Recomandare film - Pomul vieții

Toți anii vieții noastre sunt importanți și contează în formarea noastră, însă primii dintre ei - copilăria - își lasă cea mai puternică amprentă asupra personalității noastre. Atunci suntem ca un burete ce absoarbe tot ce este în jur, pentru că în această perioadă a vieții (cel puțin la început) suntem niște exploratori neînfricați dorind să aflăm cât mai multe despre lume și viață. Dar tot atunci în copilărie învățăm să ne păstrăm sufletul deschis sau îl închidem pentru foarte mulți ani, uneori pentru totdeauna.

Filmul de astăzi este unul profund transformator care tratează într-un mod aparte formarea personalității umane, dar nu numai atât. Îmi este foarte greu să-l descriu și oricât aș încerca, cuvintele mi se opresc în gât. Alături de un nod. Pentru că este vorba despre iubirea necondiționată. Vă pot spune doar că simbolistica acestuia este greu de cuprins în cuvinte și că foarte multe dintre imaginile pe care le cuprinde ne lasă fără respirație și ne conduc în locuri "neumblate" din Universul nostru interior dar în aceeași măsură din Marele Univers.

Cu scenariul și regia aparținând lui Terrence Malick, filmul a câștigat Palme d'Or la Festivalul de film de la Cannes în 2011, fiind nominalizat la mai multe secțiuni. În rolurile principale sunt  Brad Pitt, Sean Penn, and Jessica Chastain.

Calitatea filmului ca întreg dar și cea a imaginilor face să merite cumpărat dvd-ul, aici am adus o variantă preluată de pe site-ul acesta (link). Din bara player-ului (dreapta jos) puteți seta calitatea imaginii la maxim (720). Vizionare plăcută!

Link alternativ aici (link).

Dacă deja ați văzut acest film și v-a plăcut, cu siguranță o să vă placă și acesta (link) pentru că face parte tot din seria filmelor...terapeutice. Despre miracolul necondiționării în relațiile interumane am vorbit aici (link) dar puteți găsi ceva și aici (link).

Dacă ai ajuns pentru prima dată aici, mă bucur să-ți urez bun venit! Structura paginii pe care tocmai ai deschis-o urmărește dezvoltarea personală integrală - așa cum am descris-o aici (link). Sper să găsești lucruri care să-ți placă fie în lista "Articole recomandate", fie în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta.

   Cu drag ♥ 

Exercițiu de imaginație (5) - Zborul ca stare

Evenimentele din ultimele două săptămâni au zdruncinat puternic marea majoritate a românilor. Cu greu a rămas cineva total "nemișcat" în vâltoarea acestora.

Oricât mi-am dorit să cred contrariul, se pare că schimbarea interioară devine prioritatea numărul 1 doar când lucrurile devin cu adevărat insuportabile, doar când dispar celelalte alternative.

Cred că primul pas după conștientizarea necesității transformării interioare este detașarea. Aceasta se poate obține doar printr-o exersare continuă și doar dacă este susținută de voință. Regăsirea echilibrului interior cred că este o motivație suficient de puternică în cazul când oamenii ating limita suportabilității.

Un exercițiu foarte potrivit de relaxare și detașare în acelasi timp este starea de zbor. Putem să ne transpunem în locul păsării preferate și să privim lumea prin ochii ei. Am găsit zilele trecute și un clip care ne poate ajuta. Așadar, să zburăm pentru căteva clipe deasupra zbuciumului timpului nostru....

Posibil să-ți placă și exercițiile de imaginație pe care le găsești aici (link) și aici (link).

În cazul când ai pășit pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți urez bun venit! Sper să găsești lucruri care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Începe școala! Să ne bucurăm sau să ne întristăm?

Doar căteva zile până când clopoțelul (sau mai nou soneria) va anunța începerea noului an școlar. E un motiv de bucurie sau de întristare? Veți spune: depinde de caz...prin ochii elevilor, ai părinților sau ai profesorilor?

Zilele trecute s-a întâmplat să vizitez o școală din orașul meu și mărturisesc că atmosfera pe care am găsit-o în interiorul ei nu era deloc una de bucurie. Nici adolescenții cu care am vorbit cu alte ocazii în vara asta nu erau deloc încântați că vacanța este pe terminate și că se vor întoarce la școală. De ce? Răspunsurile au fost cam aceleași: "profesorilor nu le pasă de noi, nu ne înțeleg, ne consideră roboți, recipiente pentru cât mai multe cunoștințe", "nu ne învață nimeni nimic despre cum să facem față provocărilor vieții", "programa este departe de nevoile vremurilor în care trăim", metodele de predare și testare sunt învechite", "nu există nimic atractiv și în cele mai multe cazuri nu ni se explică aplicabilitatea cunoștințelor care ni se predau", "...de parcă sistemul întreg ar vrea să-ți demostreze că nu ești bun de nimic," etc.

Greu de adus argumente care să modifice aceste păreri.

E clar că nu toți profesorii sunt la fel. E clar că este greu să faci față ca profesor acestor vremuri. E clar că programele deși s-au modificat spre "aerisire" de atâtea ori, în fapt au devenit (la unele obiecte) mai consistente decât pe vremuri. E clar că în astfel de condiții nu mai e timp de educație pentru...viață. Și totuși...

La fel de clar este că rezultatele obținute la bacalaureat în ultimii ani sunt dezatruoase. Și că în mod firesc acestea ar trebui să determine niște schimbări radicale în conținuturile dar și în metodele utilizate în sistem. De ce aceste schimbări nu au loc? Nu știu să răspund la această întrebare.

Cert este că atâta vreme cât schimbările se vor face pe principiul "Să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica." - rezultatele nu se vor schimba nici ele cu nimic.

Am găsit ieri un discurs TED care, deși se referă la sistemul american de învățământ, se potrivește perfect și sistemului nostru, pentru că se pare că "boala" rezistenței la schimbare este una globală. Pentru că pe alocuri acest discurs este și amuzant, bănuiesc că o să vă facă plăcere să-l urmăriți și poate o să vă aducă măcar un mic zâmbet acum, la început de an școlar. Este vorba despre discursul lui Geoffrey Canada (link) - profesor, activist social și inovator în educație, director al Harlem Children's Zone din Harlem (proiect pe care l-a fondat) și membru al mai multor organizații care au ca scop extinderea oportunităților educaționale pentru toți elevii. Vizionare plăcută!

*După aceea merită să urmăriți și discursurile extraordinare ale lui Sir Ken Robinson despre sistemul de învățământ - pe care le-am postat în articole ce pot fi găsite aici (link), aici (link) și aici (link).

Dacă ești pentru prima dată în căsuța mea, îți urez bun venit! Sper să găsești lucruri care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta.

Pot doar să vă doresc...curaj pentru a face față provocărilor noului an școlar și păstrarea speranței că lucrurile se vor îmbunătăți.

Cu drag ♥