu aș fi observat propriile mecanisme. Și bineînțeles nu aș fi putut observa și mai bine dacă nu aș fi fost pusă la colț chiar și fără a fi admirată pentru ceva anume :))

Oriunde am privi putem spune că există o sete de a strivi oameni. Există o sete de a disprețui. O sete de a-l pune jos pe aproapele nostru.

M-am întrebat de ce. Cred că cea mai probabilă cauză (sau măcar una dintre ele) ar fi aceea că în momentele în care oamenii îi pun pe alții la pământ, cei care de obicei se simt „mici” ajung să se simtă pentru puțin timp ceva mai „mari”. Spun pentru puțin timp deoarece acest sentiment nu e unul durabil. Ne comparăm unii cu ceilalți indiferent dacă vrem sau nu deoarece comparația este unul dintre programele după care rulează mintea noastră (și se întâmplă instantaneu).

O cauză profundă a mecanismului prin care apare disprețul este neacceptarea de sine a fiecăruia. Deoarece felul în care îi acceptăm pe ceilalți reflectă fix măsura în care ne acceptăm pe noi înșine. Și asta pentru că: exteriorul reflectă mereu ceea ce este în interiorul nostru - legea Universului cel mai greu de acceptat.

Practic, calitățile omului pe care l-am admirat inițial nu dispar în mod real ci sunt ascunse privitorului de neacceptarea față de celelalte părți ce-i întregesc ființa (neacceptare ce-și are rădăcina în negarea unor aspecte din noi înșine = umbră). Trist, nu-i așa? Mie cel puțin așa îmi pare.

E trist deoarece se ajunge uneori la minimalizarea valorii unor fapte, acțiuni, creații - doar pe motiv că omul care le-a creat nu e unul „perfect” în viziunea/conform așteptărilor celui care face judecata.

***

Cred că trăim vremuri în care putem și este strict necesar să renunțăm la acest mecanism de transformare a admirației în dispreț, odată ce este unul deja cunoscut și înțeles. Aici sigur nu mă refer la acest articol :))) ci la cărțile serioase care există pe acest subiect (neacceptările legate de umbra noastră), cărți scrise de autori cunoscuți precum Debbie Ford și Adrian Nuță.

Articole conectate cu subiectul: Umbra noastră cea de toate zilele, Oglindă, oglinjoară, ce-a mai rămas de... integrat? și documentarul din "musai list" Efectul Umbrei.

Recomand cu căldură câteva cărți care îmi sunt foarte dragi: (toate beneficiază de transport gratuit indiferent de valoarea comenzii):

"Partea întunecată a căutătorilor de lumină" -Debbie Ford- comandă online aici-link ;
"De ce oamenii buni fac lucruri rele" -Debbie Ford- comandă online aici-link;
"Secretul umbrei" -Debbie Ford- comandă online aici-link ;
"Darul imperfecțiunii" -Brene Brown- comandă online aici-link;
"Efectul umbrei" - Debbie Ford, Deepak Chopra și Marianne Williamson - comandă online aici-link.

***

Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și un dram de bucurie în plus. Listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

Orice sfârșit este mereu un nou început

Astăzi vreau doar să vă dăruiesc o emisiune despre care vă spun numai atât: mi-a plăcut!

Este vorba despre emisiunea „Codul lui Oreste” - ediția din 21 decembrie 2012 - în care Oreste îl are ca invitat pe Horia Țurcanu.

Vizionare plăcută!

Alte emisiuni cu Horia Țurcanu găsiți aici (click!) și aici (click!) .
Cu drag ♥ >:D<

Scrisoare către un alt eu...

Voiam să dau ca titlu acestui articol „Întâlnire de gradul IV” însă m-am gândit că asta ar crea așteptări celor ce dau click pe postare iar eu aș putea fi învinuită de manipulare așa că am renunțat :))).

