Informații care mi-au schimbat viața (37)

Procesul de adaptare la vremurile pe care le trăim nu este unul tocmai simplu. Suntem bombardați cu informații, acestea vin spre noi din toate direcțiile, sub diverse forme, dar încă sunt puțini cei care își fac timp să pună în aplicare esența acestor informații, motiv pentru care rezultatele întârzie să apară.

Unul dintre motivele pentru care practica este pusă pe locul doi, este poate și setea de cunoaștere - una dintre etapele transformării interioare (link1 , link2), și mă refer aici la acea perioadă în care este greu să ne oprim din citit, vizionat documentare, interviuri, etc. deoarece avem senzația că știm prea puține lucruri din câte sunt disponibile. Cum toate etapele sunt firești și (cel puțin pentru mine) nici o experiență nu o trăim în mod întâmplător, răbdarea și perseverența sunt singurele care ne pot conduce spre rezultate vizibile.

Deoarece relațiile cauză-efect ce conectează experiențele din viața noastră sunt mai greu de observat (astfel încât, dacă abuzez pe cineva, cu totul altcineva îmi va reflecta comportamentul), consider că este binevenit materialul video de mai jos - un interviu realizat de Lilou Mace cu remarcabilul autor Miguel Ruiz - scriitor mexican, shaman și profesor recunoscut pe plan mondial. Și spun că este binevenit deoarece acesta conține explicații clare privind modul cum putem discerne ceea ce ne reflectă lumea exterioară plus un instrument concret format din 4 principii în vederea clarificării sursei suferințelor noastre și construirii unor relații armonioase cu noi înșine și cu ceilalți.

Înainte de interviu, m-am gândit să dau mai departe și o povestioară minunată care se găsește în introducerea cărții sale "Cele patru legăminte" – carte ce expune pe larg cele 4 principii și modul lor de aplicare cu exemple din viața cotidiană (poate fi cumpărată de aici-link1 sau de aici-link2 cu transport gratuit). Iată povestea...

***

"Cu trei mii de ani în urmă, exista un om la fel ca noi toţi care trăia în apropierea unui oraş înconjurat de munți. Omul a studiat pentru a deveni doctor, dar nu era complet de acord cu tot ceea ce învăța. În inima sa simțea că trebuie să existe ceva mai mult decât era scris în acele cărţi.

Într-o zi, când a adormit într-o peşteră, el a visat că şi-a văzut propriul corp adormit. A ieşit din peşteră în noaptea cu lună nouă. Cerul era senin, iar el putea vedea milioane de stele. Apoi ceva s-a petrecut în interiorul său, ceva care i-a transformat viaţa pentru totdeauna. El şi-a privit mâinile, şi-a simţit corpul, iar apoi şi-a auzit propria voce spunând: „Sunt făcut din lumină; sunt făcut din stele”.

A privit din nou la stele şi a realizat că nu stelele sunt cele care creează lumina, ci lumina creează stelele. „Totul este făcut din lumină; eu sunt făcut din stele, a spus el, şi spaţiul dintre ele nu este gol (link)”. Şi a ştiut că tot ceea ce există este o fiinţă vie, iar lumina este mesagerul vieţii, deoarece este vie şi conţine în ea toate informaţiile.

Apoi a conştientizat că şi el era făcut din stele, deşi nu părea una cu acele stele. „Sunt în stele şi între ele”, a gândit el. Atunci, el s-a numit tonal, iar lumina dintre stele nagual, şi a ştiut că tot ceea ce creează armonia şi spaţiul dintre cele două este Viaţa sau Intenţia. Fără Viaţă, tonal-ul şi nagual-ul nu ar putea exista. Viaţa este forţa Absolutului, a Supremului, a Celui care a creat totul.

Iată deci ce a descoperit el: totul în existenţă este o manifestare a fiinţei vii pe care o numim Dumnezeu. Totul este Dumnezeu. Şi a ajuns la concluzia că percepţia umană este doar lumina ce percepe lumina. El a văzut că materia este o oglindă - totul este o oglindă care reflectă lumina şi creează imaginile acelei lumini - dând naştere lumii iluziei, Visul, care seamănă cu un fum ce nu ne permite să vedem cine suntem cu adevărat. „Noi, cei adevăraţi, suntem iubire pură, lumină pură”, a spus el.

