Știință vs. religie - credințele noastre și viitorul lor

Încă din vremuri străvechi, oamenii au încercat să-și explice fenomenele din natură, experiențele pe care le trăiau și rostul lucrurilor. Se spune că din această nevoie de înțelegere au apărut credințele în supranatural și în zeități de toate tipurile. Pe măsură ce omenirea a evoluat, explicațiile căutate de oameni s-au descoperit una câte una. Totuși, rămâneau destul de multe lucruri neexplicate, astfel încât, credințele au avut timp să se transforme în sisteme religioase.

Până la un punct, religiile au avut o funcție benefică în sensul că au ținut în frâu agresivitatea unei omeniri cu un grad de conștiență scăzut. Însă, așa cum spune Sam Harris: "Faptul că religia a jucat un rol necesar pentru noi în trecut nu exclude posibilitatea ca acum să fie cel mai mare impediment pentru a construi o civilizație globală."

Într-adevăr, fanatismul a generat și continuă să genereze cele mai mari și mai agresive conflicte de pe glob. La nivel micro, putem observa că atunci când vine vorba de religie nu doar în discuțiile din realitate ci și în acelea online apar cele mai acide judecăți și conflicte dintre oameni.

Pentru mine e evident că nu vom ajunge niciodată să gândim la fel sau să avem aceleași păreri. În aproape nici o privință. Cu atât mai puțin probabil în privința credinței în divinitate și în semnificația pe care o dăm cuvântului Dumnezeu. De aceea ocolesc acest cuvânt în majoritatea discuțiilor.

Am ascultat de-a lungul timpului foarte multe povești de viață. Una mai tulburătoare ca cealaltă. Ce a fost uimitor în primii ani în care am ascultat aceste povești, a fost faptul că la finalul fiecăreia, punându-mă în locul celui ce a trăit acele experiențe, mereu ajungeam la concluzia că credințele lui sunt absolut îndreptățite, oricare ar fi acestea. Așa am ajuns să înțeleg și să accept faptul că oamenii gândesc în feluri atât de diferite și, chiar dacă modul lor de a gândi nu are nici o logică în mintea mea, știu sigur că are o logică conformă cu experiențele lor de viață și cu impactul psiho-emoțional al acelor experiențe.

Dacă credințele noastre ar rămâne la nivel personal, dacă nu le-am impune nimănui, dacă am deveni conștienți că diferențele pot coexista, atunci am trăi într-o societate armonioasă. Dar după cum știți, conflictele ce au la bază credințele religioase și fanatismul conduc la din ce în ce mai multă separare și se transformă deseori în conflicte armate.

Într-o plimbare virtuală acum ceva timp am găsit o dezbatere care m-a impresionat nu doar prin bagajul informațional, prin argumentele aduse, ci și prin modelul echilibrat al dialogului (în sensul profund al cuvântului) pe o temă atât de sensibilă: știință vs. religie. Este vorba despre o dezbatere la care participă patru oameni remarcabili:

- Dr. Deepak Chopra - medic internist, endocrinolog, specialist în Ayurveda, speaker și autor a 80 de cărți (22 bestseller New York Times) traduse în 43 de limbi vândute în peste 20 de milioane de exemplare. Conduce programe educaționale în Chopra Center (S.U.A.);

- Dr. Jean Houston - savant, filosof și cercetător al capacităților umane, este considerată una dintre principalii fondatori ai Mișcării pentru Potențialul Uman, este consilier UNICEF și este cunoscută pentru perspectivele ei interdisciplinare și notele de umor cu care le expune;

- Dr. Michael Shermer - scriitor american și specialist în istoria științei și fondator al The Skeptics Society, este cunoscut pentru critica adusă psudoștiinței și credinței în fenomene supranaturale; de aemenea este autor a mai multe cărți recunoscute pe plan internațional;

- Dr. Sam Harris - este filozof, neurolog, co-fondatorul si directorul executiv al Project Reason - organizație non-profit care promovează știința și gândirea critică; de asemenea este gazda emisiunii "Trezirea cu Sam Harris" și autor a mai multe cărți remarcabile, trei dintre ele fiind traduse și în limba română.

