"Azi-noapte am crezut că mor. Am vorbit cu Marele Șef
și l-am rugat să mă ia atunci, pe loc, pentru că durerea
era prea mare. Și am așteptat zvârcolindu-mă în pat
într-o cameră rece – ce-i drept, a mea. Târziu, pe la șapte
dimineața, ca prin minune, durerile au trecut și n-am mai
avut nici forță să mulțumesc. Am adormit imediat.
Și iar vreau sã înțeleg ce mi se întâmplă, și iar vreau un înțeles, și iar simt cã mă pierd prin coridoarele îmbârligate
și complicate ale creierului meu. Nu, nu-mi ajunge un înțeles fizic și logic, simplu și banal. Chiar nu mă interesează.
Am obosit căutând mereu un înțeles profund, un înțeles de sus. Și așa am tot timpul senzația că Doamne-Doamne are un plan cu mine… și tare i-aș face pe plac și l-aș îndeplini cât mai repede dacă aș ști, simplu și clar, care e.
Și am senzația clară că sunt din această lume, dar și certitudinea că nu-i aparțin. Și mi-e așa dor de acolo…
și mi-e așa greu pe lume. Nu vreau să te superi, Bătrâne, e foarte frumos, dar mi-e tare greu. Mi-era mult mai bine înainte, când eram mai aproape. Sigur, știu că e vina mea că nu te mai simt ținându-mă în brațe, știu și îmi cer iertare, dar atâta pot. Și, de câte ori te-am rugat să-mi dai puterea să fiu lângă tine, tot de atâtea ori m-ai ajutat. Dar, cum bine știi, m-ai făcut din pământ și uite că pământul doare, pământul e greu, din ce în ce mai greu – și aripile, parcă, din ce în ce mai obosite. Hai, ajută-mă încă o dată și fă-mi aripile puternice, să pot din nou să mă ridic…
Sigur că vorbesc cu Dumnezeu. Lumea asta pe care n-o înțeleg și chiar am renunțat s-o înțeleg ar spune că sunt puțin sărită. Dar cu cine să vorbesc, dacă nu cu El? Sunt convinsă că gândurile astea nu sunt doar ale mele, sunt convinsă că oamenii când se bagã în pat și-și închid pleoapele văd o beznă, dar, în întunericul acela, mai simt și o prezență. În orice caz, mie mi se întâmplă de mică. Când mã culc și închid ochii, nu mă simt singură. Cu ochii deschiși sunt mult mai singură.
Încerc să nu judec pe nimeni și nimic. Dar nu pot scăpa de obsesia de a găsi un înțeles. Altfel, ce rost ar avea jocul? Nici unul. Iar eu cred că există unul." - fragment din cartea"Jurnal"scrisă de Oana Pellea.
Există oameni care pur și simplu îți ajung la suflet și îl mângâie. Și, putem observa ușor că nu este vorba despre cuvinte. Ci despre energia pe care o emit ei sau cuvintele lor scrise. E o energie pură, fără măști, care lasă impresia de unei autenticități venite parcă din alt spațiu. Un spațiu pe care unii oamenii îl numesc Sursă.
Un astfel de Om este Oana Pellea - Om, actor și scriitor. Un Om de la care avem cu toții multe de învățat.
De aceea mă bucur să dau astăzi mai departe discursul de mai jos în care Omul Oana Pellea ne vorbește despre viață, despre curaj, despre asumare și responsabilitate și despre multe valori de suflet. Vizionare plăcută! ♥
Recomand cu căldură cartea Oanei Pellea - pentru că este o lectură minunată în care găsim multe teme de reflecție și alte lucruri mângâietoare pentru suflet:
Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun
venit! Sper să găsești subiecte care să îți placă și să te întorci din când în când. Poți căuta un subiect care să-ți placă utilizând listele "Articole recomandate" și cuvintele cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Îngerii...Cred că nu există două viziuni asupra
acestui subiect care să coincidă.
Dar oricare ar fi această viziune, ne-am întrebat cu toții
cum ar fi dacă ar fi...
Și cum cei care au mai vizitat această pagină au
observat că-mi plac exercițiile cu "ce-ar fi dacă" - posibil să nu se mire
nimeni că mi-am amintit de un film mai vechi - City of Angels - dar minunat ca și concept/idee. Nu vă mai spun de ce și cum. Voi spune doar că... filmul face parte din categoria filme "de suflet" și că nu poate fi privit doar cu ochii ci, prin ochii sufletului.