Această realizare i-a transformat viaţa. Dintr-o dată, el a ştiut cine este cu adevărat, s-a uitat în jur la ceilalţi oameni şi la restul naturii şi a rămas uimit de ceea ce a văzut. El s-a regăsit pe el însuşi în tot ceea ce exista - în fiecare fiinţă umană, în fiecare animal, în fiecare pom, în apă, în ploaie, în nori, în pământ. Şi a văzut că viaţa amestecă tonal-ul cu nagual-ul în diferite moduri pentru a crea miliarde de manifestări ale Vieţii.

În acele câteva momente el a înţeles totul. Era foarte emoţionat şi inima sa era plină de pace. Cu greu putea să aştepte pentru a le spune şi prietenilor săi ceea ce descoperise. Dar cum ar fi putut explica toate acestea în cuvinte? A încercat să le spună ce a descoperit şi celorlalţi, dar ei nu-l puteau înţelege. Ei puteau vedea doar că se transformase, că din vocea şi din ochii săi radia ceva extraordinar. Au observat că el nu mai judeca pe nimeni şi nimic. El devenise altfel.

Putea înţelege pe oricine foarte bine, dar nimeni nu-l putea înţelege pe el. Ei credeau că el era o încarnare a lui Dumnezeu, dar el zâmbea când auzea aceasta şi apoi spunea: „Este adevărat. Eu sunt Dumnezeu. Dar şi voi sunteţi Dumnezeu. Suntem la fel, voi şi cu mine. Suntem imagini ale luminii. Suntem una cu Dumnezeu”. Dar nici aşa oamenii nu-l înţelegeau.

El a descoperit că el era o oglindă pentru restul persoanelor, o oglindă în care el se putea vedea pe sine. „Oricine este o oglindă”, a spus el. El s-a văzut în ceilalţi, dar nimeni nu l-a văzut pe el. Şi astfel, a conştientizat că toată lumea visa, dar fără a fi conştientă (link) de acest lucru, fără a şti cine sunt ei cu adevărat. Ei nu-l puteau vedea pe el în ei înşişi deoarece exista un perete de ceaţă sau de fum între oglinzi. Şi peretele de ceaţă era creat de interpretarea imaginilor luminii - Visul oamenilor.

Apoi, a ştiut că va uita curând tot ceea ce învăţase. Dorind să-şi amintească de-a pururi viziunea pe care a avut-o, s-a decis să-şi spună Oglinda Fumurie, astfel încât întotdeauna să ştie că materia este o oglindă, iar fumul este cel care ne împiedică să ştim cine suntem cu adevărat. El a spus: „Sunt o Oglindă Fumurie, deoarece mă văd pe mine în fiecare dintre voi, dar noi nu ne recunoaştem unul pe celălalt din cauza fumului dintre noi. Acel fum este Visul, iar oglinda eşti tu, visătorul."

Vizionare plăcută.. (* îmi pare rău pentru reclame, aparțin site-ului ce găzduiește materialul video; dreptunghiul pe care scrie "play"/"vezi în hd"/orice altceva - se închide din butonul x ce există pe fond transparent, după ce pornește video).

Cartea "Cele patru legăminte. Cartea Ințelepciunii Toltece" poate fi cumpărată de aici-link1 sau de aici-link2 cu transport gratuit. Celelalte articole din seria "Informații care mi-au schimbat viața" se găsesc aici (link).

În cazul când ai ajuns pentru prima dată aici, îți urez bun venit! Sper să îți placă ceea ce vei citi sau viziona. Poți căuta mai ușor subiectul care te interesează utilizând lista "Articole recomandate" sau cea a cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

Arta - modalitate de exprimare a spiritului

Miracolul exprimării artistice constă în faptul că aceasta nu se supune (sau nu ar trebui să se supună) nici unei legi, nici unei preconcepții. Pentru că ea este o modalitate de exprimare a spiritului și hrănește la rândul ei spiritul. Ce rost are să încercăm să interpretăm, să definim și să redefinim ce a vrut să exprime X sau Y în opera sa? Putem ști cu exactitate ce anume a vrut să transmită? Ce drept ar avea cineva pentru a analiza/judeca o operă de artă? Cu ce scop ar face asta? Nu am reușit să găsesc un răspuns care să-mi dea impresia de firesc și de aceea nu am reușit să înțeleg încă rostul existenței criticii de artă.

