Provocările vremurilor noastre (1) - Fii tu însuți! Cu orice preț?

Există multe provocări ale vremurilor pe care le trăim, unele cărora le facem față cu ușurință, altele cărora le găsim cu greu calea în echilibru, astfel încât m-am gândit să încep o serie de articole cu titlul de mai sus. Mărturisesc că mi-ar plăcea să fie o serie interactivă în care să vă ascult/citesc părerile sub formă de comentarii sau mesaje, pentru ca articolele să fie cât mai aproape și de realitățile pe care le trăiți.

***

Dintre provocările timpului pe care îl trăim, una foarte importantă este păstrarea prezenței în momentul acum și a centrării în esența noastră a fiecăruia, stare ce presupune o detașare față de tumultul energetic exterior, detașare necesară în cazul când dorim să găsim armonia și pacea interioară.

Deși se vorbește mult despre a fi tu însuți și de a renunța la dependența de părerea celorlalți, drumul până la a fi noi înșine și simultan în armonie cu ceilalți este unul lung și anevoios. Probabil nu ar fi atât de lung dacă am găsi mai ușor granița dintre următoarele nuanțe extreme:

1. detașarea confundată cu indiferența - cea care conduce la un comportament descris destul de bine de: "spun și fac tot ce simt, iar dacă cineva este deranjat/rănit de ceea ce spun/fac atunci nu mă interesează, înseamnă că e lecția lui."

2. grija excesivă față de părerile și reacțiile celorlalți la propriul comportament - cea care conduce la comportamente descrise (la limită) de: "nu pot fi în totalitate eu deoarece felul în care simt să fiu cred că i-ar deranja pe ceilalți."

Pot spune că acestea sunt limitele între care se încadrează comportamentul nostru în societate. În funcție de priorități, mai concret de cât de mult ne pasă de ce simt cei din jur într-o anume situație (ce presupune existența noastră comună), adoptăm diverse variante de comportament acestea fiind situate între cele două limite. Granița dintre aceste limite este atât de fluidă încât uneori cu greu ne dăm seama când trecem dintr-o parte în alta.

Trăind și observând ambele situații de-a lungul vremii, mi-am dat seama că există totuși o cale de a mă comporta natural luând în calcul în același timp și presupusele stări pe care comportamentul meu le-ar naște în ceilalți. Această cale este empatia - un cuvânt ale cărei semnificații rămân încă la nivel de mister pentru destul de mulți oameni. Și nu vorbesc aici doar de empatia le nivel cognitiv (de înțelegerea pur mentală a celuilalt) ci de empatia la nivel profund, emoțional.

Cu alte cuvinte, minimul lucru pe care pot să-l fac înainte de a mă manifesta într-un fel sau altul este de a-mi pune întrebarea: Ce aș simți dacă altcineva mi-ar spune ceea ce voi spune eu acum?

Desigur, suntem atât de diferiți încât chiar dacă răspunsul la această întrebare ar fi "aș simți pace/ar fi minunat" asta nu ar asigura armonia unei situații pentru că este foarte posibil ca ceilalți să nu simtă ceea ce noi am simți într-o situație dată. Asta și din cauză că în majoritatea cazurilor suntem foarte indulgenți cu propriile manifestări 😁.

Însă consider că a ne pune în "papucii" celuilalt este minimul gest de respect, minimul gest de a încerca să ținem cont de ceilalți înainte de a ne manifesta într-un fel sau altul, înainte de a fi noi înșine așa cum simțim să fim.

Revin la un citat foarte drag al lui Jiddu Krisnamurti:

"Tu, ca ființă umană îți dai seama că suntem toți unu? În esență. Nu ca idee ci ca o realitate! (...) Peste tot e la fel, înțelegeți? În primul rând pentru a realiza nu verbal ci în inima ta, în celulele tale, cu întreaga ta ființă (n. că suntem unu), este nevoie să devii conștient că toate ființele din întreaga lume, indiferent de religie sau de orice altceva, trec prin aceeași angoasă, aceeași singurătate, disperare, depresii, aceeași imensă incertitudine, insecuritate, fie că trăiesc la 10.000 de km sau la 2000 de km distanță sau aici. Toate ființele sunt cu adevărat unite psihologic. Dacă cineva conștientizează profund în celulele sale, în mintea și inima sa acest lucru atunci este responsabil." - citatul este din discursul care poate fi găsit aici (link).