Consider că această dezbatere poate lumina drumul către o perspectivă echilibrată în ceea ce privește consecințele credințelor noastre și amprentele acestora asupra civilizației din care facem parte. Vizionare plăcută ♥

Articole recomandate: 7 întrebări pe care să ți le pui înainte de a CREDE orice informație și O explorare dincolo de limitele.. normalului.

Recomand astăzi lecturi pentru cei care vor să exploreze mai adânc subiectul din dezbatere (transport gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):

- "Trezirea. Ghid pentru o spiritualitate fără religie" -Sam Harris- comandă online aici-link;
- "O nouă abordare a celei mai vechi dezbateri din istorie" -Gerald Benedict- comandă online aici-link;
- "Cum poate determina știința valorile umane" -Sam Harris- comandă online aici-link;
- "Sfârșitul credinței: religie, teroare și viitorul rațiunii" -Sam Harris- comandă online aici-link;
- "Supercreierul" -Deepak Chopra, Rudolph E. Tanzi- comandă online aici-link.

Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și un strop de bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", cea a cuvintelor cheie și căsuța "caută" din coloana din dreapta  te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Cele patru întrebări fundamentale

"Viaţa înseamnă să pui întrebări, nu să afli răspunsuri.

Mergem înainte pentru că vrem să ştim ce se află în spatele următoarei înălţimi.

Trebuie să continuăm să punem întrebări, să vrem să înţelegem.

Chiar şi atunci când ştim că nu vom găsi un răspuns, tebuie să ne punem în continuare întrebări."  (Allie - Taken [2002] )

Mi-am amintit astăzi acest citat din filmul Taken (al lui Spielberg pe care l-am recomandat aici (link)), pentru că știu că foarte mulți oameni sunt urmăriți de întrebări în fiecare zi, în fiecare clipă, chiar și în clipa aceasta, acum, și știu câtă energie pierdem cu toții când mintea noastră își macină continuu întrebările.

Dintre toate întrebările pe care ni le punem în fiecare zi, există unele care persistă în mintea noastră deoarece răspunsurile lor sunt greu de dat, iar cele pe care le-au dat ceilalți nu corespund lucrurilor pe care le simte inima noastră ca fiind adevărate. Pentru că, după cum știm, liniștea nu se așterne în noi înșine până când ceea ce simțim în interiorul nostru nu coincide cu ceea ce gândim.

Întrebările care spuneam că persistă sunt cele patru întrebări fundamentale:

Cine sunt eu?

De unde am venit?

Ce ar trebui să fac cu viața mea?

Ce se întâmplă după moarte?

Pentru a găsi răspunsuri la aceste întrebări căutările noastre se îndreptă în diverse direcții și suntem în stare să dăruim ani din viața noastră doar pentru a găsi măcar o piesă din puzzle-ul uriaș pe care îl reprezintă Răspunsul.

Mi-am amintit astăzi citatul de mai sus și pentru faptul că astăzi mi-a reapărut în "vizor" un film pe care l-am vizionat mai demult și consider că a venit vremea să-l recomand și aici.

Nu îl recomand pentru ca cineva să preia răspunsuri prefabricate ci pentru că știu că fiecare poveste a căutărilor cuiva stimulează în noi formulări proprii ale unor răspunsuri, iar valoarea răspunsurilor proprii nu se compară cu nimic altceva. Altfel spus doar viziunea proprie formată de acestea așterne în fiecare dintre noi liniștea minții și a sufletului.

Filmul pe care l-am regăsit azi - "Universul Hamburger" - este realizat de Miceal Ledwith - profesor de teologie și președinte de colegiu teologic pentru mai mult de 25 de ani (Irlanda), fost membru distins al Comisiei Teologice Internaţionale timp de 17 ani. În cazul când ați vizionat documentarul documentarul "What the Bleep Do We Know" (pe care l-am recomandat aici-link) vă veți aminti de prezența lui acolo. Dacă acum este pentru prima dată când auziți de Miceal Ledwith vă pot spune că, chiar și în cazul când nu sunteți de acord cu nici una din părererile acestuia, filmul constituie măcar un generator de întrebări, ceea ce cred că este foarte important. Vizionare plăcută!