S-a demonstrat deja că gusturile în acest domeniu (ca și în toate celelalte) sunt infinit de diverse. Faptul că mie nu-mi place înghețata cu usturoi nu înseamnă că aceasta nu are fani care să o savureze și care să o considere chiar o delicatesă (link) :)) Și am dat cel mai banal exemplu care mi-a venit în minte, dar sunt numeroase alte exemple de delicatese care mă tem că v-ar stârni oarecare reacții neplăcute :)) Câți oameni - atâtea gusturi și tot atâtea percepții (link). Iar când vine vorba de muzică, cinematografie, pictură, sculptură, handmade/artizanat, etc. - dacă o creație artistică mie îmi inspiră o stare, altor oameni le poate crea cu totul alte stări, atât de...altfel încât este posibil să nu se suprapună absolut deloc peste acel "ceva" ce l-am simțit/perceput eu. Așa se face (de exemplu) că unele recomandări de filme pe care le-am făcut pe acest blog au fost criticate destul de agresiv pe facebook sau în mesajele pe care le-am primit pe mail.

Dintr-un anume punct de vedere, acela al lui Împreună (spre care ar fi necesar să tindem în drumul spre o societate tolerantă), această percepție diferită a creațiilor artistice poate aduce o anume tristețe deoarece se adună celorlalte numeroase lucruri care ne despart și ne diferențiază. Spun asta deoarece este cunoscut faptul că, deocamdată cel puțin, doar "cei ce se aseamănă se adună", iar noi găsim în aceste vremuri atât de greu acele puncte comune care să ne apropie... Tristețea de care vorbesc alături de ideea că nu vom ajunge niciodată să gândim și să percepem lumea la fel (ceea ce, oricum, ar face realitatea extrem de monotonă) - ar putea să ne motiveze să depășim aceste diferențe și să acceptăm arta ca pe "un posibil liant între diferenţe" așa cum spunea Suzanne Lacy. Sunt convinsă că diversitatea noastră este complementară și nu contradictorie, iar conștientizarea acestui fapt ar trebui să nască acceptare și toleranță în societatea în care trăim. Arta contemporană ne antrenează oricum din ce în ce mai des pentru acceptarea a cât mai multe și  mai diverse forme de exprimare artistică (link1, link2).

Mai presus de toate aceste lucruri stă unul mult mai important: acela că fiecare creație (nu doar cea artistică, dar mai ales cea artistică) conține dragostea și pasiunea celui care îi dă viață aducând-o în materie, conține energia cea mai rafinată a artistului. Luând în considerare acest lucru, orice creație artistică este cu adevărat o inițiere – nu doar în frecvențele universale conținute în ea, ci mai mult de atât – în combinația unică dintre ele. Indiferent de "culoarea" stărilor născute de aceste creații în noi, ele rămân inițieri și sunt întotdeauna terapeutice întru Întregirea Ființei.

Această idee pe care o am privind interacțiunea noastră energetică cu operele de artă explică de ce spun că mă simt cu adevărat binecuvântată și onorată să am printre prietenii mei dragi trei Creatori ale căror mâini de aur aduc în materie spirit din spiritul universal și suflet din sufletul lor. Este vorba despre Maria Magdalena Pascu, Ioan Croitor Brădescu și Mihai Hadarugă (pe care îi îmbrățișez pe această cale și cărora le dedic acest articol). Pentru a le mulțumi că au apărut în viața mea și pentru că merită să se bucure cât mai mulți oameni de măiestria lor, am editat un scurt video cu doar câteva dintre creațiile acestora – iată-l mai jos. Vă doresc să simțiți toată dragostea pe care aceste creații le-au înmagazinat în ele pe parcursul drumului lor din spirit până în materie.

*Din bara player-ului (butonul cu formă de rotiță) puteți seta calitatea maximă a imaginii (1080p) după ce dați "play".

