Am primit pe mail un mesaj din
acela forward deja celebru „Scrisoare către țara mea” care NU este scris de
Alexandru Tocilescu chiar dacă circulă sub această semnătură - gasiți informatia
aici (click).
Nu este prima dată când citesc sau
aud injurii la adresa țării, la adresa "sistemului", a partidelor, a
oamenilor politici, etc., se aud critici mereu dacă deschidem televizorul, radioul sau doar dacă ne acordăm timp să ascultăm trecătorii pe stradă.
E cel mai simplu sa înjurăm, să
criticăm, să judecăm. E cel mai simplu lucru. Oricine poate face asta.
Dar cred că a face asta nu înseamnă
decât să facem exact ce fac ei (cei judecați în scrisoarea-mesaj citată) aproape sub aceeași formă. E un "război" care, dus în acest mod, NU se va
termina niciodată.
E un război fără învingători, e
unul doar cu învinși.
E ca o oglindă ce produce mereu aceeași
reflexie, una care mereu ne întoarce ceea ce emitem.
Dar oare nu am facut asta de
secole, de milenii? Nu e vizibil rezultatul? E lumea pe care o vedem peste
tot în jurul nostru, la tv, la radio sau pe stradă = oameni din ce în ce mai
închiși, mai înstrăinați de semenii lor.
Ce-ar fi să încercăm și altfel?
Alfel decât am facut de o istorie întreagă, altfel decât judecându-i pe cei din jurul
nostru, altfel decât găsind mereu vinovați, altfel decât încercând sa îi
schimbăm pe ceilalți.
Oamenii sunt sătui, asta e clar. E
o criză în exterior și una în interior. Numai că cea exterioară este reflexia celei care există în interiorul nostru. Tentația de a da "vina" pe
exterior pentru problemele pe care le simțim în interior este mare. Pentru că e
mult mai simplu așa. Fără asumare. E mult mai simplu să spunem că tot ce e în jurul nostru ne-a provocat
criza interioară. Plus că "sportul" cu găsirea vinovaților în exterior e un "sport" de când lumea și ne-am și obișnuit cu el.
După părerea mea, soluția problemei descrise în mesajul-protest nu stă într-o
reacție de acest tip, nu stă în injurii, în furie și nici într-o revoluție de genul celor care au mai fost. (a se lua în considerare că "reacție" vine de la
"reacțiune" - bine de văzut legea "acțiunii si reacțiunii").
Deja este suficient de cunoscută "legea
oglinzii" numită în Legile Universale (link) și "legea reflectării": "Universul ne reflectă
întotdeauna ceea ce emitem" (ceea ce simțim în interior)". Cu alte cuvinte, când e furtună în interior, e furtună și în "afară".
Inițial și eu am crezut că nu e
decât un slogan, o teorie.
Mai apoi, de voie de nevoie, mi-am propus să o verific. Am
început să schimb una câte una ideile preconcepute pe care mi le formasem de-a
lungul vremii, acelea arhicunoscute de genul "lumea e rea, e perversă, mereu
urmărește ceva", "nu există prieteni ci în spatele oricărui gest
frumos, există mereu un interes" și altele din aceeași gamă.
Am vrut să văd: oare chiar e
adevărat? Oare chiar se schimbă ceva în viața mea dacă eu îmi schimb modul de a
interacționa cu lumea înconjurătoare?
La inceput eram sceptică, pentru
că nu încercam din toata inima...era asemeni unui joc în care tragi mereu cu
coada ochiului la rezultate încercând parcă să păcălești situațiile, să trișezi
măcar puțin ca să nu ieși chiar de tot din confortul oferit de ideile fixe (pentru că DA - ele oferă un
confort). Și este evident că nu reușeam să obțin rezultate, nu se schimba nimic.
Însă când mi-am dat seama că
mințind situațiile sau pe ceilalți mă mint de fapt pe mine (pentru că lucrurile din Univers chiar
sunt conectate, nu e doar o teorie), când mi-am dat seama ca "a trișa", "a
manipula", "a controla" (pe ceilalți) se intorc MEREU la mine,
pentru că eu le-am generat inițial, când mi-am dat seama de toate acestea - am
început să CRED.
Am început să tratez
"jocul" numit VIAȚĂ cu respect și seriozitate.
