"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

marți, 2 aprilie 2013

Mitul numit "prima impresie"

Spunea cineva într-o conferință că prima impresie despre un om se formează în primele 30 de secunde iar după acestea există cam 3 minute în care această impresie se întărește total. Tot acolo se spunea că  anumite studii arată că este nevoie de cel puțin 19 impresii secundare consecvente care să poată șterge impresia inițială (atât de puternică este). Probabil ați observat că multor oameni nu le sunt suficiente nici o sută de post-impresii ca să și-o schimbe pe prima, dar ăsta este alt subiect.

Nu am să mă opresc nici la cât de sincere sunt primele afișări de imagine, deoarece probabil știe toată lumea că ele sunt oricum regizate, cosmetizate, etc., tocmai din motivul de mai sus. Alte nuanțe vreau să punctez astăzi.

Pe mine concluziile din prima frază m-au întristat. Pentru că asta denotă superficialitate. Multă. Pentru că pe de altă parte o vorbă românească spune că "nu ajunge o viață de om pentru a Cunoaște pe cineva". Și e adevărat. Dar nu doar de aceea.

Eu cred că s-a ajuns prea departe cu această primă impresie. O întreagă industrie din cadrul dezvoltării personale ne învață trucuri despre limbajul nonverbal (al corpului) și despre cum să stăm pe scaun, cum să zâmbim, cum să rotim ochii pentru a minți cât mai frumos/credibil (pentru a "da" bine) la o întâlnire de afaceri sau de altă natură. S-a ajuns să se piardă din vedere esența interacțiunii și comunicării umane sau mie îmi scapă ceva?

Este adevărat, trăim în secolul vitezei, în secolul în care viteza luminii a fost depășită (link) și multă lume încă nu a aflat, culmea, tot din cauza vitezei (superficialității) cu care traversăm informațiile pe care le citim (sau nu le citim) sau a superficialității cu care sunt tratate lucrurile  în general. Este adevărat că uneori ne pasă de impresia pe care o lăsăm în jur (mai mult sau mai puțin în funcție de context), dar oare ce este mai important:
  • să construim în ochii celorlalți o imagine și să trăim cu teama că la un moment nu vom mai putea "ține pasul" cu imaginea, sau
  • să eliminăm pe cât posibil așteptările celorlalți asumându-ne riscul autenticității dar câștigând eliberarea de teamă ?
Dincolo de stabilirea priorităților de mai sus, referindu-mă acum la cazul când noi suntem în poziția de observator, mă întreb - ne ajută la ceva faptul că lăsăm prima impresie să se întipărească, să ne domine părerea despre un om? Aș spune că nu, dimpotrivă, pierdem foarte mult. Pierdem bucuria de a-i lăsa timp să se deschidă, să se manifeste în splendoarea în care o poate face fiecare ființă în parte atunci când este scutită de etichetări și judecăți mereu premature.

Judecățile pe care le aplicăm celorlalți rănesc. Uneori rănesc atât de tare încât întârzie sau chiar opresc definitiv înflorirea ființei într-un domeniu oarecare în care ar face-o în cazul când ar fi încurajat. Sau măcar lăsat în pace.

Sunt sigură că ți s-a întâmplat și ție măcar o dată să ți se taie aripile când ai vrut să zbori. Să fii descurajat de ceilalți când ai avut un proiect personal drag ție sau când ai vrut să te manifești altfel decât ce consideră ceilalți ca fiind "normal" (din punctual lor de vedere). Nu te întreb cum a fost pentru că știu deja. Toți am trecut prin această experiență.

Întrebarea este cum de încă putem să-i descurajăm pe ceilalți dacă noi înșine am trecut deja prin asta și știm cum e? Sau revenind strict la subiectul de azi, cum de încă putem să ne oprim la prima impresie când știm că fiecare dintre noi a suferit măcar o dată din cauza celor care au făcut asta cu noi?

Cum ar arăta această realitate dacă în clipa când prima impresie vrea să se întipărească în mintea noastră, noi, fiecare, am opri-o și i-am da răgazul celuilalt să se dezvăluie fără să-l judecăm/etichetăm (nu doar la prima interacțiune, dar nici la a doua, nici la a treia,...)?

