Puterea extraordinară a subconștientului tău (II)

Așa cum spuneam și în articolele de aici-link, aici-link sau aici-link (dar nu numai), recunosc că am o fascinație pentru creierul uman - computerul uimitor ale cărui secrete și potențial maxim nu sunt încă întru totul descoperite... Am recunoscut că fascinația mea vine în primul rând din convingerea că schimbând mentalitatea știu că ne putem schimba traiectoria în viată și asta nu este doar o metaforă (!). Cu siguranță ați aflat deja de legătura de determinare directă dintre gândurile noastre și starea noastră de sănătate, astfel încât se pare că pe toți ar trebui să ne preocupe mai mult cunoașterea modului în care funcționează mintea noastră, mai exact părțile ei, conștientul și subconștientul.

Joseph Murphy a reușit în cartea sa "Puterea extraordinară a subconștientului tău" să ne dezvăluie numeroase lucruri despre funcționarea acestuia, lucruri pe care le-am prezentat aici-link.

Multe informații interesante am găsit de curând într-una dintre edițiile emisiunile „Viața privită prin ochii sufletului”, la care, realizatorul Constantin Luca l-a avut ca invitat pe Alexie Spiridon - medic primar anatomo-patolog în Bacău, unul dintre membrii fondatori ai Asociației Naționale pentru Promovarea Medicinei Neconvenționale, care are drept sistem de referință sistemul medicinei indiene Ayurveda. Iată emisiunea:

Pentru vizualizarea articolelor legate de subiectul "creier" click aici !

***

Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Sper să-ți placă ce vei găsi și să te întorci din când în când. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Detașarea - drumul spre Libertate

De multe ori, atunci când lucrurile nu merg în viața noastră așa cum ne-am dori ne punem întrebări de genul: “unde am greșit?” sau “ce anume aș fi putut să fac altfel decât cum am făcut?”

În cazul când suntem suficient de sinceri cu noi înșine și reușim să trecem de scuzele care dau vina pe situație, pe "sistem", pe ceilalți implicați în respectiva experiență, pe globalizare, pe vreme, pe trafic, ....sau pe Dumnezeu, e foarte posibil să ajungem la răspunsul ultim, cel mai profund al întrebărilor de mai sus, anume acela că suntem atașați de rezultatul dorințelor/viselor noastre. Cu alte cuvinte, atunci când acționăm într-un anume sens ne așteptăm să obținem un anumit rezultat. Iar după cum știți de cele mai multe ori nu se întâmplă așa. Ba chiar aș îndrăzni să spun că în ultima vreme foarte puține acțiuni mai oferă aceleași rezultate ca cele obținute când respectivele acțiuni aveau loc în alte timpuri.

Trăim vremuri ale schimbărilor profunde nu numai la nivel de planetă ci și la nivel de națiune și pentru ca totul să fie și mai bulversant, schimbări profunde au loc în oamenii din jurul nostru și, poate cel mai important, în noi înșine. Deși nu sunt întotdeauna sunt observabile, deși gândul schimbării ne aduce neliniști fapt care ne îndeamnă de cele mai multe ori la conservatorism și la refuzul schimbării, lucrurile curg continuu în noi și în afara noastră, încercând să ne amintească faptul că stagnarea nu aduce niciodată progres.

Deoarece nimic nu mai funcționează cum știam, astfel de vremuri necesită o nouă abordare. Personal, după încercarea mai multor moduri de înțelegere a trecutului și prezentului, am ajuns la concluzia că singura abordare cu rezultate sigure este detașarea. Doar detașarea ne poate conduce la păstrarea echilibrului și centrărea în clipa de acum și prin urmare ne poate duce la experimentarea Libertății în sensul ei cel mai profund cu putință.

Deși este un subiect vast, am încercat să propun căteva idei ce pot conduce la detașare într-o nouă ediție a emisiunii “Viața privită prin ochii sufletului”, emisiune cu care cei care au mai vizitat această pagina probabil s-au familiarizat.

Mulțumiri Mariei Avrămasca și lui Constantin Luca pentru invitația la emisiune!

Un citat din cartea cu titlul „Psihoterapeutul de buzunar” a lui Adrian Nuţă cred că este foarte potrivit ca încheiere:

"A fi detaşat înseamnă a lăsa în pace casele altor oameni şi a te ocupa, atent şi răbdător, nu doar de camera ta de zi, ci şi de subsol, ghenă sau pod. Detaşarea nu este totuna cu apatia sau indiferenţa. Mai degrabă detaşarea se traduce într-o implicare profundă, dar pe teritoriul tău. Acesta e alcătuit din viciile, slăbiciunile şi imperfecţiunile tale.

Pentru acestea eşti într-adevăr responsabil. Pentru viciile celuilalt e responsabil celălalt. Tu nu ai nici un drept să decizi ce e bine şi ce e rău pentru el, cu excepţia cazului în care te crezi Dumnezeu, situaţie în care te rog să-mi scuzi îndrăzneala.