Așa am început să îi tratez pe
ceilalți exact cum aș fi vrut eu să fiu tratată, chiar dacă nu primeam la început
nimic asemănător.
Am dăruit cu disperare
necondiționat în toate direcțiile și în toate situațiile având CREDINȚA fermă
că trebuie să existe un rost în toate acestea și că, la un moment dat, lucrurile se vor schimba și în fragmentul meu de
"univers".
Și chiar așa a fost! Lucrurile
s-au schimbat. Mi s-au întâmplat și mi se întâmplă lucruri pe care alții le-ar
considera imposibile, iar "răul", "perversiunea" și tot ce
poate fi numit negativ au dispărut în foarte mare măsură din "lumea mea". Mi se întâmplă foarte rar ca cineva să-mi "arate" vreo oglindă "urâtă". Acum sunt convinsă că atunci când eu îmi voi fi schimbat total mentalitatea aceste experiențe vor dispărea din viața mea în totalitate.
E drept, am fost încăpățânată în
credința mea, în sensul că nu am vrut să renunț la ea nici în momentele mai
dificile, nu am vrut sa renunț la a CREDE că Oamenii SUNT în esență BUNI chiar
dacă manifestă de atâtea ori opusul. Nu am vrut să renunț la a CREDE că totul se
întamplă cu un ROST. Un rost pe care trebuie doar să am răbdarea să îl găsesc.
Nu am vrut să renunț la a CREDE că în orice "rău" e și un
"bine". Eu trebuie doar să am răbdarea să găsesc acel
"bine" din "rău".
Așa m-am convins că "legea oglindirii" (link) chiar funcționează, chiar primesc ceea ce ofer, m-am
convins că Universul chiar se "modelează" conform energiei ce eu însămi o trimit în eter.
Da, pare imposibil de schimbat
ceva în lumea asta. Pare imposibil doar dacă ne lăsăm cuprinși de furie, de jocurile politice sau
sociale pe care le trăim noi înșine sau le vedem la TV, dacă ne lăsăm copleșiți
de jocurile de culise pe care le observăm vrând-nevrând în oricare instituție
unde lucrăm sau unde suntem implicați.
Dar asta doar pare. De fapt TOTUL este
POSIBIL. Iar ceea ce trăim fiecare dintre noi depinde numai de noi inșine și nu
de cei din jur. Realitatea fiecăruia dintre noi se modelează diferit deși pare că trăim într-o realitate comună.
Avem nevoie însă de o voință de
fier în a CREDE în faptul că E POSIBIL.
Avem nevoie să CREDEM în faptul
că schimbarea trebuie să plece de la FIECARE dintre noi și vorbesc aici de
schimbarea interioară și de schimbarea mentalității.
Avem nevoie să ne modificăm
unghiul de vedere din poziția de a-l privi și judeca pe celălalt (ceilalți) în
a ne observa pe noi inșine și ceea ce emitem. Pentru că ceea ce emitem se întoarce MEREU înapoi la noi.
Avem nevoie de vindecarea
pesimismului cronic implementat de secole în ADN-ul nostru. Iar asta o poate
face doar fiecare cu el însuși.
Iar pentru asta e nevoie VOINȚĂ și RESPONSABILITATE, de ÎNCREDERE și CURAJ.
Cred cu tărie că undeva acolo, în sufletul oricărui român, încă mai există CREDINȚĂ și CURAJ. Fiind alături unii celorlalți, renunțând la judecăți și critici, putem reuși să regăsim în interiorul nostru toate aceste aspecte, pentru a radia din interior spre exterior schimbarea care ne-o dorim în țara noastră dragă.
Vă îmbrățișez cu drag,
Adina ♥
Dacă ai ajuns pentru prima dată aici, îți spun bun venit! Vei găsi aici o mulțime de informații utile care pot aduce armonie în toate planurile ființei: fizic, psihic, emoțional și spiritual. Poți căuta subiectul care te interesează utilizând listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie (coloana din dreapta). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Asa cum prevedea Dr. Richard Fisher (directorul departamentului de heliofizică din cadrul NASA) anul trecut (detalii aici (click!)) exploziile solare incep sa-si facă simțită prezența incă din acest an.