Pentru o calitate bună a imaginii recomand cumpărarea dvd-ului, dar dacă preferați varianta online, iat-o mai jos preluată de pe acest site-link. Dacă nu se încarcă automat, subtitrarea se setează din bara de jos a player-ului. Vizionare plăcută!
O părere... metaforică despre îngeri am spus aici (link).
În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor și căutărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Pentru a căuta un subiect anume poți folosi listele "Articole recomandate", cuvintele cheie sau căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Probabil fiecare dintre noi s-a gândit măcar o dată
care ar fi condițiile pe care ar trebui să le îndeplinească o societate pentru
a funcționa armonios și pentru ca tuturor membrilor ei să le fie îndeplinite nu
doar nevoile de bază din piramida lui Maslow (din imagine) ci și cele superioare. Mulți
oameni ar spune desigur că acesta este un proiect utopic și că, având în vedere
populația în creștere continuă de pe Terra, măcar a te gândi la așa ceva este o
pierdere de timp.
Ei bine, iată că cineva și-a dăruit întreagul
parcurs al vieții ca să se gândească la asta și nu doar s-a gândit ci a și pus
bazele teoretice dar și practice ale unui astfel de proiect. Omul care a reușit
această performanță se numește Jacque Fresco - un om de o cultură impresionantă nu doar prin profunzimea sa ci și prin multitudinea ariilor de interes. Documentarul pe care îl recomand astăzi se numește "Paradise or Oblivion" (o traducere potrivită ar fi: "Paradis sau Inconștiență" deși apare pe net ca "Paradis sau Uitare") conține principiile viziunii lui Jacque Fresco privind funcționarea unei societăți armonioase în care fiecare om de pe Pământ să aibă acces gratuit la tot ceea ce îi este necesar.
Deși de-a lungul timpului a fost mereu o
personalitate controversată - fiind etichetat în aceeași măsură cu cuvinte ce
pleacă de la "visător", "excentric","utopic",
"idealist", "trăsnit" și "șarlatan" până la
"profet" și "vizionar", pentru mine el este în primul rând
un exemplu extraordinar de om care crede în viziunea/visul său dincolo de orice
limite, dincolo de toate prejudecățile celor din jur, dincolo de rezistența
feroce a societății la nou și la schimbare în general. Pasiunea cu care
vorbește în film și în interviuri despre proiectul său - Proiectul Venus (link) - reliefează perfect măsura credinței sale în acesta și a convingerii proprii privind realizarea practică a
acestuia.
Dincolo de aceste lucruri, când m-am gândit la
acest proiect și la argumentele expuse de Jacque Fresco în filmul de mai jos
mi-am dat seama că singurul impediment în calea realizării acestuia este de
fapt: neacceptarea de către societate a faptului că - până nu vom lăsa
individualismul deoparte și nu vom pune la un loc împreună "darurile", talentele și abilitățile specifice
fiecăruia, viitorul nostru ca societate nu are cum să fie unul mai bun decât
situația pe care o avem astăzi.
Consider că distribuirea acestui documentar ne poate
aduce mai aproape de această convingere în cazul când suntem conștienți de
necesitatea schimbării de atitudine. Vizionare plăcută! (*dacă nu apare automat, puteți seta subtitrarea în română din butonul "rotiță" după ce porniți filmul)
Dacă ai ajuns prima dată pe această pagină - poți găsi celelalte articole din seria "Informații care mi-au schimbat viața" aici (link) sau poți alege alte subiecte din tabelul cu cuvinte cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Viața este un întreg parcurs de învățare. Peste tot
în jurul nostru există surse de informații dar cred că informațiile luate
separat - fără a le conecta între ele și împreună cu experiențele de viață pe
care le trăim - au o valoare ce se apropie foarte mult de zero.
Câteva întâmplări din ultima vreme m-au determinat
să scriu despre sursele mele de informație și despre modul în care m-au format
și o parte dintre ele au ajuns să existe în acest fel pe această pagină destul
de variată ca arie de interese.
Mărturisesc că la început am crezut că informațiile
învățate la școala îmi vor fi de ajuns pentru o viață. Nu a fost așa. A venit o
vreme când mi-am dat seama că acestea reprezentau numai o parte infimă din ceea
ce aveam nevoie. Și am început să caut.
(* Link-urile sunt doar pentru exemplificare, ele nu condiționează înțelegerea esenței articolului)
***
Am învățat că oamenii au puterea de a se depăşi pe
ei înşişi în aşa fel încît viaţa lor să fie interesantă şi plină de
semnificaţie și asta depinde într-o mare măsură de gândurile lor și de impactul
acestora asupra subconștientului (link + link).
