De
câte ori mă gândesc la potențialele ce stau ascunse în fiecare om îmi vine în
minte imaginea unor diamante care se vor scoase la lumină. Dar despre cât de
greu putem scoate la lumină aceste diamante, probabil știm cu toții.
Mă
gândeam zilele trecute cum ar arăta lumea noastră dacă nu ar fi atât de
dezvoltată "cultura" descurajărilor (link). Cum ar fi dacă fiecare părinte sau
profesor ar "risca" să încurajeze copiii care nu fac față standardelor actuale
astfel încât aceștia să-și găsească și să-și cultive vocația? Cum ar fi dacă printr-un miracol am deveni cu
toții conștienți că darul fiecărui om chiar este unic?
Așa
cum spuneam și în articolul acesta (link), oamenii nu se încurajează unii pe
ceilalți deoarece cred că acest gest ar adânci concurența. Eu cred că
dimpotrivă, dacă fiecare om s-ar dezvolta intr-un mediu în care ar fi încurajat
să se dezvolte, talentul fiecăruia transpus în acțiuni ar transforma concurența
într-un nonsens. Asta deoarece, chiar și în cazul când doi oameni fac același
lucru se știe că fiecare dintre ei are un ceva care e doar al lui.
Am
trăit multe experiențe în viață care mi-au demonstrat că încurajările chiar au
efect miraculos și dincolo de acesta și unul terapeutic. De când am ajuns la
această convingere "practic" încurajarile de câte ori se ivește ocazia
și vă mărturisesc că de fiecare dată efectele acestora îmi reconfirmă credința. Cât despre influența acestora în dezvoltarea unor relații armonioase probabil nu e nevoie să vă mai povestesc.
Aceste
gânduri mi-au făcut să-mi amintesc și un film ce merită toată atenția, și chiar merită revăzut
din când în când pentru...încurajare. Se numește "Opus-ul", iată-l mai jos, îl dau mai departe cu drag și sper să vă aducă bucurie și curajul de a scoate diamantele
interioare la iveală.
Cumva apropiate sunt și gândurile pe care le-am scris aici (link) , de aici (link) și aici (link). Dacă nu ați văzut încă filmul "Legea Rezonanței" poate că a venit timpul, îl găsiți aici (link). Este filmul care completează viziunea celui cu titlul "The Secret" dar și a celui de mai sus.
***
Dacă este prima dată când ai ajuns aici, îți urez bun venit! Sper să găsești lucruri interesante în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Când se ivește vreo situație în care e nevoie să
vorbim despre traumele trecutului, puțini dintre noi se simt confortabil.
Pentru că nu e tocmai simplu. E simplu doar în cazul când lucrurile nu sunt doar acceptate mecanic ci și înțelese dincolo de bine și rău, dincolo de dualitate.
Însă dacă totuși cineva reușește performanța asta,
dacă vei fi prezent în preajma lui, cu siguranță nu îl poți uita după o zi sau
două.Poți recunoaște ușor un astfel de om. Pentru că emite ceva foarte greu de
definit, care seamănă cu entuziasmul dar e în aceeași măsură curaj, care
seamănă cu un zbucium dar la fel de mult e pace, dar mai presus de toate
radiază inspirându-ne într-un mod căruia minții noastre îi scapă deocamdată.
Am avut ocazia să întâlnesc oameni care s-au
depășit pe ei înșiși și pot inspira la rândul lor pe cei care nu au încă
puterea să o facă. Și am avut această ocazie atât în realitate cât și în „virtualia”. Mi-am amintit de asta cu ocazia
articolului precedent. De aceea vin acum cu un fel de completare de suflet, de
data aceasta una care conține ceea ce încercam să definesc mai sus.
Iată-l pe Shane Koyczan vorbindu-ne despre experiențele sale de bullying pe care le-a trăit și nu oricum ci…altfel. De privit prin ochii sufletului și de ascultat cu inima..
Ceva cumva interconectat vei găsi și aici (link) și în cazul când îți plac poveștile de viață așa cum îmi plac și mie, atunci poți găsi alte povești emoționante în articolele de aici (link)
Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestei pagini, îți urez cu drag bun venit! Sper să găsești lucruri care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Dacă
în primele articole din seria dedicată vampirismului psihic am vorbit despre
formele rafinate ale acestuia, cred că a venit vremea să aduc în atenție forma extremă
a abuzului, cea pentru care nu s-a găsit încă o traducere în română, numită în engleză - Bullying.