Căutând zilele trecute printre hârtii am dat peste o foaie de caiet de matematică cu un scris mărunt și destul de nesigur. Am recunoscut-o imediat, era scrisul meu doar că au trecut ceva ani de când am scris-o :D

În clasa a 12-a dirigintele clasei noastre ne-a propus să scriem o scrisoare adresată nouă înșine cei de peste 10 ani. Foaia pe care am găsit-o zilele trecute este chiar acea scrisoare. M-am gândit că ar fi ceva să fac cale întoarsă în timp și să-(m)i spun celei de 18 ani vreo câteva...:))

Am întâlnit-o într-un colț de nor alb, pufos, acolo-i plăcea să stea plecată în visare, știam asta încă de pe-atunci. Iată ce i-am spus:

***

"Știi...lucrurile nu stau deloc așa cum crezi tu acum. Sunt atât de multe lucruri pe care acum nu le vezi și multe altele pe care nu le înțelegi. Și totuși, nu te îngrijora că-s multe. Ai tot timpul să le găsești și să le înțelegi.

Nu-i asculta pe cei ce-ți spun că timpul este scurt și că trebuie să te grăbești. Când te grăbești îți scapă foarte multe lucruri din vedere și din înțelegere. Cu cât strângi din dinți și vrei să faci mai multe lucruri cu atât vei face mai puține și de mai slabă calitate.

Dar nici nu aștepta să ți se întâmple lucrurile de la sine pentru că nimic nu vine spre tine fără să vrei din tot sufletul și fără să investești muncă, timp și energie în acel lucru pe care îl dorești. Visele devin realitate numai dacă tu însăți le dai Viață.

Să nu-i lași pe ceilalți să-ți spună că nu poți să-ți realizezi visele. Ei pot ști doar ce pot ei să facă, iar tu știi numai ce poți tu să faci. Maxim. Pentru că uneori nu știm nici ce putem noi înșine. :))

Viața este o călătorie. Bucură-te de fiecare moment pentru că fiecare este unic și este încărcat de o mulțime de sensuri. Ceea ce sper să accepți cât mai repede este faptul că sensul unui anume eveniment de viață este cel pe care TU îl dai, nu ceilalți, nu cărțile, nu tradițiile. Da, știu că asta-i contrar tuturor lucrurilor pe care le-ai auzit până acum, dar sper să mă crezi pe cuvânt. :))

Nu te grăbi să înțelegi totul, deoarece unele sensuri nu pot fi înțelese decât mult mai departe în timp. Cel mai frumos lucru este că Tu ești cea care alege traseul. Tu ești cea care ALEGE calea pe care să mergi. Nu există obstacole în afara acelora pe care Tu însăți ți le pui în cale, fără să-ți dai seama, deși asta o vei afla probabil mult mai târziu.

Îți spuneam să nu te grăbești. Asta și pentru că nu există un viitor pre-fabricat, există doar momentul prezent și un ocean de posibilități. Iar asta nu e o metaforă.

E nevoie totuși să știi că fiecare alegere implică o responsabilitate. Pentru că va genera consecințe. Consecințe pe care e important să le iei în considerare când faci acea alegere. Cu cât mai multe consecințe vei lua în considerare cu atât vei fi mai pregătită în fața provocărilor vieții iar asta te va scuti de suferințe inutile.

Mai trebuie să-ți spun că nu poți controla chiar totul. E bine să știi și asta. Oricum, gândește-te: ce farmec ar avea viața ta dacă lucrurile s-ar întâmpla mereu exact cum vrei tu? Ar fi ca și cum ai juca într-un film a cărui acțiune și ale cărui replici le știi în amănunt chiar de la început.

E important să știi că ești "echipată" cu tot ce ai nevoie (cum a spus și Osho): intuiție, instinct, minte. Știu că acum acestea îți par prea puțin, știu că-ți va părea nedrept că măsurile în care suntem dotați noi oamenii cu aceste lucruri par inegale, dar asta este doar o iluzie, deoarece avem de înfruntat provocări diferite și de rezolvat puzzle-uri cu sensuri diferite.

Te va ajuta mult Încrederea - dacă vei știi să o păstrezi. Încrederea că Universul îți va oferi cadrul în care să experimentezi și să înveți ce ai de învățat pentru a-ți desăvârși ființa în întregul ei, pentru a atinge potențialul maxim. Știu că deja visezi la un model de supraom, dar crede-mă - nu e chiar modelul pe care îl ai acum în minte.