! Dacă îți dorești să depășești o situație dificilă și/sau ai nevoie de susținere sau ghidare în transformarea interioară - îți pot fi alături. Îmi poți scrie un mesaj pe adresa: adina.amironesei@yahoo.com și vom programa o ședință de consiliere. Despre mine găsești informații aici-link.

***

Articole conectate cu subiectul de astăzi:

- Cine ești când nu te vede nimeni?,
- Când ești tu pe deplin și
- Reziliența - secretul puterii interioare.

Cărți recomandate:

- "Libertatea. Curajul de a fi tu însuți" -Osho- comandă online aici-link;
- "Maturitatea. Responsabilitatea de a fi tu însuți" -Osho- comandă online aici-link;
- "Puterea autenticității" -Mike Robbins- comandă online aici-link;
- "Drumul către tine însuți" --M. Scott Peck- comandă online aici-link;
- "Cum sa fii tu însuți" -Ellen Hendriksen- comandă online aici-link;
- "Dacă m-aș asculta m-aș înțelege" -Jacques Salomé- comandă online aici-link;
- "Ghid de supraviețuire în universul profesional" -Jacques Salomé- comandă online aici-link.

***

Dacă este pentru prima dată când ai ajuns pe acest blog, mă bucur că ești aici! Sper să găsești subiect care să-ți placă în tabelul cu cuvinte cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Recomandare film - Dincolo de Viață

Oare cum ne-am trăi viața dacă am ști că există ceva și dincolo de moarte? Am prețui mai mult oamenii cu ale căror cărări se interesectează calea noastră, am avea mai multă grijă când ei ne pun în palmă sufletul lor? Am prețui mai mult clipele, am trăi mai frumos, mai intens sau mai relaxat?

Când vine vorba de viața de Dincolo, multitudinea de povești care circulă e.. aproape infinită. Pentru că omul și-a dorit dintotdeauna să fie adevărat. Să existe măcar încă o viață după. Nu suportăm gândul că asta ar fi.. tot.

Filmul de astăzi - "Dincolo de viață" - este unul care m-a cucerit prin subiectul central dar mai mult de atât - prin sensibilitatea emoțiilor transmise. Cele trei personaje aflate în trei colțuri diferite ale lumii trăiesc experiențe care lasă urme adânci, experiențe care au legătură cu lumea de dincolo. Cum reușesc ei să facă față acestor experiențe și de ce și-au găsit locul în același scenariu, veți vedea pe parcursul filmului.

Ce pot să vă spun cu siguranță este faptul că exercițiul experimentării emoțiilor personajelor principale se încadrează cu succes în cadrul exercițiilor de fitness emoțional și că astfel de exerciții au ca efect benefic deschiderea și cunoașterea a încă cel puțin o cameră din castelul minunat care este inima noastră a fiecăruia.

Vă mai spun doar că în rolurile principale sunt Matt Damon, Cécile De France, George și Frankie McLaren, că regia este a lui Clint Eastwood și că mi-a plăcut mult! Am preluat filmul de pe net, dar bineînțeles, cumpărarea dvd-ului este varianta optimă pentru o vizionare de calitate. Vizionare plăcută!

Dacă ești pentru prima dată aici îți urez bun venit! Poți găsi alte exerciții de imaginație aici (link), alte filme (artistice) aici (link) sau documentare aici (link). Celelalte subiecte tratate pe această pagină te așteaptă în tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,

cu drag 💗

Despre pasiune și valorile vieții noastre

Desigur ați văzut oameni care sunt atât de pasionați de ceea ce fac încât uită de existența lucrurilor din jurul lor și chiar de existența timpului. Ați văzut cum se simt ca și cum ar exista doar ei și pasiunea lor, nimic altceva, ați văzut cum radiază pur și simplu. Posibil să fii chiar tu, cel ce care citești acest text, unul dintre acei oameni pasionați de ceea ce fac și atunci știi sigur cum e. Știi sigur că nimic nu poate înlocui bucuria de a face ceea ce-ți place.