Astfel, in noaptea de 14 spre 15 februarie în jurul orei 4 a.m. (ora României), Soarele a ejectat un nor de masă coronară (plasmă) in direcţia Pământului.
Conform calculelor (click!) se preconizează ca norul de particule sa ajungă la Pământ in intervalul de timp cuprins intre acestă după-amiază (16 februarie) si mâine dimineață (17 februarie).
Cum spunea și Dr. Richard Fisher în articolul pe care l-am postat anul trecut, norul va afecta scutul magnetic al Pământului generând furtuni geomagnetice și provocând posibile perturbări ale sateliților și ale funcționării echipamentelor electronice (în special a celor de telecomunicații). Consider că e foarte important că în astfel de momente să ne amintim că în noi există în stare latentă acea capacitate imensă de adaptare, dar dincolo de asta, astfel de evenimente ne stimulează să conștientizăm efemeritatea noastră..
Iată câteva lucruri despre fectele exploziilor solare:
Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Te mai aștept
Ce-ai face dacă ai ști că în
fiecare secundă gândurile tale "comandă" organismului tău VIAȚĂ sau
MOARTE..? Poate suna destul de dur acest
fapt dar iată că știința modernă ne pune zi de zi noi dovezi la dispoziție că
așa este: gândurile noastre influențează decisiv starea noastră de sănătate.
Începând cu articolele de aici, aici sau aici trebuie sa recunosc că am
lăsat sa se întrevadă fascinația mea pentru acest computer fantastic care este creierul uman. Acestă fascinație provine din faptul că știu că "funcționarea acestui computer" -gândurile/credințele pe care le generează- determină atât calitatea vieții noastre cât și sănătatea și echilibrul nostru interior.
Important este însă să înțelegem
cât mai bine aceste două lucruri și astfel să facem pașii necesari pentru a ne
fi mai bine, pentru a ne găsi echilibrul interior, pentru a fi fericiți (chiar
dacă mulți oameni în aceste vremuri consideră fericirea ca fiind doar un
concept filozofic).
***
Din gama articolelor dedicate puterii gândurilor noastre, vă invit sa vizionați o emisiune foarte interesantă
în care domnul profesor Dumitru Constantin Dulcan, (renumitul neurolog român,
autor al cărții "Inteligența materiei") explică științific legătura
de determinare reciprocă dintre emoții, gânduri și starea de sănatate.
Vizionare plăcută!
Cu toate ca în emisiune s-a precizat, simt nevoia sa subliniez că o comutare mecanică de pe o stare cu emoții/gânduri negative pe o stare cu emoții/gânduri pozitive nu va avea efectul scontat (starea de bine) decât pe moment deoarece acea "instanță superioară" (cum o numește domnul Dulcan) -conștiința- nu e ceva ce poate fi păcălit...
Singura posibilitate viabilă rămânând în acest caz extinderea conștiinței prin înțelegerea profundă a schimbărilor prin care trecem și a importanței necesității schimbării profunde a mentalității la nivel individual dar și la nivel colectiv..
Cărțile domnului prof.univ.dr. Dumitru Constantin Dulcan pot fi comandate online (transportul fiind gratuit oriunde în țară):
Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de bucurie în suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", cuvintele cheie și căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Au existat (și poate nu o dată) în viața fiecăruia momente în care toate lucrurile ni se păreau străine, fără valoare și totul
părea a se duce în jos fără ca noi să ne putem explica neapărat de ce...Au existat și există momente de cădere, de cumpănă
sau de "gol".
Știm cu toții că viața e un lung șir de lecții...dar parcă în acele momente nu iți poți aminti acest lucru.
Murim și ne naștem mereu după fiecare cădere...dar cei renăscuți sunt mereu alții, mereu mai puternici !
Fiecare ardere e necesară. Pentru nesfârșita RENAȘTERE. Depinde de fiecare dintre noi cât de repede ințelegem și acceptăm
acest fapt. De acceptarea acestor schimbări depinde cât de rapid RENAȘTEM dintr-o asemenea stare de vid.
Dau astăzi mai departe un fragment dintr-un satsang cu Mooji în care acesta vorbește despre aceste renașteri. Vizionare plăcută!
