"- Aș vrea să fac și eu chestia asta, am observat că
am oarece talent în acest sens, mă și pasionează și cred că aș reuși chiar să
mă întrețin din ea...
- Mă..., da, ai tu talent, dar chiar crezi că ai
putea să ajungi undeva făcând-o? Că doar ai văzut că au încercat și alții și
n-au ajuns nicăieri. E plină "piața" de oameni care au eșuat în domeniul ăsta.
Lasă..., talente au mulți, da’ munca-i muncă iar pasiunile-s pentru timpul
liber."
***
"- Mă gândesc să-mi schimb locul de muncă, poate că
ar trebui să încerc ceva nou, eventual pe cont propriu...
- Lasă mă, ce-ți veni? Chiar nu ți-e bine cu ce
faci? Tu nu vezi ce greu e să-ți găsești un job? Lasă..., ce-i în mână nu-i
minciună, plus că o slujbă la stat e sigură până la pensie. "
***
"- Cred că aș putea să fac și eu ce face X, ba chiar
cred că a face-o un pic mai bine decât el/ea că aș schimba asta și cealaltă...
- Măi mamă, măi, cum să faci tu așa ceva? Doamne,
dar cine te crezi..? Păi el/ea a avut cunoștințe sus puse, avea deja un nume
(cunoscut) când a început să facă asta, plus că are și o anume prestanță pe
care tu...Lasă mamă, stai tu aici cuminte în banca ta, că aici e mai sigur
pentru tine...plus că suntem și noi aici și te-ajutăm dacă ai nevoie, acolo
unde să te duci printre străini..."
***
Vă este cunoscut genul acesta de discuție? Știu că
da, am fost cu toții de-a lungul vremii în ambele roluri pe rând, cu diverse
variații de nuanțe. În funcție de situație, când eram în rolul celui care
descurajează pe cel din fața noastră motivam comportamentul aproape invariabil prin
faptul că suntem numai...realiști și mai ales cu faptul că îi facem un bine
celuilalt scutindu-l în acest fel de dezamăgirile care ar putea proveni din
încercările (presupuse) eșuate.
Dar...dacă am fost fiecare și în rolul celui
descurajat atunci sigur am observat că nu e deloc plăcut ca cineva să-ți taie
aripile atunci când ai un vis sau când pur și simplu vrei să încerci să faci altceva
decât ai făcut pâna în acel moment. Și nu e doar neplăcut, ci mai mult de atât
- e dureros. Deoarece în 99% dintre cazuri nu se găsesc lângă noi doar un astfel
de "realist" ci mai mulți. Iar conform vorbei românești "dacă un om îți spune
că ești beat nu-i nimic dar când îți spun trei atunci mai bine te du la
culcare", foarte mulți oameni renunța la a-și urma calea ce le-o cere inima în
urma mai multor astfel de descurajări. Cunosc atâtea cazuri de renunțări încât
aș putea povesti cel puțin o săptămână. Cazul Gabrielei Artene care a ajuns să
cânte pentru prima oară pe scenă abia la 58 de ani este doar unul dintre ele
(link).
Privită din punct de vedere energetic, situația
este mai complexă decât pare la prima vedere. Aparent este clar că cel care
descurajează se alimentează energetic din renunțarea celui descurajat. Concret:
în situația (potențială) în care cel care dorește să facă o schimbare chiar ar
reuși să o facă cu succes, el ar ieși din zona numită generic "la tăți ni-i
greu" și astfel ar căpăta alt statut în fața celui care l-a descurajat. Caz în
care ego-ul "descurajatorului" ar avea bineînțeles de suferit. Renunțarea celuilalt
însă îi aduce acestuia un gram de confort/securitate.
Este evident că majoritatea oamenilor care
obișnuiesc să-i descurajeze pe cei din jurul lor, cei care se autodenumesc "realiști",
nu sunt neapărat conștienți că fură energie de la cei pe care îi descurajează.
Însă faptul că nu știu asta nu îndulcește cu nimic stuația și nici nu le redă
celor descurajați puterea de a-și urma visele.
Spuneam că situația este mai complexă și asta deoarece
este important de conștientizat care sunt motivele care îi imping pe oameni să
îi descurajeze pe cei din jurul lor. O analiză simplă a situațiilor în care
suntem tentați să-i descurajăm pe ceilalți ne conduce către un singur motiv iar
acela este despre noi înșine: îi descurajăm pe ceilalți pentru ca nu cumva ei să "ne-o
ia înainte" în vreun fel, ca nu cumva să facă ce noi nu suntem în stare să
facem sau pur și simplu să ne demonstreze că ceva este posibil atunci când noi
credem că e invers. Facem asta proiectând pe cei din fața noastră neputințele
și tiparele noastre mentale (link). Iar asta vine în mod evident din lipsa încrederii pe care o avem în noi înșine.
Nu e de judecat sau de condamnat o astfel de
situație. Deoarece lipsa încrederii în sine a ajuns un "sport"
internațional, nu ține de rasă, de naționalitate și de nimic altceva. Facem sau am făcut cu toții astfel de lucruri. Părinții își
descurajează copiii, iar copiii când se maturizează își descurajează copiii la
rândul lor, profesorii descurajează elevii și studenții, prietenii între ei,
etc. Ne-am descurajat unii pe ceilalți atât de mult încât s-a format un fel de
cerc vicios din care se poate ieși doar cu foarte multă voință.
Dar oare dacă acum știm cum funcționează aceste lucruri
nu ar fi de-ajuns ca să încetăm și să schimbăm acest gen de
comportament? Ar cam trebui să fie. Cred că este timpul să înțelegem și alegem conștient avantajele independenței energetice (link).
M-am gândit mult care să fie granița dintre realism
și descurajarea de tip pesimist, însă am regăsit concluzia gata concentrată într-o
discuție purtată de doi prieteni ai mei, iar motivul pentru care v-o redau
exact așa aici este pentru a încheia într-un ton amuzant:
V.- De ce ești tu așa pesimist și mereu îi
descurajezi pe ceilalți?
R.- Păi nu-i descurajez, eu sunt doar realist, eu
îi aduc cu picioarele pe pământ.
V.- Dacă doar i-ai aduce cu picioarele pe pământ ar
fi una, dar tu îi trântești cu fundul de pământ ceea ce e cu totul alta...:))
Dacă sunteți în preajma unor astfel de
"realiști"...poate că ar fi indicat să vă îndepărtați puțin pentru a vă recăpăta
puterea interioară (link) și a vă realiza visele voastre cele mai dragi. Aveți
sigur puterea asta!
Iată mai jos un fragment dintr-un film minunat care merită revăzut de câte ori uităm ce există în noi, în fiecare, fără deosebire.
*** Filmul întreg poate fi văzut aici (link) sau aici-link după îndepărtarea reclamelor, asta dacă nu cumva aveți deja DVD-ul în colecție că oricum, merită.
Celor care vor să înțeleagă mai bine mecanismele vampirismului energetic, recomand următoarele cărți (cele de la Libris beneficiază de transport gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):
- "Pofte demonice. Vampirul psihic din noi și din ceilalți" -Barbara E. Hort- comandă online aici-link;- "Vampirii energetici" -Albert J. Bernstein- comandă online aici-link;
- "Dragoste sau sclavie?" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Iubiri toxice" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Oameni toxici" -Marsha Petrie Sue- comandă online aici-link.
Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi în acest spațiu virtual au darul de a ne ajuta să creștem și să devenim din ce în ce mai conștienți de posibilitățile noastre și de natura realității în care trăim. Poți căuta un subiect anume utilizând listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag ♥