Cea mai tulburătoare provocare

Demult, foarte demult, a apărut cuvântul. Și odată cu el și toate poveștile noastre. Nu mă refer la poveștile de spus copiilor, nici la acelea ale vieții noastre, mă refer la poveștile despre sensul vieții. Despre creație și despre motivul pentru care există tot ceea ce există. Despre lumea de aici și lumea de dincolo de materie.

De-a lungul istoriei umanității, fiecare poveste despre sens nou apărută o dizolva pe precedenta ca pe un castel de nisip, deoarece de fiecare dată cea nouă era mai logică și mai coerentă în explicații. Dar în cursul acestui proces de înlocuire a unei povești cu alta oamenii au suferit și suferă în continuare deoarece dizolvarea credințelor (link) nu a fost și nu este un fenomen ușor de acceptat. Și asta deoarece oamenii simt nevoia să se sprijine pe credințe oricare ar fi natura acestora, simt nevoia de siguranță, de stabilitate. Și astfel se încrâncenează să rămână tributari credințelor vechi cu care s-au obișnuit.

Deși mulți oameni au observat că înțelegerea lumii și a sensurilor se schimbă continuu și că suferința își are sursa în rezistența la schimbare (oricare ar fi natura schimbării), nevoia de sens și nevoia de înțelegere ultimă îi urmărește și îi frământă și astăzi. Și de fiecare dată când o poveste despre sens se dizolvă câte o bucățică din fiecare om moare, unii chiar simt că mor cu totul. Mereu vor să știe ce este dincolo, și dincolo de dincolo, și dincolo de ultimul dincolo. Asta mi-amintește de începutul primului episod din Taken (link) și de multe concluzii ale lui Allie de pe parcursul serialului.

***

Un autobuz oprește într-o stație în București. Am urcat împreună cu o adolescentă și cu o doamnă foarte în vârstă. În autobuz era surprinzător de liniște deși era aproape plin. E 22.15. În acea liniște, vocea femeii, deși aproape resemnată și destul de stinsă, pătrunde până dincolo de jumătatea autobuzului:

"Nu e nimic dincolo...absolut nimic".

În primele secunde m-am uitat în jur și, văzând că nimeni n-a făcut nici un gest semn că a auzit, m-am gândit că vocea e.. în mintea mea :)). Dar, după vreo 30 de secunde aud din nou:

"Nu, nu e nimic dincolo...nimic, nimic".

De această dată, câteva persoane au întors capul curioase...Și se aude din nou:

"Nu, nu e nimic. Nu e nici o luminiță, nu vine nimeni la tine, cum zic unii. Nici îngerii, nici rudele care au plecat din lumea asta, nimeni...Nu e absolut nimic. Am avut trei morți clinice. Acum știu. M-am convins. Nu e nimic dincolo."

Oamenii din jur au privit-o trecându-le diverse gânduri prin cap. Câteva gânduri exprimate unele în șoaptă altele cu voce clară au zburat ca niște săgeți pe lângă urechile mele.., de la "ei.., o nebună" la "vai, săraca de ea" până la "o fi și așa, cine știe..?".

Later-edit (29.03.2016): apropo de această întâmplare, iată o alta aici-link.

Mulți oameni știu deja că toate teoriile și toate "poveștile" noastre despre lume și viață au la bază interpretări ale percepțiilor noastre - acestea fiind reflectări subiective în conștiința noastră a tot ceea ce acționează direct asupra organelor de simț. Cât de iluzorii pot fi aceste percepții e un fapt demonstrat dar nu prea cunoscut. Despre percepția vizuală de exemplu am vorbit aici (link). Despre modul în care aceste percepții sunt traduse de către creier am vorbit în articolele Creierul, percepțiile și realitatea (1) și Creierul, percepțiile și realitatea (2).

Adăugând și faptul că fizica cuantică este "absurd de risipitoare" (link-2 și link-1) ajungem la concluzia aflată printre rânduri, că totul este posibil. Astfel încât, în oceanul infinitat de posibilități exisă și cea de mai sus.

Da, știu. E tulburător. Iar "tulburător" este un cuvânt prea mic pentru acest context și pentru a descrie golul ce rămâne. Dar cred că mai tulburătoare sunt provocările ce decurg de aici:

Putem iubi fără condiții în aceste condiții? Putem să ne împăcăm cu viața și să găsim armonia interioară în lipsa unui sens cert?

Fiecare celulă din inima mea, fiecare neuron din creierul meu, fiecare parte din minte și fiecare cuantă din energia mea îmi spune că DA. Putem.

Putem să trecem de la o înțelegere la alta fără să suferim când castelul de nisip al credințelor noastre se dărâmă. Putem să rămânem deschiși noilor descoperiri științifice și să ne bucurăm de fiecare dată când acestea ne mai dezvăluie câte ceva despre noi și lume, dar asta cu condiția de a ne aminti de fiecare dată că acestea vor fi depășite de altele mereu și mereu (link).

Putem să depășim nevoia de sens păstrând ca certitudine unică acest ACUM (link) pentru că el chiar este singura certitudine. Putem face din el cel mai frumos moment (link), putem găsi chiar și în aceste condiții în noi înșine puterea de a trece ușor prin experiențele vieții noastre (link). Putem chiar să trecem dincolo de poveștile despre sens (link) și de toate celelalte povești de orice natură devenind conștienți că acestea doar compun motorul evoluției curiozității noastre și nu  reprezintă ceea ce suntem noi cu adevărat (link) în esență. Putem curge odată cu fluxul vieții fiind în pace cu noi înșine și cu lumea.

Când toate sensurile vieții se dizolvă PUTEM face din Iubire SENSUL vieții noastre (link-a, link-b, link-c) și cred că acesta este singurul sens care ne împlinește cu adevărat pentru totdeauna.

Pentru dezvoltarea puterii acceptării experiențelor care vin în viața noastră iată și câteva cărți minunate:

"Iubire, iubire, iubire" - Lise Bourbeau - comandă online aici-link;
"Puterea prezentului" - Eckhart Tolle - comandă online aici (link);
"Iubește ceea ce este" - Byron Katie - comandă online aici (link);
"Cine ai fi tu fără povestea ta?" - Byron Katie - comandă online aici (link);
"Pune-ți gândirea sub semnul întrebării" - Byron Katie - comandă online aici (link).

          ***

Toate articolele de pe link-urile introduse în textul de mai sus sunt conectate cu acest articol și merită deschise. O înțelegere mai bună asupra texturii realității și a gradului de certitudine ce caracterizează lumea noastră găsiți urmărind remarcabila serie de 4 documentare: (ep.1) Ce este spațiul (link), (ep.2) Iluzia timpului (link), (ep.3) "Saltul cuantic" (link) și (ep.4) "Univers sau Multivers" (link) (ultimul având un update important aici-link).

***

Dacă ești pentru prima oară aici, îți urez bun venit! Poți alege un subiect pe placul tău folosind listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie (coloana din dreapta). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