Dacă doriți să felicitați creatorii și să cumpărați/comandați o astfel de creație unicat îi puteți contacta pe următoarele adrese de mail: Maria Magdalena Pascu - magda.pascu@facebook.com (site-ul și adresa de contact de pe acesta nu mai sunt funcționale), Ioan Croitor Brădescu - contact@cbioan.ro (site aici), Mihai Hadarugă - hadaruga.mihai@yahoo.com (site aici).

Despre exprimare artistică și pasiune găsiți ceva și aici (link) și aici (link)

Dacă ai ajuns aici pentru prima dată, îți urez bun venit! Sper să găsești subiecte pe gustul tău fie în lista "Articole recomandate" fie în cea a cuvintelor cheie, ambele fiind în coloana din dreapta.

cu drag  ♥  

Recomandare film - Echipa Alphas

Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost fascinați de abilitățile ieșite din comun, numite astăzi "paranormale". Fie că este vorba despre citirea gândurilor, despre telekinezie, clarviziune sau banala putere fizică upgradată, fiecare dintre noi a visat măcar o dată la cum ar fi dacă ar fi...să fie înzestrat cu o astfel de abilitate.

Dacă am analizat cât de cât această posibilitate visând suficient de mult :)), atunci sigur am aflat că fiecare dar vine "la pachet" cu o responsabilitate ce ține de scopul în care este folosită respectiva capacitate. Există și filme care au încercat să prezinte ce avantaje și dezavantaje prezintă diversele abilități paranormale, unul dintre acestea, poate cel mai relevant în această privință, fiind "Cei 4400" – serial pe care l-am recomandat aici (link).

Astăzi recomand serialul cu titlul de mai sus deoarece consider că tratează aspecte interesante ale subiectului privind capacitățile paranormale la care au visat și visează atâția oameni. Eu l-am urmărit pe repede ‘nainte deoarece mi-a plăcut foarte mult. Nu doar din cauza subiectului principal ci și datorită pasiunii mele legate de relațiile interumane care m-a determinat să-mi îndrept atenția către modul în care evoluează relația dintre membrii echipei pe parcursul serialului și a modului cum aceștia ajung până la final să se completeze reciproc în mod armonios. În plus, membrii echipei au niște abilități deloc "obișnuite" (dacă putem folosi cuvântul "obișnuit" în această situație :)) ale căror denumiri au trebuit inventate, fapt care face ca filmul să fie foarte interesant.

Mai jos este doar primul episod din primul sezon, episoadele următoare pot fi vizionate aici-link (după ce închideți zecile de reclame).

Cu speranța că o să vă placă, vă doresc vizionare plăcută!

În cazul când ai ajuns pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! "Specialitatea casei" este dezvoltarea personală integrală așa cum am descris-o aici (link). Drept "meniu" al site-ului poți folosi lista "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie (din coloana din dreapta). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

Dacă ești într-o cochilie

Te-ai închis vreodată în sufletul tău ca într-o cochilie? Ești chiar acum retras/ă acolo?

Dacă răspunsul la una dintre aceste întrebări este "da", atunci scurta poveste din video-ul de mai jos îți va părea cunoscută și îți va aduce o caldă mângâiere. Alte cuvinte ar fi de prisos. Pentru că nu este o poveste de gândit sau de privit, ci mai mult de simțit...

Cum ar arăta lumea noastră dacă de fiecare dată când o judecată ne trece prin minte ne-am aminti că cel din fața noastră a trecut sau trece (ca și noi) prin astfel de stări...? (link)

! Dacă îți dorești să depășești o situație dificilă și/sau ai nevoie de susținere sau ghidare în transformarea interioară - îți pot fi alături. Îmi poți scrie un mesaj pe adresa: adina.amironesei@yahoo.com și vom programa o ședință de consiliere. Despre mine găsești informații aici-link.

Articole conectate aici (link), aici (link) și aici (link).

Dacă ai un prieten de suflet care a trecut sau trece prin stări dificile îi poți trimite link-ul acestui articol pentru a-și reaminti că nu e singur. Sharing is caring...

