Mitul numit "prima impresie"

Spunea cineva într-o conferință că prima impresie despre un om se formează în primele 30 de secunde iar după acestea există cam 3 minute în care această impresie se întărește total. Tot acolo se spunea că  anumite studii arată că este nevoie de cel puțin 19 impresii secundare consecvente care să poată șterge impresia inițială (atât de puternică este). Probabil ați observat că multor oameni nu le sunt suficiente nici o sută de post-impresii ca să și-o schimbe pe prima, dar ăsta este alt subiect.

Nu am să mă opresc nici la cât de sincere sunt primele afișări de imagine, deoarece probabil știe toată lumea că ele sunt oricum regizate, cosmetizate, etc., tocmai din motivul de mai sus. Alte nuanțe vreau să punctez astăzi.

Pe mine concluziile din prima frază m-au întristat. Pentru că asta denotă superficialitate. Multă. Pentru că pe de altă parte o vorbă românească spune că "nu ajunge o viață de om pentru a Cunoaște pe cineva". Și e adevărat. Dar nu doar de aceea.

Eu cred că s-a ajuns prea departe cu această "primă impresie". O întreagă industrie din cadrul dezvoltării personale ne învață trucuri despre limbajul nonverbal și despre cum să stăm pe scaun, cum să zâmbim, cum să rotim ochii pentru a minți cât mai frumos/credibil (pentru a "da" bine 😁) la o întâlnire de afaceri sau de altă natură. S-a ajuns să se piardă din vedere esența interacțiunii și comunicării umane sau mie îmi scapă ceva?

Este adevărat că uneori ne pasă de impresia pe care o lăsăm în jur (mai mult sau mai puțin în funcție de context), dar oare ce este mai important:

• să construim în ochii celorlalți o imagine și să trăim cu teama că la un moment nu vom mai putea "ține pasul" cu imaginea, sau
• să eliminăm pe cât posibil așteptările celorlalți asumându-ne riscul autenticității dar câștigând eliberarea de teamă ?

Dincolo de stabilirea priorităților de mai sus, referindu-mă acum la cazul când noi suntem în poziția de observator, mă întreb - ne ajută la ceva faptul că lăsăm prima impresie să se întipărească, să ne domine părerea despre un om? Aș spune că nu, dimpotrivă, pierdem foarte mult. Pierdem bucuria de a-i lăsa timp să se deschidă, să se manifeste în splendoarea în care o poate face fiecare ființă în parte atunci când este scutită de etichetări și judecăți mereu premature.

Judecățile și etichetele pe care le aplicăm celorlalți rănesc. Uneori rănesc atât de tare încât întârzie sau chiar opresc definitiv înflorirea ființei într-un domeniu oarecare în care ar face-o în cazul când ar fi încurajat. Sau măcar lăsat în pace.

Sunt sigură că ți s-a întâmplat și ție măcar o dată să ți se taie aripile când ai vrut să zbori. Să fii descurajat de ceilalți când ai avut un proiect personal drag ție sau când ai vrut să te manifești altfel decât ce consideră ceilalți ca fiind "normal" (din punctual lor de vedere). Nu te întreb cum a fost pentru că știu deja. Toți am trecut prin această experiență.

Întrebarea este cum de încă putem să-i descurajăm pe ceilalți dacă noi înșine am trecut deja prin asta și știm cum e? Sau revenind strict la subiectul de azi, cum de încă putem să ne oprim la prima impresie când știm că fiecare dintre noi a suferit măcar o dată din cauza celor care au făcut asta cu noi?

Cum ar arăta această realitate dacă în clipa când prima impresie vrea să se întipărească în mintea noastră, noi, fiecare, am opri-o și i-am da răgazul celuilalt să se dezvăluie fără să-l judecăm/etichetăm (nu doar la prima interacțiune, dar nici la a doua, nici la a treia,...)?

***

Sunt multe, foarte multe exemple care demontează mitul "primei impresii", dar am ales astăzi unul pe care l-am întâlnit ieri întâmplător. Ar fi bine de simțit, nu doar de privit. Pentru cei care nu cunosc limba engleză precizez că acest om nu a cântat niciodată în fața nimănui, nici măcar a familiei, din cauza respingerii pe care au manifestat-o față de el toți cei care s-au oprit la....prima impresie. Vizionare plăcută..

Și ca să aduc și un exemplu românesc, în caz că nu ați văzut-o, merită să o ascultați pe Gabriela Artene din Iași, care a reușit abia acum să-și depășească prejudecățile și să-și dezvăluie vocea minunată - (link).

! Dacă îți dorești să depășești o situație de conflict în relații sau ai nevoie de susținere sau ghidare în transformarea interioară - îți pot fi alături. Îmi poți scrie un mesaj pe adresa: adina.amironesei@yahoo.com și vom programa o ședință de consiliere. Despre mine găsești informații aici-link.

***

Articole conectate:

- Jumătate din înțelegerea lumii,
- 3 pași importanți pentru relații armonioase și
-  IERTAREA - aspecte esențiale și o schimbare de perspectivă. Un documentar din lista "musai" de (re)văzut este aici-link.

Cărți recomandate pe tema articolului:

- "Vrăjitoare și oameni înspăimântători. Ostilitatea în viața cotidiană și depășirea ei" -J. H. Berke- comandă online aici-link;
- "Cum să-ți controlezi furia" -Albert Ellis, Raymond Chip Tafrate- comandă online aici-link;
- "Agresivitatea pasivă" -T. Murphy, L. H. Oberlin- comandă online aici-link;
- "De ce oamenii buni fac lucruri rele" -Debbie Ford- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Partea intunecată a căutatorilor de lumină" -Debbie Ford- comandă online aici-link;
- "De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele" -James Hollis- comandă online aici-link;
- "Efectul Lucifer" -Philip Zimbardo- comandă online aici-link sau aici-link;
- "De ce îți face bine să faci BINE" -David R. Hamilton- comandă online aici-link sau aici-link;
- "De ce nu vrem iertarea?" -Harriet Lerner- comandă online aici-link;
- "Iertarea - cea mai mare putere vindecătoare" -Gerald G. Jampolsky- comandă online aici-link;
- "Dansul relațiilor" -Harriet Lernerpoate- comandă online aici-link;
- "Iubirea înseamnă renunțarea la frică" -Gerald G. Jampolsky- comandă online aici-link.

***

Dacă este pentru prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi să-ți aducă un strop de informație și/sau bucurie în plus. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