***Iată mai jos biografia lui Mooji pe care am preluat-o de pe site-ul acestuia și am tradus-o:
***
Anthony Paul Moo-Young, cunoscut sub numele de
Mooji, s-a nascut la 29 ianuarie 1954 în Port Antonio, Jamaica. În 1969, s-a
mutat în Marea Britanie iar in prezent trăieste în Brixton, Londra. Anthony a
lucrat in Londra ca artist, făcând portrete pe stradă mulţi ani, apoi ca pictor
şi creator de vitralii, iar mai târziu ca profesor la Colegiul Brixton.
În 1987, o întâlnire întâmplătoare cu un mistic
creştin a schimbat viata lui Mooji pentru totdeauna. A ajuns in scurt timp
într-o experienţa directă cu Divinitatea, experimentând o schimbare radicală în
conştiinţă atât de profundă încât din afară, pentru mulţi dintre cei care l-au
cunoscut, parea să fie o persoană complet diferită.
Odata cu acesta trezire a conştiinţei, o
transformare interioară profundă a început, care s-a desfăşurat in timp sub
formă de experiente miraculoase şi intuiţii mistice. Se simţea un vânt puternic
de schimbare in viaţa sa si a observat in sine un îndemn adânc să se predea
complet voinţei divine. La scurt timp după, el a renuntat la postul său de
profesor, a plecat de acasă şi a început o viaţă in simplitate, linişte şi
predare voii lui Dumnezeu, această dorința manifestându-se spontan în el.
Pentru următorii şase ani, Mooji a plutit în derivă
într-o stare de meditaţie spontana, orb la lumea exterioară, desi el ştia asta
in mod constient. Pe parcursul acestor ani, a trăit aproape fara nici un ban,
dar a fost constant absorbit intr-o stare de mulţumire şi bucurie interioara.
Sora lui, Julianne, l-a primit în casa ei cu bunătate şi i-a oferit timpul şi
spaţiul atat de necesar sa infloreasca spiritual, fără presiunile obişnuite şi
cerinţele vieţii cotidiene.
Mooji se referă la această perioadă a vieţii sale
ca fiind "ani de pustiu" (in sensul de inchidere față de exterior) şi
vorbeşte înduioşător de un sentiment profund de a fi "aşezat in poala lui
Dumnezeu". In multe privinte, aceasta perioada nu a fost uşoara pentru
Mooji, dar nu există nici o urmă de regret sau remuşcări în tonul lui când
povesteşte despre el în acei ani. Dimpotrivă, spune despre el insusi in această
fază a vieţii sale ca fiind bogat, binecuvântat şi incărcat de har, încrezator
şi dedicat iubirii.
Din 1999, Mooji predă *satsang* sub formă de
întâlniri spontane, conferinte intensive şi chiar întâlniri unu-la-unu cu multi
care-l viziteaza, din toate părţile lumii, în căutarea experimetarii directe a
adevărului. Puţini dintre profesorii moderni ai tradiţiei Advaita expun
"cunoaşterea Sinelui" şi metode de auto-cercetare, autocunoaștere, cu
atât de multă claritate, dragoste şi autoritate.
Stilul său este direct, clar, plin de compasiune
şi, adesea, plin de umor.
Odată prins în strânsoare de întrebările sale, nu pare să existe nici
un loc pentru a te putea ascunde.
În prezent Mooji preda *satsang* în Brixton,
Londra, unde locuieşte. De asemenea, el călătoreşte în mod regulat în Irlanda,
Spania, Italia, Germania, Brazilia, America de Nord si India, unde conduce
întâlniri satsang, workshopuri intensive si meditatii. El este mereu deschis
întâlnirilor celor ce caută sincer al adevărul, indiferent de locul lor de
origine.
***
(*Satsang* (सत्सं
– pronunţat saţang) vine din Sanskrită, unde „sat” înseamnă adevăr şi „sang”
înseamnă companie. Termenul descrie în filozofia indiană (1) compania
adevărului cel mai înalt, (2) compania unui guru sau (3) comuniunea cu un grup
de oameni care ascultă, vorbesc despre sau asimilează adevărul.)
Lăsați-vă să simțiți energia din filmul
următor...♥
Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Sper să-ți placă ce găsești și să revii din când în când. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
.jpg)
.jpg)
.jpg)