Desigur tuturor ne place să facem diverse lucruri, să avem diverse preocupări, însă una singură este cea care ne aduce bucuria aceea care nu poate fi descrisă în cuvinte. Una singură este activitatea în care se împletesc 100% armonios talentul nostru principal, abilitățile sau într-un singur cuvânt vocația. Cineva spunea că "Dumnezeu e încântat privindu-ne făcând ceea ce ne place". În sensul clasic sau metaforic, oricum ar fi, sunt sigură că așa este.

Cunosc multe personalități care vorbesc cu pasiune despre pasiune, dar astăzi m-am gândit să vă împărtășesc viziunea lui Rick Warren despre aceasta, autor al cărții "Viața ghidată de țeluri", lui aparținându-i și citatul de mai sus. Cu siguranță vă va cuceri, vizionare plăcută!

Cu o legătură mai puțin vizibilă dar importantă sunt și articolele de aici (link), aici (link) dar și acesta (link).

Dacă esti pentru prima dată pe această pagină îți urez bun venit! Poți alege un subiect care îți place din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta.

Cu drag  ♥ 

Despre empatie și altruism

Știm cu toții că fiecare lucru sau întâmplare are semnificații și nuanțe diferite pentru fiecare dintre noi. Știm de asemenea că fiecare dintre noi este pe calea învățării chiar dacă suntem sau nu pe deplin conștienți de asta, chiar dacă o numim sau nu așa. Fie că "citim" ce ni se întâmplă într-un fel sau altul, fie că "traducem" mai mult sau mai puțin eficient semnificația experiențelor pe care le trăim, acestea se lasă în voia interpretării noastre și ne oferă cu drag oricând toată înțelepciunea de care avem nevoie.

O experiență recentă mi-a arătat cât de ușor senzitivitatea ajunge să fie confundată cu dezechilibrul emoțional. Parcă la fel de ușor cum detașarea poate fi confundată cu indiferența.

Întradevăr, este greu de distins granița dintre multele noastre manifestări dar cred că putem folosi ca instrument de măsură în acest scop gradul de apropiere sau de separare dintre oameni la care manifestărle noastre ne conduc.

Putem de exemplu distinge granița dintre detașare (de care se vorbește în spiritualitate) și indiferență observând gradul în care ceea ce simțim ne lasă mai mult sau mai puțin inerți la nevoile și durerea celor din jurul nostru, cunoscuți sau nu. Putem observa de asemenea dacă inima noastră vibrează la experiențele prin care trec ceilalți și ne putem da seama dacă nu cumva am trecut în extrema indiferenței și nepăsării.

Într-o discuție zilele trecute, cineva spunea că atunci când ești în echilibru/armonie cu tine însuți, nici o amintire personală nu-ți mai aduce lacrimi în ochi și nici experiențele prin care trec cei din jurul tău. Eu cred că atâta vreme cât nu putem empatiza cu noi înșine (cei din trecut), cât nu suntem capabili să (re)simțim durerea prin care am trecut (chiar fiind vindecați emoțional), acest context ne împiedică să putem empatiza și cu cei care trec acum prin experiențe similare cu ale noastre. Cred cu convingere că numai amintirea a ceea ce am trăit (când am trecut prin momente grele) ne poate sta suport în încercarea noastră de a-i înțelege pe ceilalți și de afi alături de cei care traversează experiențe dureroase.

Desigur nu întâmplător am fost cu toții martori zilele acestea la experiența traumatică a celor implicați în accidentul rutier din Muntenegru. Nu voi lua în discuție durerea prin care trec cei care au trăit această experiență sau cei din familiile acestora. Doresc doar să subliniez extraordinara acțiune a celor care au intervenit pentru salvarea celor în nevoie și minunata colaborare, armonia care s-a creat între atât de mulți oameni necunoscuți care au dăruit în mod necondiționat timp, energie, sânge - sau într-un singur cuvânt Viață - sufletelor care au ales să rămână în continuare printre noi.