Bullying înseamnă agresiunea sub forma ei cea mai profundă, este impunerea dominației asupra
celorlalți prin utilizarea forței și a altor metode precum: amenințări, constrângere,
umilire, etc.. Este genul de comportament care se adâncește prin
repetare sistematică până ajunge să fie o obișnuință în viața celui abuzat. Este comportamentul
care pur și simplu produce teroare în viața persoanei țintă.
Acest tip de abuz poate avea loc între doar două persoane însă formele atroce sunt acelea în care abuzatorul are și "ajutoare" care amplifică efectul comportamentului asupra celui abuzat.
Formele de manifestare sunt atât de
variate încât fiecare dintre acestea ar merita o discuție separată. Mergând pe
firul cronologiei unei vieți enumăr câteva tipuri de bullying :
- asupra
copiilor de către ceilalți copii, părinți, profesori, alți adulți, etc.;
- asupra
adolescenților - la fel ca mai sus;
- asupra
adulților - de către un alt membru al familiei; la locul de muncă de către
șefi, colegi; în sistemul medical și administrativ; în închisori de către
colegi și supraveghetori, pe internet, etc.
Efectele
bullying-ului sunt complexe și pot duce la comportamente extreme ale persoanei
abuzate acestea plecând de la sinucidere și ajungând pâna la explozii de violență
extremă asupra altor persoane. Așa cum probabil știți, criminalii în serie sunt
în proporție de 99% victime ale abuzului de acest tip în perioada copilăriei.
Din punct de vedere energetic - bullying-ul lasă victima la pământ. La rândul ei, persoana abuzată are de ales
între a-și căuta puterea eliberării în interior sau a se "alimenta" abuzând la rândul ei pe
altcineva. Și cum puterea interioară nu este ceva foarte cunoscut și nici ușor accesibil,
cele mai multe persoane abuzate aleg varianta de a abuza la rândul lor. Acesta
este mecanismul prin care violența naște violență.
Dacă
tot suntem în mediul virtual, cred că este potrivit să punctez căteva lucruri
despre cyber-bullying - abuzul extrem prin intermediul tehnologiei și
internetului.
Cyber-abuzatorul este de regulă persoana avidă de a provoca scandaluri virtuale, avidă de comentarii
în contradictoriu, de polemici interminabile, polemici în care își etalează cu
emfază cunoștințele și/sau cunoașterea străduindu-se astfel convingă pe toată
lumea că acestea sunt singurele adevăruri valabile.
Adevărurile sale "universale" sunt mascate în majoritatea cazurilor de cele mai bune intenții și pot lua forme dintre cele mai sofisticate. Poate cea mai sofisticată dintre acestea este agresiunea cu propriile principii ale țintei. Altfel spus, abuzatorul îți răstălmăcește principiile (credințele) pentru a-ți arăta că realitate nu le respecți.
În
lumea denumită "spirituală", a bate pe cineva cu propriile "arme" (credințe) nu e deloc greu deoarece limitele acestor credințe/concepte sunt fluide și pot fi (re)interpretate la nesfârșit. Concret, cel mai des se uzează de "legea atracției" spusă sub forma: "atragi scandal pentru că nu ai învățat lecția acceptării și toleranței" și de legea reflectării sub forma "respingi pe ceilalți pentru că ei îți oglindesc părțile tale neacceptate".
Dacă ducem la extrem lecția toleranței sau legea reflectării reiese de aici că ar fi natural să stăm să fim abuzați la
infinit. Dar oare ce ființă consideră că e normal așa ceva? Care ar fi finalitatea unei vieți dedicate abuzului? Să ne vrea oare Dumnezeu nefericiți? Sunt întrebari retorice, desigur.
Eu cred că ducerea la extrem a acestor legi creează o confuzie, una care poate genera abuzuri și mai mari și foarte bine mascate. Confuzia constă în stabilirea limitei până la care acceptarea poate fi posibilă astfel încât fiecare dintre noi să rămână cu energia vitală pe plus. Sigur știți la ce mă refer, așa că nu insist.
Pentru
că am trăit în viața mea experiențe de abuz duse la extrem, pot spune că
agresiunea (de orice natură) nu are cum să înceteze și nu va înceta decât
în momentul când spunem NU. ATÂT. AJUNGE.
