"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

joi, 13 februarie 2014

Informații care mi-au schimbat viața (36)

Căutările, întrebările, setea de cunoaștere în general, au început pentru mulți oameni odată cu vizionarea filmului "Secretul" (link). Pentru alții filmul a constituit și începutul respingerii totale a tot ce este considerat drept "New Age", fără "discriminare", indiferent de instrumentele pe care o idee sau alta le-ar oferi.

Unul dintre motivele acestei respingeri, motivul de suprafață sau "prima impresie" peste care se trece destul de greu, este iz-ului comercial al filmului, faptul că acesta redă informația pe "repede ‘nainte", lucru care îl apropie cumva de genul de informație care manipulează și îndoctrinează. Un alt motiv pentru care filmul a fost abandonat este unul de ușor de bănuit – acela că aplicarea ideii de bază a filmului nu dă rezultate în majoritatea cazurilor.

Se spune că asta s-ar întâmpla din cauză că ideea este oferită în film într-un mod trunchiat – anume doar partea ei "wooow", cea "pozitivă" care atrage audiența. Din aceste motive, atunci când sunt în situația de a recomanda "primul" film pe această temă, recomand "Legea Rezonanței" (link) care consider că oferă un imagine mai puțin comercială a "teoriei" numite "legea atracției".

Deși unii o încadrează total în capitolul "pseudoștiință", eu cred că merită să aruncăm o privire peste ea. Măcar că vedem ce și cum.

Filmul "Codul lui Moise" (redenumit în multe locuri "Dincolo de Secret") cuprinde idei din cartea lui James Twyman cu același titlu (link) și este prezentat de acesta astfel:

"Milioane de oameni sunt încântați de ideea că pot atrage mașini noi și un cont bancar mai mare, dar au uitat cât de important este rolul lor este de a schimba lumea. Dintr-un anume punct de vedere, este timpul pentru a spiritualiza legea atractiei. Acesta este scopul acestui film."

În film se găsesc puncte de vedere valoroase ale unor oameni remarcabili: Debbie Ford (cunoscută pentru "Efectul Umbrei" - link), Neale Donald Walsch (film + cărți), Gregg Braden (despre care am vorbit aici (link)), Dr. Joe Dispenza (cunoscut pentru contribuția sa la "What the Bleep do we know"), Cheryl Richardson (carte), Sonia Choquette (cărți), James Van Praagh (cărți) și mulți alții mai puțin cunoscuți în România.

Deși este prezentat de realizator punând accentul pe latura sa ce ține de legea atracției, eu l-am perceput mai mult ca pe un instrument minunat de a empatiza cu cei de lângă noi, de a ne armoniza pentru totdeauna relațiile, de a putea accepta acțiunile celor cu care nu suntem de acord și de a renunța definitiv la judecăți și comparații toxice atât pentru ce le emit cât și pentru cei asupra cărora sunt direcționate.

În esență, ideea de bază a filmului (prin aplicare și exersare) înlesnește drumul spre percepția Întregului din care facem parte, dincolo de toate credințele noastre și de orice diferențe culturale, dincolo de dualitate și de orice separare de altă natură. Sper ca iz-ul comercial sau rapiditatea cu care sunt expuse informațiile să nu împiedice pe nimeni să ajungă la această idee esențială a filmului.

Debbie Ford - "În fiecare zi mă trezesc știind că sunt întruchiparea Întregului și mă uit să văd ce pot face pentru a dărui, pentru a servi comunitatea. Mă străduiesc să fie o contribuție reală, ca o gură de aer pentru aceasta și încerc să ofer mereu mai mult decât primesc."

* Prezint acest film în acest moment în amintirea lui Debbie Ford care a fost un extraordinar model de autenticitate și curaj pentru mine și de la a cărei plecare în lumină se va împlini pe 17 februarie exact un an (link). Îți mulțumesc din toată inima, Debbie 💗


Articole conectate sunt aici (link), aici (link) și aici (link).

În cazul când ai pășit pentru prima dată pragul căsuței mele virtuale, îți urez bun venit! Sper ca articolele și materialele pe care le vei găsi aici să fie pe placul tău. Poți utiliza lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta pentru a căuta un subiect anume. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag  💗



5 comentarii:

Unknown spunea...

Chiar din primul an de psihologie unul dintre profesori ne-a spus despre filmul documentar "Secretul", pe care l-am urmarit cu sufletul la gura!
Nu stiam insa de celelalte filme, pe care am de gand sa le vad.
Iti recomand, daca nu ai citit, "Conversatii cu Dumnezeu". Snt minunate cartile si, impreuna cu filmele prezentate de tine, reintregesc un tablou al vietii minunat!
Felicitari pentru tot ceea ce faci!

Anonim spunea...

VA MULTUMESC !

ion adrian spunea...