Consider că Raed Arafat este un om extraordinar și consider că suntem norocoși că se află în postul în care se află. De asemeni să fim recunoscători tuturor celor care au făcut un gest cât de mic pentru a ajuta într-un fel sau altul la acțiunea de salvare. Tuturor le trimit un gând de profundă recunoștință și mă înclin în fața altruismului de care au dat dovadă. Să ne rămână drept exemplu fiecare gest făcut de aceștia.♥

Merită să urmăriți un discurs al lui Raed Arafat susținut de domnia sa la TEDx București..

Dacă ești pentru prima dată pe această pagină îți urez bun venit! Poți alege alt subiect care să-ți placă din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Informații care mi-au schimbat viața (11)

Așa cum spuneam și în alte articole, este greu să nu observi faptul că mult așteptatele schimbări încep să-și facă simțită prezența deși nu sunt atât de mediatizate. Faptul că unii oameni nu le observă din diverse motive nu înseamnă că acestea sunt mai puțin importante sau că nu există.

O discuție pe care am avut-o zilele acestea mă determină să readuc pe blog subiectul schimbărilor prin care trecem. Printre numeroasele piedici în calea producerii mai rapide ale trasformării societății noastre în aliniere cu schimbările planetare enumăr astăzi doar două.

- Frica de schimbare (link) - este cea care dă naștere multor reacții dintre cele neașteptate. Probabil asta nu ar fi o problemă la nivel individual în cazul când ne pasă mai puțin de reacțiile în lanț pe care le provocăm în ceilalți. Spun că asta nu ar fi o problemă dacă felul în care gândim, negativitatea, pesimismul nu ar avea ca și consecințe și diverse blocaje în corpul nostru, acestea trasnformându-se uneori în boli greu de vindecat.

- Critica excesivă a tot ce este în jur și nu coincide cu propriile „standarde” - este o altă piedică în calea transformării lumii noastre într-o lume a acceptării, iubirii și colaborării. Este o piedică deoarece unde este atenția noastră acolo este și energia, în sensul că oamenii preocupați doar de critică pur și simplu rămân cu foarte puțină energie pentru ei înșiși. Consecințele acestui gen de atitudine sunt numeroase dar deja am vorbit despre asta aici (link).

Oricare ar fi lucrurile care frânează parcursul lumii noastre spre o lume în armonie (link), mă bucur că observ zi de zi schimbări în jurul meu și mă bucur că trăiesc în aceste vremuri (pe care eu le văd) minunate!

Filmul documentar pe care îl aduc astăzi în atenție se numește „2012 - Tranziția - Un nou început” - și deși a fost lansat anul trecut în noiembrie, nu este unul suficient de mediatizat. Realizatorul filmului - bosniacul Amel Tresnjic (producător, scenarist, regizor și editor) a pus mult suflet pentru a-l realiza, dar cred că după ce îl veți urmări veți observa singuri acest lucru. Mesajul optimist al filmului sper să vă umple inima de speranță și sufletul de elan spre a vă implica fiecare după posibilități în construirea acele lumi mai bune pe care ne-o dorim cu toții. Asigurânu-vă ca merită fiecare minut vă urez vizionare plăcută!

Link alternativ pentru film - aici (link). Un articol cu foarte mare legătură cu informațiile din film se găsește și aici (link).

*** Înțelegerea fricilor, a blocajelor emoționale dar și a celor energetice ale corpului fizic (simptome și boli) și eliminarea lor se află printre obiectivele workshop-ului de la București de pe 22-23 iunie - pe care l-am anunțat aici (link) și ale cărui detalii le-am dat aici(link).

Seria de articole reunite sub titlul "Informații care mi-au schimbat viața" se găsește aici (link). Dacă esti pentru prima dată pe această pagină îți urez bun venit! În legătură cu acest articol reprezentativ pentru această pagină poți citi aici (link) sau poți alege subiectul dorit din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta.

Cu drag ♥