De asemenea, am aflat că gândurile noastre (prin
forța lor asupra subconștientului) au o putere vindecătoare infinită asupra dezechilibrelor
energetice în general și a bolilor în particular, și că, schimbându-ne radical modul
de a gândi, ne putem schimba radical viața ca întreg (link + link).
Am învățat că neînțelegerile dintre oameni provin din
faptul că nici un creier nu e identic cu altul și mai mult de atât, că
legăturile neuronale pe care le facem sunt complet diferite ceea ce duce la
moduri diferite în care vedem și înțelegem viața. Am fost surprinsă
la acea vreme să aflu că gândurile noastre ale tuturor luate împreună (alături
de acțiunile pe care acestea le generează) influențează decisiv felul în care
Pământul evoluează (link). Și am mai aflat că acest lucru nu e o
poveste new age ci un fapt dovedit științific (link + link).
Am învățat că ideologiile/sistemele dogmatice de
credințe ne pot ajuta doar până la un punct dar ne limitează să ajungem înțelegerea
profundă a lumii dacă ne oprim doar la ele. Asta deoarece înțelegerea profundă a lumii și a vieții este una
personală, unică, așa cum este și modul unic în care ne conectăm neuronii (link + link). În plus, am învățat că uneori, este bine să trăiesc ca și cum abia m-aș fi născut și nu există nimic și nimeni
care să mă învețe ceva, trebuind să descopăr totul singură (link). Acesta e un exercițiu interesant.
Am învățat să iau ce rezonează cu mine și ce simt
că-mi folosește din orice material text (link) sau video (link) pe care îl
întâlnesc indiferent de cât de controversată este sursa acestuia. Asta deoarece Universul ne "vorbește" în diverse feluri care ne pot scăpa de multe ori dacă ne oprim doar la
aparențe, la ce spun ceilalți că e "rațional", "evident" sau "de bun-simț" .
Am aflat cu surprindere că oamenii (chiar și cei de
știință) preferă mai degrabă să rămână blocați în cunoștințele științifice vechi decât
să accepte noile descoperiri (link + link + link)
și că reticența la nou este frâna principală în evoluția și armonizarea noastră
ca societate. Alte descoperiri științifice de mare valoare din lumea medicinei "stau încă la coadă" pentru a deveni cunoscute de marele public (link + link + link).
Am învățat că fizica învățată la școală este una
total neîncăpătoare pentru explicarea foarte multor fenomene și că, la extrema
cealaltă, fizica cuantică este "absurd de risipitoare postulând un număr imens
și în continuă creștere de universuri care există în paralel nedetectabile
decât prin hubloul îngust al experimentelor din mecanica cuantică" (Richard
Feynman) (link). Acest lucru alături de multe altele face
ca Universul în care trăim să fie unul mai straniu decât ne putem imagina (link).
Luând în considerare existența lumilor paralele, nu
m-a surprins faptul că profețiile făcute pentru luna decembrie a anului 2012 s-au împlinit aici - în acest Univers (link) - la nivel atât de subtil încât foarte puțini le-au observat.
Deși unii au rămas la ideea că fizica cuantică este
o teorie destinată numai particulelor subatomice, faptul că s-a demostrat
contrariul m-a bucurat foarte mult cu toate că s-au făcut prea puține experimente (link).
Faptul că am aflat acest lucru m-a ajutat să
înțeleg conceptul de psihologie cuantică și modul în care poate
fi acesta aplicat în ceea ce se numește "crearea realității" (link). A decurs de la sine și faptul că
noi toți împreună co-creăm realitatea fie că o facem în mod conștient sau inconștient
(link).
Am învățat că Universul are o dimensiune spirituală
(link) și că are o frumuseți care de multe ori ne scapă privirii și
înțelegerii (link). Am înțeles că asta are o profundă legătură cu
conștiința ca întreg (link + link) iar noi, oamenii, avem nevoie de schimbări
interioare radicale dacă ne dorim să o înțelegem (link + link). De asemenea am învățat că transformările
interioare implică o muncă de durată (link + link) iar integrarea aspectelor
noastre neplăcute și reflectate de ceilalți este strict necesară (link). M-am bucurat să aflu că oricare ar fi stuațiile de viață prin care trec acestea pot fi depășite (link + link).
Am învățat că pentru a avea o relație cu ceilalți
este nevoie mai întâi să mă cunosc pe mine însămi, să mă înțeleg și să mă
accept (link + link). Am aflat că relațiile umane pot fi
superficiale (link) dar se pot trasforma în relații
profunde dacă există răbdare și voință și în cazul când căutăm îndeajuns calea spre celălalt (link).