Recomand cu căldură cartea:

- "Proiectul Sfera" - autori Miceal Ledwith, Klaus Heinemann - comandă online aici-link - transport gratuit.

Dacă ați văzut deja filmul de mai sus, merită să vizionați și materilele care se găsesc aici-link și aici-link.

Dacă ești pentru prima dată pe această pagină, mă bucur să-ți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta.

Cu drag ♥ 

10 dogme care au blocat știința

Spuneam într-un articol mai vechi că există tipare în mintea noastră care ne opresc să acceptăm că toate lucrurile sunt într-o permanentă schimbare, ne împiedică să acceptăm că fenomenele naturii (sau de oricare alt tip) nu se desfășoară neapărat așa cum credem (sau cum am învățat la școală), ne împiedică să acceptăm că nimic nu e cu adevărat "bătut în cuie". Posibil că asta se întâmplă din motivul că un anume grup de științe au fost numite "exacte" și asta duce cu gândul la lucruri care rămân neschimbate.

În afara faptului că lucrurile sunt oricum în continuă schimbare, în fizică (de exemplu) par să fie uitate două lucruri pe care le consider importante:

1. Teoriile sunt bazate pe presupuneri. Pentru a explica un fapt observat experimental, se propune o ipoteză (presupunere bazată pe observatia experimentală) iar verificarea ei în mod repetat, prin experimente duce la formularea unei teorii. Odată acceptată, o teorie devine bază a altei teorii și așa mai departe. De reținut totuși cuvântul "ipoteză" (presupunere).

2. Sistemele și fenomenele au fost și sunt studiate prin intermediul unor modele. Un model este o reprezentare reală sau abstractă a unui sistem sau fenomen fizic care permite studiul proprietăților sale cunoscute sau presupuse și aflarea altor proprietăți necunoscute. Modelul este asemănător cu obiectul modelat dar este o simplificare a originalului care păstrează doar elementele esențiale ale acestuia, celelalte fiind neglijate. Vă puteți imagina că alegerea elementelor esențiale de cele ce pot fi neglijate este pasul care face ca modelul să se îndepărteze de obiectul sau fenomenul modelat. Utilizarea modelelor este motivată de faptul că sistemele sau fenomenele reale conțin mult prea multe elemente variabile ceea ce complică excesiv studiul acestora sau chiar îl face imposibil.

Sunt încă multe lucruri care de-a lungul vremii au făcut ca majoritatea oamenilor să creadă că științele "exacte" sunt singurele care vor rămâne "exacte" ceea ce a alimentat rezistența multor oameni la schimbări de mentalitate.

Deoarece am găsit un discurs extrem de concis și argumentat al lui Rupert Sheldrake despre cele 10 dogme care au blocat știința mă bucur să vă invit să îl urmăriți. Vizionare plăcută! (*** Dacă subtitrarea nu apare automat, o puteți seta din butonul rotiță din bara video-ului după ce-l porniți)

Recomand cu căldură singura carte a lui Rupert Sheldrake care a fost tradusă în limba română:

- "Rezonanța morfică. O nouă știință a vieții" - comandă online aici-link.

***

A nu se înțelege greșit. Iubesc știința și mărturisesc că fără anii petrecuți în cercetare (fizică) nu aș fi reușit să văd astăzi lucrurile sub forma actuală. Însă este bine să îi cunoaștem limitările pentru a rămâne deschiși noilor descoperiri și posibilități.

Un alt articol în care am vorbit despre limitările științei poate fi găsit aici (link). O conferință interesantă a lui Rupert Sheldrake găsești aici (link).

