.jpg)
Toți suntem dotați natural să simțim bucuria. Dar intensitatea cu care o simțim este diferită, asemeni intensității cu care ne trăim viețile. Diferențele provin din măsura în care ne deschidem către a percepe senzorial lumea în care trăim. Ceea ce obișnuim să numim deschidere sufletească.
Ne-am ferecat sufletul cu multe zăvoare ca să nu ne mai doară și să nu ne mai poată răni nimeni. În timp, am construit ziduri după ziduri pentru a ascunde cât mai bine partea noastră cea mai vulnerabilă. Însă am pierdut din vedere că doar acea parte a noastră poate simți bucuria. Și astfel am ajuns să nu ne mai putem bucura cu adevărat de nimic. Sau aproape nimic. Sau cel mult am ajuns să ne bucurăm la nivel așa.. superficial. Genul acela de bucurie care apare doar dacă are un motiv. Iar când dispare motivul, dispare și bucuria. Am uitat că putem să ne bucurăm și fără motiv, asemeni copiilor.
E trist cât de mulți oameni nu știu că dincolo de ziduri bucuria nu poate răzbate. De aceea sufletul se simte singur și trist. Și asemeni unei flori neudate, acesta începe să se usuce. Încetul cu încetul. Și viața își pierde întreaga magie, iar oamenii devin zombi.
***
Fiecare călătorie dincolo de ziduri este sacră. Și unică. Din aceste motive și pentru că am idee ce cantitate de energie necesită călătoria, mă emoționează profund când ascult povestea cuiva.
Mai cred că fiecare călătorie dincolo de zidurile cuiva ne ajută în propria călătorie. Pentru că fiecare poveste e terapeutică. De aceea vă invit să urmăriți povestea tulburătoare a lui Octavian Segărceanu, prin ochii sufletului..
Recomand cu căldură cartea lui Octavian Segărceanu "Namaste. Un roman de aventuri spirituale în India":
- în format fizic - comandă online aici-link;- în format ebook - comandă online aici-link.
***
Există povești de viață care depășesc imaginația scenariilor de film. Filmul pe care-l recomand astăzi se încadrează în această categorie și este la fel de terapeutic ca și povestea de mai sus. Acesta urmărește firul unei povești adevărate și se adresează atât minților cât și inimilor noastre. Amprenta filmului dărâmă prejudecăți legate prietenie, de faptul că acestea se pot lega doar între persoane cu gusturi și preocupări similare și ne oferă o perspectivă a darurilor pe care le putem dobândi depășind aceste prejudecăți.
Este un film despre încrederea reciprocă, despre miracolul necondiționarii în relații și despre legăturile de suflet care
se pot forma între oameni complet diferiți. Ar fi inutil să vă povestesc ceva despre acțiunea filmului. Vă spun doar că filmul... "mișcă" lucruri în inima noastră, lucru care este mult mai important decât cele 7 premii internaționale pe care acesta le-a câștigat. Deci este NE-recomandat celor care vor să-și păstreze inimile ferecate după... ziduri.
Se numește "The Intouchables" (tradus la noi "Invincibilii"), scenariul este scris de Olivier Nakache și Eric Toledano, iar în rolurile principale sunt François Cluzet, Omar Sy, Anne Le Ny. Vizionare plăcută aici-link, aici-link, aici (link) sau aici-link.
***
Dacă ești pentru prima dată pe această pagină, îți urez bun venit! Structura paginii pe Poți căuta ceva care să-ți placă fie în lista "Articole recomandate", fie în tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗
Un comentariu:
Mama, ce film bun, chiar trebuie sa-l revad pentru ca mi-a placut foarte mult. Un film plin de viata si de voie buna.
Trimiteți un comentariu