Păstrează-ți gândirea flexibilă. Încăpățânarea nu va face decât să te țină blocată în idei și experiențe. Acceptă că lucrurile se schimbă continuu, ideile se schimbă, acceptă că în fiecare clipă undeva în lume se descoperă ceva nou și nu tot ceea ce este azi valabil rămâne valabil și mâine. Și ce-ți spun se întâmplă chiar și în cazul științelor pe care oamenii le numesc "exacte". Și nu crede chiar tot ce auzi sau citești. Până nu verifici. E important să știi că informațiile care "rulează" nu sunt chiar toate adevărate.(!)

E important să știi că dincolo de percepțiile tale, dincolo de materie, dincolo de aparențe - există un Sens, există un Rost. Și există Ceva care leagă aceste lucruri, astfel încât nimic din ceea ce simți, gândești sau spui nu se pierde, chiar dacă așa îți pare acum.

Toate acestea se investesc în tine și toate te vor servi la un moment dat. Ai nevoie doar de răbdare și de multă atenție. Răbdare - pentru că Sensul a ceea ce trăiești, a ceea ce observi sau a ceea ce simți nu îl vei găsi peste noapte ci uneori încetul cu încetul pe măsură ce parcurgi drumul. Atenție (prezență, conștiență) - pentru că numai într-o stare de acest fel poți observa conexiunile dintre lucruri și doar așa poți monta piesele de puzzle ce formează Sensul pe care îl cauți.

Evită pe cât posibil așteptările. Asta pentru că, oricât te-ai pregăti, vor apărea lucruri neașteptate, lucruri pe care nu le-ai luat în "calcul". Dar ele sunt chiar sarea și piperul, chiar dacă la început te vor enerva.

Știu că obișnuiești să împarți lucrurile în "bine" și "rău". Numai că lucrurile nu stau așa cum crezi. Într-o stare de profundă detașare vei reuși să observi că în orice "bine" stă și ceva "rău" și în orice "rău" există și un "bine". Așa sunt toate lucrurile aici, cu două fețe. Inclusiv noi oamenii. 😁 Dar să nu crezi că asta ar justifica în vreun fel faptul că îi poți răni pe ceilalți.

Pentru a avea relații armonioase cu ceilalți trebuie mai întâi să ai o relație frumoasă cu tine însăți. Să poți sta doar tu cu tine fără să te plictisești, ba chiar să treci mai departe de asta - să ajungi să te accepți așa cum ești cu toate contradicțiile care există în tine. Până și aceste contradicții au un Sens. Faptul că ești o combinație unică de contradicții ar trebui să te ajute 😁.

Ca să îi poți înțelege pe ceilalți trebuie să faci minim un pas către ei și anume să te pui în locul lor și să privești lumea prin prisma experiențelor prin care au trecut. Se numește empatie. Nu va fi de ajuns să faci asta deoarece fiecare om privește viața într-un mod unic, dar tot va fi ceva. Și, oricum, disponibilitatea ta se va simți dincolo de cuvinte. Învață să-i asculți pe ceilalți pentru că, uneori, avem nevoie să fim ascultați mai degrabă decât să fim sfătuiți.

Să nu uiți că Viața nu e doar o călătorie ci și o Poveste. O poveste despre Încredere și Sens. Despre Încrederea în tine însăți și în Univers în aceeași măsură. O poveste pe care poți construi și reconstrui în orice moment - pentru că totul este fluid deși pare fix. Poate că chiar asta este provocarea - să ajungi să observi unda din corpuscul."

***

E amuzant 😂. "Tipa" pare că nu înțeles nici o vorbă 😂. Deci "istoria" nu se schimbă.

Dar ăsta e un lucru foarte bun. Pentru că rezultatul rămân tot eu, iar această "variantă" de eu cred este foarte ok. Ceea ce înseamnă că povestea pe care am trăit-o a fost foarte utilă așa cum am trăit-o, chiar dacă la vremea aceea am perceput-o cu totul altfel.