Am înțeles că astfel de relații armonioase se
stabilesc doar dacă oamenii își oferă unii altora libertate (link + link) și m-am
convins că drumul spre compasiune (link + link) poate fi străbătut
doar învățând empatia (link + link + link + link).
Am realizat că informația este sterilă atunci când
nu este verificată prin experiență personală (link) și am
observat că-mi este util să-mi așez experiențele personale (link) pe hârtia
virtuală deoarece asta îmi aduce numeroase clarificări și o privire de ansamblu asupra acestora.
Am învățat informații extraordinar de utile din
filmele documentare (link) ceea ce m-a determinat să inițiez seria "Informații
care mi-au schimbat viața" (link) deoarece acestea chiar au avut această influență asupra mea.
Am conștientizat ce însemnă fitness-ul mental (link) și cel emoțional (link) și beneficiile acestora în viața cotidiană, astfel încât am început să-mi
studiez reacțiile în cadrul exercițiilor de imaginație și în situațiile variate
regăsite în filmele artistice (link).
Și pentru că mi-am dat seama că în oricare situație
aș fi (copil/adult, bărbat/femeie, de oricare credință și orice orientare)
mi-ar plăcea să am acces centralizat la cât mai multe informații din cât mai multe
domenii ce-mi pot crește calității vieții am considerat important să construiesc Portalul Universul Cunoașterii (link).
* * *
Nu cred că e de ajuns ce învățăm la școală. Nu
e suficient ce învățam din cărți. Nu e suficient să vizionăm documentare. Nu e de ajuns să facem doar introspecții sau să fim propriul observator. Nu e suficient să facem exerciții de prezență, de respirație sau meditații.
Dar cu siguranță obținem ceva minunat în cazul când conectăm toate acestea împreună în propriul nostru mod. Asta e ceea ce numesc dezvoltare
personală integrală. Doar așa cred că ne putem adapta și putem face față cu succes provocărilor. Și doar păstrându-ne deschiși tuturor posibilităților, devenind din ce în ce mai conștienți și încercând permanent să ne autodepășim. (link)
Deși acest blog arată la prima vedere ca un "catastif de informații" (citat dintr-un mail pe care l-am primit) fără legătură pentru ceilalți, pentru mine acestea formează împreună acel întreg pe care l-am denumit cu titlul acestui articol.
Cu drag ♥
UPDATE 2016:
Despre călătoria mea către cunoaștere și dincolo de ea.. - în video de mai jos:
Despre căutarea spirituală am vorbit în emisiunile de mai jos:
***
Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", Resurse video, cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus) te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
De-a lungul istoriei mulți oameni s-au gândit la
diverse soluții pentru eradicarea agresivității, eliminarea conflictelor și a oricărui fel de negativitate din
societatea umană. Așa s-a ajuns la inventarea unor diverse modele de societăți
bazate pe diverse principii, însă nici unul dintre aceste modele teoretice nu a
fost aplicabil în realitatea noastră.
Filmul pe care îl recomand astăzi - Equilibrium [2002]
- este încadrat de IMDB la "acțiune/dramă/SF" și are ca subiect funcționarea unei
societăți în care s-a ajuns la concluzia că: "Există o boală în inimile oamenilor.
Simptomele ei sunt ura, supărarea furia, războiul...Boala este...sentimentul. Cu
preţul lipsei sentimentelor profunde, am reuşit să suprimăm legile acestei boli
absurde."Cu ajutorul unui tratament zilnic, oamenii sunt tratați (obligatoriu)
împotriva sentimentelor, iar cărţile, arta, muzica și orice alt mod de
manifestare artistică sunt interzise și considerate infracțiuni.
Acest film aduce cu sine necesitatea unei reevaluări a rolului și rostului menținerii inimii deschise chiar dacă pe aceeași "cale" intră și ies atât sentimentele care ne aduc bucurie cât și acelea ce ne aduc tristețea. Altfel spus: aleg să simt chiar dacă uneori asta doare.
Spun aceste lucruri referindu-mă la concepția destul de vehiculată care spune că ne putem închide emoțional pentru a nu mai simți durerea, dar de cele mai multe ori se uită că odată cu acest mod de protejare față de durere se închide în același timp și calea spre a simți iubirea.
O descriere mai detaliată ar devoala profunzimea acestui exercițiu imaginativ al lumii fără sentimente, de aceea vă mai spun
doar...vizionare plăcută!
Dacă ești pentru prima dată aici și vrei să vezi celelalte recomandări de filme (artistice sau documentare) sau alte subiecte, le poți găsi căutând în tabelul cuvintelor cheie din tabelul din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)