Acest articol nu este
doar rezultatul experiențelor trecute ci și a două experiențe recente de pe
facebook. Desigur, și celelalte cinci articole (link-1, link-2, link-3, link-4link-5) au fost "inspirate" și de experiențe virtuale. Am crezut că ele sunt
suficiente pentru a opri acest gen de abuz, dar se pare că m-am înșelat. Apoi
am scris un altul și mai clar - link-6 dar nici așa nu a fost de ajuns.
Nu am de apărat nici o "imagine" pentru că nu cred că am una și nici nu depind de ea chiar dacă s-ar considera că am. De aceea m-am gândit că aceste gânduri merită scrise și sub forma asta spre a (re)aminti că spiritualitatea este cu totul altceva decât acceptarea infinită a abuzurilor de orice natură ar fi ele.
Și
da, sunt recunoscătoare celor care m-au "inspirat" să scriu acest articol dar asta nu
înseamnă că voi tolera în continuare cyber-vampirii "spiritualistici" (mulțumesc
lui Dan I. pentru inventarea acestui termen). Spun asta deoarece consider că viața sigur nu e o
competiție cu ceilalți, cel mult cu noi înșine. Cred că viața este mai mult un dans
al întregirii ființei, un dans al împăcării interioare, iar acest lucru, oricum
ar fi, nu se petrece într-un spațiu în care există bullying, ci într-unul al liniștii.
În finalul acestei mici pledoarii iată un scurt speech al lui Mooji despre cum ar trebui să fie o relație.. (dacă subtitrarea nu pornește automat poate fi setată din butonul rotiță - bara de jos a player-ului).
În cazul când ești interesat de subiect, pentru completare merită citite și articolele cu link-urile de mai sus link-1, link-2, link-3, link-4, link-5, link-6. Desigur, am scris și despre experiențele minunate din virtual, altfel nu aș mai fi acum aici și probabil aș șterge "crezul" meu din coloana din dreapta a acestei pagini.
Idei esențiale despre vampirismul energetic găsiți în următoarele cărți:
Dacă ești pentru prima dată aici, mă bucur să-ți urez bun venit! Ideea de bază a acestui site urmărește dezvoltarea personală și tot ce ne ajută să avem o viață bună. Sper să găsești lucruri interesante în lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Despre
vise se spune fie că sunt produsul imaginației noastre, fie al subconștientului
sau al hazardului. În alte texte se spune că visele sunt asociate cu
atitudinile și tiparele noastre comportamentale iar cunoscutul C. G. Jung a arătat
că în vise inconștientul prinde viață.
Și
totuși...măcar o dată în viață fiecare dintre noi a avut măcar un vis în care
să fie absolut conștient, să se miște în orice direcție și să simtă totul cu
toate simțurile, nu-i așa? Ce-ar fi dacă aceste vise conștiente ar fi "excursii"
în acele realități paralele (link) pe care încă nu le putem detecta prin alte metode? Ce-ar
fi dacă din aceste "excursii" în afara corpului am putea aduce ]n această realitate cunoașterea (de
oricare factură) pe care ne-o dorim?
Știm deja că nu
doar unul ci mai mulți inventatori, artiști și alți oameni care au dăruit lumii
ceva nou au spus că ideea le-a venit în vis sau într-o stare similară visării.
Eu
cred că experiențele petrecute de noi în afara corpului sunt stări de
conștiință extinsă și sunt foarte importante atât pentru autocunoaștere cât și
pentru cunoaștere în general. Acestea nu au loc doar în somn ci și în stare de
veghe (în anumite condiții). Cred că astfel de stări trăiesc foarte mulți
oameni fără să le denumească neapărat în vreun fel și fără să și le explice.
Mai cred că doar prejudecățile noastre ne pot opri să vorbim deschis despre
astfel de lucruri.
Deoarece
informațiile sunt relativ puține pe acest segment al călătoriilor extracorporale
și al stărilor de conștiință extinsă, am considerat necesar să dau astăzi mai
departe aici un interviu foarte interesant cu un explorator al acestor stări.
Este
vorba despre Robert Monroe (1915-1995) - producător de de radiodifuziune newyorkez care a studiat
intens stările de conștiință modificată și a sistematizat informațiile culese
în câteva cărți dintre care au fost traduse și în limba română:
- "Călătorii
în afara corpului" (comandă online aici-link - voucher 90 ron la înscrierea pe site);
- "Călătorii
îndepărtate" (comandă online aici-link - transport gratuit);
- "Călătoria supremă" (comandă online aici-link - transport gratuit).