Dacă esti pentru prima dată pe această pagină îți urez bun venit! Poți alege subiectul dorit din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Despre Dumnezeu, despre „bine” și „rău”, despre atacuri energetice

Câteodată mi-e greu să vorbesc doar despre un subiect acum când știu că toate lucrurile sunt legate între ele, de aceea și titlul acestui text arată astfel. Mi-a luat ceva timp până să mă hotărăsc să scriu despre Dumnezeu așa cum îl văd eu, dar cred că a venit timpul.

Ca orice om, încă din copilărie, mi-am pus întrebări legate de existența lui Dumnezeu și de ceea ce ar putea reprezenta acesta.

Într-o primă fază, copil fiind, mi-am spus că trebuie să existe dacă despre asta vorbesc atâția oameni. Cam pe principiul „dacă nu ar fi, nu s-ar povesti”. Așa am ajuns să preiau din religia ortodoxă imaginea lui Dumnezeu pentru că așa îl vedeau și îl înțelegeau cei din jurul meu.

Când au început experiențele mai grele și le-am privit și pe-ale celorlalți, mi-am dat seama că Dumnezeu nu poate fi răzbunător, mai bine zis nu poate fi atât de răzbunător și nedrept. Dacă este numit Tatăl Ceresc, atunci nu poate să-și răstignească toți fii, pentru că nici un tată nu ar face asta, și chiar dacă ar face-o nu ar putea să se spună apoi că o face din iubire.

Nu știu dacă tuturor li s-a întâmplat, dar știu că mulți oameni au avut cearta lor cu Dumnezeu și trebuie să recunosc că am avut-o și eu în urma unei experiențe traumatice.

Lucrurile însă au decurs în așa fel încât, la un moment dat am observat că s-a făcut dreptate, pe care am interpreat-o la acel moment ca fiind dreptate divină.

Am traversat un timp îndelungat din viața mea alături de noțiunile de „bine” și „rău”, iar după o analiză indelungată, temeinică, indârjită (să zic așa), am reușit să găsesc rostul acelor lecții de viată prin care a trebuit să trec ca să devin cea care sunt astăzi (nu c-aș fi mai specială decât ceilalți, dar sunt foarte “altfel” de cum eram).

Cu alte cuvinte, acel “rău” pe care l-am trăit a fost strict necesar (!!!) pentru ca eu să înțeleg profund ce e “RĂUL”, să îi accept utilitatea, iar apoi să aleg conștient “BINELE”.

Acum cred că Dumnezeu este TOT ceea ce ESTE. Este REALITATEA întreagă.

Dar știi cum...chiar TOT adică 100%, cu alte cuvinte: nu există nimic în afara lui.

Mai haios spus, e acel cineva/ceva căruia nu i-a scăpat și nu-i scapă nimic...😄

Dacă i-ar fi scăpat ceva (din vedere) nu cred ar fi fost numit omniscient, omnipotent și toate lucrurile care au fost scrise („scăpate” publicului larg) în cărțile de la începuturi.

În virtutea acestui fapt, foarte simplu după părerea mea, nimic nu e ceea ce pare pe moment, nici o experiență nu e doar „bună” sau doar „rea”.

Așa am ajuns la concluzia că nimic nu e cu adevărat „rău”, e vorba numai despre  înțelegerea noastră limitată care dă această denumire lucrurilor pe care mintea nu le ințelege/cunoaște, această limitare întinzându-se până în punctul în care reușim să avem o imagine de ansamblu a evenimentului/fenomenului respectiv.

Pentru că se vorbește mult despre atacurile energetice (link), m-am gândit să ofer aici o altă perspectivă despre acestea, una legată de ce am spus mai sus.

Mai întâi voi spune că numesc atac energetic orice mod în care agresăm o altă persoană, începând cu agresarea psihică, continuând cu cea emoțională și terminând cu cea fizică.

Luând în considerare ce am spus despre experiențe în general, și atacurile energetice „vin” în viața noastră ca să fie înțelese și acceptate. Vin să ne dezvolte, să ne antreneze, să ne facă să ne autodepășim. Suntem canale energetice și, dacă nu avem blocaje (!), suntem imuni atacurilor energetice, pentru că prin noi circulă energia universală care este infinită.