***

Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Sper să găsești lucruri care să-ți aducă măcar un gram de bucurie sau liniște în plus. Pentru a căuta mai ușor un subiect pe placul tău poți folosi lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Informații care mi-au schimbat viața (36)

Căutările, întrebările, setea de cunoaștere în general, au început pentru mulți oameni odată cu vizionarea filmului "Secretul" (link). Pentru alții filmul a constituit și începutul respingerii totale a tot ce este considerat drept "New Age", fără "discriminare", indiferent de instrumentele pe care o idee sau alta le-ar oferi.

Unul dintre motivele acestei respingeri, motivul de suprafață sau "prima impresie" peste care se trece destul de greu, este iz-ului comercial al filmului, faptul că acesta redă informația pe "repede ‘nainte", lucru care îl apropie cumva de genul de informație care manipulează și îndoctrinează. Un alt motiv pentru care filmul a fost abandonat este unul de ușor de bănuit – acela că aplicarea ideii de bază a filmului nu dă rezultate în majoritatea cazurilor.

Se spune că asta s-ar întâmpla din cauză că ideea este oferită în film într-un mod trunchiat – anume doar partea ei "wooow", cea "pozitivă" care atrage audiența. Din aceste motive, atunci când sunt în situația de a recomanda "primul" film pe această temă, recomand "Legea Rezonanței" (link) care consider că oferă un imagine mai puțin comercială a "teoriei" numite "legea atracției".

Deși unii o încadrează total în capitolul "pseudoștiință", eu cred că merită să aruncăm o privire peste ea. Măcar că vedem ce și cum.

Filmul "Codul lui Moise" (redenumit în multe locuri "Dincolo de Secret") cuprinde idei din cartea lui James Twyman cu același titlu (link) și este prezentat de acesta astfel:

"Milioane de oameni sunt încântați de ideea că pot atrage mașini noi și un cont bancar mai mare, dar au uitat cât de important este rolul lor este de a schimba lumea. Dintr-un anume punct de vedere, este timpul pentru a spiritualiza legea atractiei. Acesta este scopul acestui film."

În film se găsesc puncte de vedere valoroase ale unor oameni remarcabili: Debbie Ford (cunoscută pentru "Efectul Umbrei" - link), Neale Donald Walsch (film + cărți), Gregg Braden (despre care am vorbit aici (link)), Dr. Joe Dispenza (cunoscut pentru contribuția sa la "What the Bleep do we know"), Cheryl Richardson (carte), Sonia Choquette (cărți), James Van Praagh (cărți) și mulți alții mai puțin cunoscuți în România.

Deși este prezentat de realizator punând accentul pe latura sa ce ține de legea atracției, eu l-am perceput mai mult ca pe un instrument minunat de a empatiza cu cei de lângă noi, de a ne armoniza pentru totdeauna relațiile, de a putea accepta acțiunile celor cu care nu suntem de acord și de a renunța definitiv la judecăți și comparații toxice atât pentru ce le emit cât și pentru cei asupra cărora sunt direcționate.

În esență, ideea de bază a filmului (prin aplicare și exersare) înlesnește drumul spre percepția Întregului din care facem parte, dincolo de toate credințele noastre și de orice diferențe culturale, dincolo de dualitate și de orice separare de altă natură. Sper ca iz-ul comercial sau rapiditatea cu care sunt expuse informațiile să nu împiedice pe nimeni să ajungă la această idee esențială a filmului.

Debbie Ford - "În fiecare zi mă trezesc știind că sunt întruchiparea Întregului și mă uit să văd ce pot face pentru a dărui, pentru a servi comunitatea. Mă străduiesc să fie o contribuție reală, ca o gură de aer pentru aceasta și încerc să ofer mereu mai mult decât primesc."

* Prezint acest film în acest moment în amintirea lui Debbie Ford care a fost un extraordinar model de autenticitate și curaj pentru mine și de la a cărei plecare în lumină se va împlini pe 17 februarie exact un an (link). Îți mulțumesc din toată inima, Debbie 💗

Articole conectate sunt aici (link), aici (link) și aici (link).

În cazul când ai pășit pentru prima dată pragul căsuței mele virtuale, îți urez bun venit! Sper ca articolele și materialele pe care le vei găsi aici să fie pe placul tău. Poți utiliza lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta pentru a căuta un subiect anume. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