.jpg)
Dacă ultimele lucruri pe care
le-am adus pe blog au fost ca să ne mulțumească mai mult gândurile și mintea, poate
că astăzi ar fi un moment potrivit să-i dăm și sufletului atenția cuvenită.
Un video pe care l-am văzut zilele trecute mi-a reamintit cât
de...nebănuite sunt drumurile vieții și cum ne poartă aceasta pe cărări pe
care nu ni le-am imaginat. Deși plecăm în timpul copilăriei cu niște vise,
ajungem în adolescență să avem altele, iar pe măsură ce înaintăm în timpul
nostru atât de relativ ajungem să găsim alte și alte lucruri care ne pasionează
și ne împlinesc.
Așa s-a întâmplat și cu Eric Whitacre a cărui poveste de viață a început asemeni poveștii multor adolescenți
cu visul de a deveni vedetă (în cazul lui vedetă rock) dar a continuat cu ceva cu totul neașteptat.
Nu vă dezvălui nimic mai mult decât faptul că ceea ce a realizat ne poartă
inimile în locuri unde mai greu putem ajunge singuri și ne demonstrează încă o
dată că vibrația diversității (în toate sensurile acestui cuvânt) depășește în
mod uluitor vibrația unicității.
* Efectul este maxim dacă părăsim
orice ne-ar putea distrage pentru acest puțin timp și ar fi minunat ca din momentul în care începe muzica să ne ascultăm și emoțiile și felul în care acestea ne învăluie.
Pentru că fiecare dintre ele ne spune ceva specific fiecăruia în parte.
Vizionare plăcută prin ochii sufletului!
Dacă ți-a plăcut video-ul de mai sus, posibil să-ți placă și ce găsești aici (link), aici (link) sau un articol în care am povestit despre...a fi împreună, articol care poate fi găsit aici (link). În cazul când îți plac poveștile de viață găsești mai multe aici (link).
Dacă ești pentru prima dată aici, îți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Te mai aștept,
cu drag ♥ 
Un comentariu:
Buna Adina!
Spectaculos! Multumesc pentru materialul postat, este de exceptie din multe puncte de vedere. Corul virtual mi-a inspirat ideea ca alienarea, de care se vorbeste in termeni atat de alarmanti, s-ar putea sa nu fie atat de profunda pe cat pare a fi, la prima vedere. Faptul ca ma "inchid" (mai mult sau mai putin justificat)fata de colegul de banca, parintele sau profesorul din preajma, nu inseamna ca nu am resurse sa ma pot "deschide" fata de persoane afine care locuiesc in alt oras sau pe alta emisfera. Tehnologia momentului ne permite sa comunicam si "sa convietuim" in modalitati de neconceput, pentru omul comun, cu numai 3 decenii in spate.
Sa auzim numai de bine!(E.A.)
Trimiteți un comentariu