E bine că "liniile" timpului nu se intersectează... în acest mod. Ci altfel 😁

Cred că ați primit destule urări. Așa că nu voi încheia cu o urare. Ci cu niște întrebări:

Tu ce ți-ai scrie ție cel/cea de la finalul acestui an? Sau copilului care ai fost, ce i-ai spune/scrie de ziua copilului?.. Ce-ți dorești? Cum ai vrea să fie povestea ta din următorul an?

Nu e nevoie să-mi răspunzi mie (deși tare mi-ar plăcea să o faci într-un comentariu), dar poate ar fi frumos să pui răspunsurile pe o hârtie pe care s-o "găsești" ca din întâmplare peste un an. :) Sau poți s-o faci pe "hârtia" virtuală aici-link (m-am amuzat teribil văzând că i-a venit cuiva ideea de a face un astfel de site 😁😂

*

„Viața înseamnă să pui întrebări, nu să afli răspunsuri.

Mergem înainte pentru că vrem să știm ce se află în spatele următoarei înălțimi.

Trebuie să continuăm să punem întrebări, să vrem să înțelegem.

Chiar şi atunci când ştim că nu vom găsi un răspuns, tebuie să punem în continuare întrebări.”(Allie - Taken [2002]).

***

Dacă ți-a plăcut acest articol, e posibil să-ți placă și: Până la urmă, cât de conștienți putem fi?, Adevărații tăi dușmani și Cine ești când nu te vede nimeni?.

Cărți extrem de utile pe drumul spre noi înșine:

-"Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți" -C. Andre, F. Lelord- comandă online aici-link;
- "Imperfecți, liberi și fericiți" -Cristophe Andre- comandă online aici-link;
- "Darurile imperfecțiunii" -Brené Brown- comandă online aici-link;
- "Curajul în sălbăticie" -Brené Brown- comandă online aici-link;
- "Copilul invizibil" -Gáspár György- comandă online aici-link;
- "Cum să-ți îmblânzești rebelul interior" -Pauline Wallin- comandă online aici-link;
- "Manualul stimei de sine" -Glenn R. Schiraldi- comandă online aici-link;
- "Iubește-te pe tine însuți și lasă-i pe ceilalți să facă ce vrei tu" -L. Crane- comandă online aici-link;
- "Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege" -Jacques Salomé- comandă online aici-link;
- "Curajul de a fi tu însuți" -Jacques Salomé- comandă online aici-link.

***

Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Dimensiunea spirituală a Universului

 

            Este foarte greu de explicat cum se leagă lucrurile în anumite cazuri, mai ales atunci când vrei să înțeleagă cât mai mulți oameni ceea ce vrei să spui, cu atât mai greu atunci când vrei să explici logic și coerent lucruri care privesc funcționarea Universului, lucruri care pentru moment se leagă prin punți mai mult intuitive.

            Și totuși există oameni care pot vorbi despre acest subiect pe înțelesul tuturor, cu argumente științifice bine documentate și o coerență care relaxează auditoriul. Este vorba despre domnul prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan - medic în neurologie și psihiatrie, membru în Academia Americană de Neurologie, Societatea Internațională de Cercetare a Creierului, Federația Internațională de Neurologie, Societatea medicilor Scriitori și publiciști din România. 

            Dacă vă doriți să pătrundeți mai profund în tainele Universului prin prisma științifică dar și prin aceea a conștiinței vă recomand cu drag următoarea emisiune. Merită fiecare minut investit.

Vizionare plăcută! ♥

Recomand cu căldură cărțile domnului prof. Dumitru Constantin Dulcan:

"Inteligența materiei" - comandă online aici-link - transport gratuit;

"În căutarea sinelui pierdut" (ambele volume) - comandă online aici-link - transport gratuit;

"Mintea de dincolo" - comandă online aici-link - transport gratuit

O listă a interviurilor cu domnul prof. Dumitru Constantin Dulcan se găsește cu un click aici-link.

***

Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Te mai aștept

cu drag  ♥