***
Sunt multe, foarte multe exemple care demontează mitul "primei impresii" (cel din prima frază a articolului), dar am ales astăzi unul pe care l-am întâlnit ieri întâmplător. Ar fi bine de simțit (de empatizat), nu doar de privit.  Pentru cei care nu cunosc limba engleză precizez că acest om nu a cântat niciodată în fața nimănui, nici măcar a familiei, din cauza respingerii pe care au manifestat-o față de el toți cei care s-au oprit la....prima impresie.


Și ca să aduc și un exemplu românesc, în caz că nu ați văzut-o, merită să o ascultați pe Gabriela Artene din Iași, care a reușit abia acum să depășească prejudecățile și să-și dezvăluie vocea minunată - (link).
Dacă este pentru prima dată când ai ajuns pe această pagină, poți găsi un articol ce privește "degenerarea" judecăților aplicate celorlalți - aici (link) sau poți alege orice subiect din tabelul cuvintelor cheie din tabelul din dreapta. Poți primi direct pe mail articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în formularul din dreapta. Te mai aștept,
cu drag  *>:D< îmbrăţişare

6 comentarii:

IanculescuHimself spunea...

Da, este superficialitate, insa de cele mai multe ori prima impresie este si cea reala.
Superficialitate ar fi sa cantarim omul prin prisma excentricitatii lui.

Insa primele impresii, cele normale, care cantaresc bine ceea ce trebuie, sunt foarte aproape de realitate.

Si eu sunt de parere ca super studierea reactiilor si a mimicii tocmai pentru a face o prima impresie buna este o minciuna. Nici eu nu sunt de acord cu ea.

Eliberarea de teama, ce bine si natural suna.

Anonim spunea...

Foarte bun articolul. Multumesc!

ion adrian spunea...

Adina,
Textul acesta este scris in aprilie 2013, adica atunci cand se stia bine ca viteza luminii nu a fost depasita lucru pe care l-am precizat si eu in 2012 pe firul din decembrie 2011 unde anuntai acea presupusa depasire.
Cred ca si acolo ar trebui sa adaugi un UPDATE care sa aduca lucrurile in fagasul lor adevarat.
Noapte buna

Adina Amironesei spunea...

@ Ion Adrian:
Pentru mine lucrurile au fost clare încă de atunci și mi-am expus părerea la articolul respectiv. Și părerea ta am înțeles-o tot de atunci. Dacă nu am modificat nimic înseamnă că asta consider eu a fi adevărat.
Putem avea păreri diferite, nu văd nimic în neregulă. Felul în care înțeleg lumea nu necesită un adevăr unic. Nu înțeleg de ce continui să mă convingi de alte lucruri.
Cred că lucrurile pe care le-am spus aici sunt suficiente pentru a se înțelege ce reprezintă această pagină și ce înțeleg eu prin respect reciproc.
Mulțumesc pentru înțelegere.

ion adrian spunea...


Adina,
daca in ce am spun eu mai sus este ceva care ar putea fi interpretat ca o incercare de a-ti schimba tie o convingere pe care o ai, te rog sa ma ierti ,caci nici vorba sa incerc asa ceva. Atat doar ca eu doar am vrut sa lamuresc ceva care mi s-a parut a fi neclar, dar vazand raspunsul tau inteleg ca era mai bine sa o fac intr-un mail, mai ales ca este o discutie intre noi doi, care, aici fiind un fir mai vechi, probabil ca nu ar citi-o nimeni in afara de tine.

valive spunea...

Ei, uite o tema buna. Cred ca un model bun de analizat la prima impresie sunt eu si nu glumesc cand spun asta.
Prima impresie mi-a fost chinuitoare de cand ma stiu. Nu m-am incadrat niciodata in tiparele fizice impuse de societate dincauza deficientelor fizice deloc de neglijat. Cine ma vede prima data are impresia ca are de-a face cu un deficient mintal incapabil sa se tina pe picioare, fonfaita, partial amblioapa si care il pronunta pe "c" intr-un fel ciudat. Am avut de-a face cu multi oameni care preferau sa creada ca au de-a face cu un deficient mintal chiar si cand le-am demonstrat ca nu e asa. Medici care m-au diagnosticat ca deficienta mintala tocmai pentru ca le era imposibil sa inteleaga contrariul. Si pentru ca m-am obisnuit sa fiu perceputa asa prefer sa le dau dreptate. Mi-ajunge sa ma lupt cu morile de vant. Sunt fericita ca muncesc intr-o institutie de invatamant care ma lasa sa ma exprim pe mine si sa ma joc cu copiii mei deficienti mintal.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...