În concluzie, a condamna şi a respinge sunt versiuni în oglindă ale ataşamentului aşa-zis pozitiv. Ceea ce respingi cu voce tare te atrage în tăcere. Dacă înţelegi această lege psihologică, viaţa ta nu va mai fi niciodată la fel. Ea se poate deschide instantaneu spre noutate şi prospeţime. O viaţă mereu proaspătă este ca un izvor care curge neîncetat, păstrându-şi astfel puritatea. De la acest izvor vei putea bea apă întotdeauna. Cu un izvor care a hotărât să reţină apă nu prea ai ce să faci. Mlaştinile nu potolesc setea."

Pentru detalii sau consiliere privind acest subiect sau altele tratate pe această pagină mă puteți contacta pe adresa de email atașata profilului blogger sau prin mesaj privat pe facebook aici (click!) 

Cu drag...>:D<
Notă! -> Puteți fi la curent zilnic cu noi articole de pe 1100 de bloguri și alte pagini cu informații utile vizitând Portalul Universul Cunoașterii (click!)

Nimic nu e ceea ce pare

În majoritatea cazurilor, când auzim expresia “Nimic nu e ceea ce pare”, gândul ne duce la lucrurile pe care ceilalți ni le ascund și dacă vine vorba de lucruri ascunse, de obicei suntem tentați să credem că aceste lucruri sunt negative. O fi vorba doar despre lucruri negative ?..Negative în raport cu ce/cine ?...

Mi s-a întâmplat, și poate și ție ți s-a întâmplat, să port discuții în care am vrut să transmit (verbal sau în scris) ceva și s-a înțeles cu totul altceva decât am transmis. Mi s-a întâmplat să mă doară și să-i fac pe ceilalți să îi doară. Și asta chiar și în cazul când eram focusată pe discuție și mi-am ales cu grijă cuvintele.

M-am întrebat multă vreme de ce se întâmplă asta. Asta pentru că am ales și aleg în fiecare clipă să  aduc bucurie celor cu care interacționez, considerând că stările de inconfort (sau chiar de suferință) care există deja în oameni sunt și așa destule, ca să mai adaug și eu...

Ce răspunsuri am găsit..? Iată câteva dintre ele..

Deși greu de recunoscut pentru mulți dintre noi, când ne aflăm într-o discuție, suntem influențați de starea noastră interioară preexistentă chiar și atunci când suntem focusați pe discuție și vrem să lăsăm deoparte eventualele griji, frici, lucruri incomode pe care le aflăm despre noi înșine experimentând diverse situații în viața de zi cu zi. Multe lucruri se petrec în subconștient, astfel încât nici măcar nu reușim să le observăm, deși unii dintre noi chiar sunt preocupați de descoperirea propriei ființe și fac eforturi pentru a-și observa, analiza și controla reacțiile în majoritatea timpului. Astfel, unul dintre motivele importante pentru care discuțiile nu sunt mereu “curgătoare”, cred că este starea interioară cu care începem o discuție cu cineva sau pe care o avem atunci când scriem un mesaj/mail.

Un alt factor care cred că înfluențează o discuție sau comunicarea în general (inclusiv cea în scris) este mediul exterior, lumea în general, modul în care o percepem fiecare. Cu toții știm că percepția situațiilor de viață este rezultanta directă a înțelegerii experiențelor noastre anterioare. Evident că ceea ce mă poate deranja/răni pe mine este posibil dar nu neapărat să te deranjeze/rănească și pe tine pentru că nu am trecut prin aceleași experiențe de viață și chiar dacă am fi trecut nu le-am fi perceput la fel. Probabil acest lucru este cel care se uită cel mai des chiar dacă are o importanță atât de mare atunci când purtam un dialog verbal, telefonic sau în scris.

Timpul pe care îl oferim unei interacțiuni (reale sau virtuale), mai exact graba cu care tratăm lucrurile în zilele noastre, este un alt factor care poate face o discuție mai dificilă decât ar putea fi în mod firesc. Se uită de multe ori faptul că din grabă se pot trage concluzii care pot fi foarte departe de adevărata natura a mesajului ce se voia a fi transmis, plus că se poate pierde apoi încă mult timp cu explicații suplimentare în cazul când mesajul prezintă totuși importanță.

Dacă ar fi să luăm în calcul și presupunerile neadecvate, prejudecățile, neatenția, lipsa de interes, dorința unora de a avea dreptate, plăcerea de a contrazice, de a critica, de a eticheta, atunci am completa cât de cât tabloul factorilor ce pot interveni în comunicare.

Ce e de făcut ?...

Poate că ar trebui să amintesc aici despre ascultarea activă, despre necesitatea de a renunța la prejudecăți, la concluziile pripite, despre exersarea concentrării atenției sau despre multe alte lucruri pe care psihologia le tratează în detaliu. Dar în acest caz, acest articol ar deveni probabil un articol de documentare și atât. Deci nu am să intru în astfel de detalii.

Aleg o cale mai simplă și mai ușor de aplicat.