Cred că atacurile energetice ne semnalează de fapt punctele noastre slabe, punctele care trebuie echilibrate, aliniate cu ceea ce suntem în esența noastră.

Mi-a plăcut foarte mult un fel de exprimare metaforică a ceea ce spun aici, pe care am auzit-o mai demult și pe care o putem înțelege foarte ușor printr-un exercițiu imaginativ.

Să ne imaginăm vulnerabilitățile noastre, punctele noastre ce trebuie “prelucrate”/”alchimizate”, ca pe niște butoane. Cei care ne “atacă” energetic sau în orice alt mod (dar până la urmă totul e energie) ne "apasă" pe aceste butoane (!)

Noi vrem sa evoluăm, nu-i așa?

Ok, dacă nu ne-ar “arăta” nimeni care anume sunt “butoanele de prelucrat” (prin aceste agresiuni/atacuri), cum am afla altfel care ne sunt vulnerabilitățile? Trăind numai in “bine”? Cine ar mai “ridica un deget" dacă s-ar afla numai în zona de confort (fizic/psihic/emotional).?

Abia după mult timp am înțeles profund de ce - în timp ce învățam reiki, când în mod intuitiv nu simțeam nevoia folosirii unei protecții energetice și nu îi înțelegeam nici rostul, atâta vreme cât ne dorim adaptare și armonizare cu Tot ce există în Univers.

Totul, dar absolut TOTUL în jurul nostru e o imensa OGLINDĂ sau o „sală a oglinzilor” cum o numea cineva. De asemenea, am putea privi exteriorul ca pe un barometru sau ca pe orice alt instrument de măsură. Și asta pentru că, numai interacționând cu exteriorul ne putem da seama în ce punct al "analizei butoanelor” suntem și ce anume avem de facut în continuare.

***

Și dacă într-o zi, așa, fără motiv, ai sa începi sa vezi toți oamenii frumoși exact asa cum sunt (fără să vrei să-i schimbi) sau vei observa că nu mai vrei să ai neapărat tu dreptate într-o discuție, dacă într-o zi vei vedea că totul strălucește în jur deși e doar o zi obișnuită, dacă într-o zi vei vedea dincolo de ceea ce vezi cu ochii minții, atunci să știi că aceea e ziua în care vei începe să simți magia... a ce in ce mai mult, magia din tine însuți dar și din ceilalți în aceeași măsură, și din tot ceea ce te înconjoară.

***

Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Este un blog ce oferă informații din sfera dezvoltării personale și alte materiale ce ne ajută să înțelegem mai bine natura umană și realitatea. Poți căuta un subiect care să-ți placă folosind lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Despre conștiință și experimentarea acesteia (Horia Țurcanu)

 

 

Într-o lume în care suntem bombardați de informații, iar lumea cunoașterii interioare nu face excepție, este foarte greu să vorbești într-un mod simplu, pe înțelesul tuturor, despre conștiință.

   Și totuși există oameni care pot face acest lucru cu o naturalețe și o ușurință uimitoare. Am avut norocul să cunosc un astfel de om și anume Horia Țurcanu. L-am cunoscut la unul dintre seminariile de respirație holotropică pe care domnia sa le susține alături de doamna Elena Francisc, soția sa.

  Pentru ca rezonez profund cu viziunea lui Horia Țurcanu despre conștiință m-am gandit că ar fi util să postez ultima emisiune "Codul lui Oreste" (din 3 decembrie 2011) la care a fost invitat, pentru aceia dintre voi care nu au avut timp să o urmărească.

Vizionare plăcută!

...și curaj în experimentare!
Pentru cei care vor să experimenteze stări de conștiință extinsă prin respirație holotropică recomand cu căldură seminariile susținute de Horia Țurcanu și Elena Francisc, detalii pe pagina www.calatoriainimii.net