Continuare:
Evident ca ratiunea noastra trebuie sa aiba identitatea ca lege(postulat) fundamentala desigur ca tautologica si pentru a putea functiona in lumea duala materiala in care suntem asvarliti trebuie completata pe cealalta fata a foii de hartie a logicii, adica cu legea(postulatul) noncontradictiei care nondeductibila din identitate este inseparabila si este fundamentul ratiunii noastre duale
Sa eliminam tertiul exclus care in mod eronat este considerat al treilea principiu al logicii care este doar o consecinta a primelor doua, cat si ratiunea suficienta, postulat independent care insa nu mai este strict o propozitie logica fiind punctul de contact dintre logica si natura,(dintre matematica si fizica)
Desigur ca acest film plecand de la definitia pe care si-o da Divinitatea in fata omului(repet singura posibila ca unul din cele doua puncte de tangenta dintre ratiune si Dumnezeu, al doilea fiind functia exponentiala(e^x) care in limbajul analizei matematice se defineste exact la fel, spunandu-ne despre ea doar ca ea este ceea ce este si nimic in
plus in vecii vecilor), aplica mai bine spus rasfrange spre om, definitia Divinitatii, om care este dupa chipul si asemanarea(atentie la nuanta, asemanarea nu este identitate ca sa nu cadem in blasfemie)Tatalui si astfel ajungem la ceea ce Ramana Mahrishi a sintetizat pefect si dupa el toti cei care ii sunt, stiind sau nestiind, discipoli si anume ca sa inteleg ce-i cu mine trebuie sa raspund la intrebarea fundamentala Cine sunt? eliminand orice contingent si atunci voi vedea ca intradevar daca pot sa ajung la aceasta realizare adica sa o traiesc in mod absolut ma voi confunda cu Tatal si Universul se va deschide pentru mine si Eu fiind atunci confundat fara rest cu acest Univers.
Este ceea ce la Iisus este puterea credintei care muta muntii sau iti permite sa mergi pe apa.
Sper sa nu fie prea lung si plictisitor acest comentariu pe care insa ma simt obligat sa-l fac atunci cand este pusa in discutie propozitia fundamentala a Vechiului Testament, pentru a impartasi si altora din cele gandite de mine.

ion adrian spunea...

Dumnezeu s-o odihneasca pe Debbie Ford !
Coincidenta, dar poate ca nu numai, ma face sa-mi amintesc ca cu exact un an inaintea ei a murit in conditii destul de grele, un prieten al meu, poetul filozof si logician Ion Nicolescu. In preajma lui si datorita si discutiilor ample pe care le aveam despre o paleta larga de probleme aplicand principiul spus de cineva odata ca nimic din ce este uman nu-mi este strain, am discutat mult si despre Doamne-Doamne, cum spunea Ion N. cu duiosie.
Impulsionat si provocat de discutiile pe teme de logica am redus silogismele de la 16 (de fapt de la 12 caci Kant le redusese deja la 12, dar eu si se pare ca nici Ion, nu stiam asta pe atunci astfel plecand de la 16 cate erau in scolastica si de la Aristotel citire) la doua fundamentale, independente, indicate in limbajul scolastic mnemotehnic cu BARBARA si CELARENT caci dualiatea eu o regasesc in tot ce exista . Regret ca nu am fost mai harnic si sa-i prezint aceste rezultate dlui Anton Dumitriu, marele profesor logician roman, cat mai era in viata, caci sunt sigur ca i-as fi produs o mare placere.
Si plecand de la acestea m-am aplecat si asupra Numelui lui Dumnezeu s-au a modului in care este el definit, intelegand repede ca in raport de TRASCEDENTA nu te poti cantona doar in zona ratiunii dialectice bivalente cu care ne-a inzestrat aceasta. De fapt noi mancand din „pomul cunoasterii” am iesit din unaritatea divina si am intrat in binaritatea creatiunii.
Asadar toate atributele prin care omul isi descrie creatorul altfel decat sa-i spuna Tatal meu, nu au sens. Transcendenta aduna in Sine Totul deci si Nimicul care nu exista decat odata cu aparitia bivalentei intrupate in materie, cu Raul si Binele deopotriva.
Este indiscutabil ca Divinitatea daca dorea sa se defineasca in raport cu omul nu o putea face decat prin aceasta unica definitie tautologica EU SUNT CEL CE SUNT care nu spune nimic dar spune in acelasi timp totul si de aceea Transcendenta se defineste prin identitatea transcedentala divina caci ce este aceasta tautologie decat o identitate.
Dar ce fel de identitate? Una transcedentala caci este identitatea intru fiinta utilizand verbul a fi.
Acest prezent din identitate este de tipul unui prezent continuu, permanent adica in afara timpului care nu inseamna decat schimbare, adica s-ar traduce in limba noastra duala si noncontradictorie, cu Eu am fost, Eu sunt si Eu voi fi Cel ce Sunt.
Ca o povestioara nostima , o intamplare petrecuta cu mine in copilarie, la Casa Pionierilor la cercul de stiintele naturii (faceam botanica in acel an la scoala si deci si la pionieri)cand la intrebarea profesorului daca putem sa spunem ce este graul, eu (era o obraznicie, am spus, fara sa inteleg ce lucru profund am spus, ca graul este grau.
Am fost dat afara de la cerc unde imi placea foarte mult si de aceea nu am uitat episodul.Mult mai tarziu am inteles ca identitatea cu sine desi este tautologica este singura definitie fara rest , daca vreti transcedentala, in sensul in care tot ce este fara rest este asemenea Divinitatii, adica transcedental.
PS Scuze am postat din doua ca nu se putea odata dar am ordonat textul pe dos. :)

Unknown spunea...

Am vazut acest film " Codul lui Moise "acum cca. 2 ani l-am revazut , am inteles mai mut ca atunci ! Daca il voi revedea peste cativa ani sigur va mai fi ceva de inteles.
Atunci eram inr-o etapa a vietii , acum in alta! Uitandu-ma in urma imi dau seama ca "am crescut" in toleranta in accepatare si iubire si incredere in mine dar nu in forma egoului acea forma care te face mereu sa-ti pui intrebari daca chiar meriti sau daca chiar nu gresesti undeva, ci in acea forma a inimii care te linisteste te tine vertical , inpacat cu tine cu ce faci bine sau rau la un moment si care te realiniaa mereu cu esenta a ceea ce si cine esti !