Nu, nu e rețetă general valabilă, nu e un sfat, ci o propunere. De fapt e un exercițiu.

Ce-ar fi dacă pe parcursul unei zile am trata oamenii cu care interacționăm așa cum noi înșine am vrea să fim tratați ?

Desigur, dacă luăm în calcul pasajul din textul de mai sus ce se referă la percepția diferită pe care o avem despre lume și viață, observăm cu ușurință faptul că acest demers nu este suficient pentru a ajunge să armonizăm toate relațiile din viața noastră. Și totuși este primul pas simplu, un pas minim pe care putem să-l facem spre a le putea transforma.

Pare un exercițiu simplu sau, pentru că ne place să credem că suntem oameni buni, posibil ca cineva să spună că face asta de când lumea. Și totuși nu-i atât de simplu pe cât pare la prima vedere nici măcar acest pas.

Mai concret, ce-ar fi ca măcar o singură zi, înainte de a interacționa (sau reacționa) cu cineva să ne întrebăm: „Eu cum aș primi (ce aș simți la auzul a) ceea ce urmează să spun acum ?”

            Mi-ar face mare plăcere să-mi scrii cum decurs ziua în care ai ales să faci acest exercițiu.

            Despre aparențe și despre cum ne infuențează acestea viața, dar și despre alte subiecte înrudite cu acestea este și emisiunea "Viața privită prin ochii sufletului" de mai jos...Vizionare plăcută și o săptămână cu gânduri senine >:D<

            Multumesc Mariei si lui Constantin pentru invitatia la emisiune >:D<

Cauzele spirituale ale bolilor

            Este binecunoscut faptul că bolile au multiple cauze și că nu întotdeauna acestea sunt ușor de determinat. Felul în care gândim, felul în care ne comportăm și relația noastră cu ceilalți oameni și în general cu mediul care ne ducem viața ne afectează ființa determinând dezechilibre și disfuncții la toate nivelurile acesteia, trup, suflet și spirit.

            De asemenea, relația noastră cu experiențele trăite în trecut își pune o amprentă profundă asupra sănății noastre din prezent.

            Fie că este vorba despre cauzele superficiale/ușor vizibile (alimentație, odihnă, etc.) sau despre acelea profunde, fiecare dintre noi își dorește să fie sănătos și să trăiască o viață împlinită în armonie cu tot ceea ce ne înconjoară.

            Deși nu este tocmai ușor, fiecare om poate face în viața sa schimbările necesare obținerii acestei armonii. Fiecare tipar de gândire schimbat, fiecare idee fixă fluidizată ne aduce aduce mai aproape de armonia dorită.

            Dinte toate metodele utilizate pentru vindecare, cred că o observare sistematică profundă a experiențelor pe care le trăim ne-ar scuti de multe neplăceri și mai ales de manifestarea dezechilibrelor la nivelul ultim al corpului fizic, cel care facilitează interacțiunea noastră cu lumea materială.

            Despre cauzele spirituale ale bolilor am avut o dicuție interesantă în cadrul unei emisiuni "Viața privită prin ochii sufletului" realizată de doi oameni dragi mie, Constantin Luca și Maria Avrămasca. Vă invit să o urmăriți:

Despre cartea lui Valeriu Popa amintită în emisiune am scris aici (click!).

p.s. Peste 1000 de pagini vă așteaptă pe Portalul Universul Cunoașterii (click) !

Zile frumoase, cu drag >:D<

Viitorul - creația noastră a tuturor

Dacă printr-un miracol, într-o dimineață, toți oamenii s-ar trezi cu convingerea că fiecare clipă prezentă și implicit fiecare clipă viitoare este rezultatul CO-creației noastre a tuturor, mai exact a fiecăruia în aceeași măsură, cu siguranță lumea în care trăim ar putea fi schimbată într-o singură zi.

            Faptul că unii oameni își pun amprenta într-un mod mai vizibil decât alții asupra vieții pe care o trăim este în întregime datorat faptului că aceștia din urmă nu au conștientizat încă ideea că lipsa conștienței permite primilor acea amprentă în măsura respectivă.

Rolul grupărilor mai influente, rolul conspirațiilor și al oricăror conlucrări mai mult sau mai puțin malefice este tocmai acela de a duce la extrem lucrurile cu scopul de a ne trezi din hipnoza inconștienței că suntem lipsiți de putere.

După ce fiecare om va fi conștient de aportul său la crearea realității noastre comune, lumea în care trăim va arăta cu totul altfel, într-un mod pe care puțini oameni il pot imagina.

Am vorbit despre aceste lucruri, dar și despre altele privind viitorul nostru comun într-una dintre emisiunile "Viața privită prin ochii sufletului" realizată de domnul Constantin Luca, pe care puteți să o vizionați...

Tot despre un viitor posibil am scris și aici (click!) .

p.s. Nu uitați că peste 1000 de pagini care ne pot aduce cunoașterea vă așteaptă pe Portalul Universul Cunoașterii (click) !

Zile frumoase și creații conștiente, cu drag  ♥ >:D<