De asemenea Robert Monroe a fondat Institutul Monroe (link) dedicat
continuării studiilor acestor stări de conștiință modificată. Iată interviul,
sper să fie util pentru construirea interpretărilor personale. Vizionare
plăcută!
Pentru cei îndrăgostiți de subiect recomand și următoarele cărți:
- "Experiențe extracorporale" - Anthony Peake - comandă online aici-link - transport gratuit);
În legătură cu acest subiect sau sub formă de completări sunt și informațiile de aici (link), de aici (link) și aici (link). Celelalte articole din seria "Informații care mi-au schimbat viața" se găsescaici (link).
***
Dacă ai pășit pragul acestei pagini pentru prima oară, mă bucur să-ți urez bun venit! Profilul acestui site urmărește dezvoltarea personală integrală - așa cum am descris-o aici (link). Sper să găsești lucruri interesante în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Te mai aștept
Toți suntem dotați natural să simțim bucuria. Dar intensitatea cu care o simțim este diferită, asemeni intensității cu care ne trăim viețile. Diferențele provin din măsura în care ne deschidem către a percepe senzorial lumea în care trăim. Ceea ce obișnuim să numim deschidere sufletească.
Ne-am ferecat sufletul cu multe zăvoare ca să nu ne mai doară și să nu ne mai poată răni nimeni. În timp, am construit ziduri după ziduri pentru a ascunde cât mai bine partea noastră cea mai vulnerabilă. Însă am pierdut din vedere că doar acea parte a noastră poate simți bucuria. Și astfel am ajuns să nu ne mai putem bucura cu adevărat de nimic. Sau aproape nimic. Sau cel mult am ajuns să ne bucurăm la nivel așa.. superficial. Genul acela de bucurie care apare doar dacă are un motiv. Iar când dispare motivul, dispare și bucuria. Am uitat că putem să ne bucurăm și fără motiv, asemeni copiilor.
E trist cât de mulți oameni nu știu că dincolo de ziduri bucuria nu poate răzbate. De aceea sufletul se simte singur și trist. Și asemeni unei flori neudate, acesta începe să se usuce. Încetul cu încetul. Și viața își pierde întreaga magie, iar oamenii devin zombi.
***
Fiecare călătorie dincolo de ziduri este sacră. Și unică. Din aceste motive și pentru că am idee ce cantitate de energie necesită călătoria, mă emoționează profund când ascult povestea cuiva.
Mai cred că fiecare călătorie dincolo de zidurile cuiva ne ajută în propria călătorie. Pentru că fiecare poveste e terapeutică. De aceea vă invit să urmăriți povestea tulburătoare a lui Octavian Segărceanu, prin ochii sufletului..
Recomand cu căldură cartea lui Octavian Segărceanu "Namaste. Un roman de aventuri spirituale în India":
Există povești de viață care depășesc imaginația scenariilor de film. Filmul pe care-l recomand astăzi se încadrează în această categorie și este la fel de terapeutic ca și povestea de mai sus. Acesta urmărește firul unei povești adevărate și se adresează atât minților cât și inimilor noastre. Amprenta filmului dărâmă prejudecăți legate prietenie, de faptul că acestea se pot lega doar între persoane cu gusturi și preocupări similare și ne oferă o perspectivă a darurilor pe care le putem dobândi depășind aceste prejudecăți.
Este un film despre încrederea reciprocă, despre miracolul necondiționarii în relații și despre legăturile de suflet care
se pot forma între oameni complet diferiți. Ar fi inutil să vă povestesc ceva despre acțiunea filmului. Vă spun doar că filmul... "mișcă" lucruri în inima noastră, lucru care este mult mai important decât cele 7 premii internaționale pe care acesta le-a câștigat. Deci este NE-recomandat celor care vor să-și păstreze inimile ferecate după... ziduri.
Se numește "The Intouchables" (tradus la noi "Invincibilii"), scenariul este scris de Olivier Nakache și Eric Toledano, iar în rolurile principale sunt François Cluzet, Omar Sy, Anne Le Ny. Vizionare plăcutăaici-link, aici-link, aici (link) sau aici-link.
***
Dacă ești pentru prima dată pe această pagină, îți urez bun venit! Structura paginii pe Poți căuta ceva care să-ți placă fie în lista "Articole recomandate", fie în tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)