"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©
Se afișează postările cu eticheta schimbari_planetare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta schimbari_planetare. Afișați toate postările

marți, 7 martie 2017

Despre Inițiative și Tranziție (documentar important)

Trăim într-o cultură unde arătatul cu degetul a devenit sport național și punerea la zid a vinovaților a ajuns să fie singurul lucru care contează. Adică, după asta - nimic. Facem asta aproape din inerție în loc să punem accentul pe găsirea soluțiilor la problemele care ne deranjează și a modalităților de colaborare în vederea depășirii acestor probleme. Mulți oameni care promovează colaborarea, au idei valoroase și FAC ceva în acest sens nu ajung să fie auziți din cauza tiparelor de gândire formate de "educația" care se face la tv, radio și în mediile online.

Știu cum e să vezi cum doar scandalurile prezintă interes, știu cum e să te simți neputincios în fața tăvălugului știrilor mondene de scandal care ocupă timpul oamenilor captând curiozitatea acestora cu titluri irezistibile. De fapt este și motivul pentru care am lipsit de pe blog. M-am axat pe "Serile de Inspirație și Poveste" pe care le organizez (în Roman și în alte orașe) care pentru mine au jucat și rol de cercetare. Spun cercetare deoarece m-au ajutat să reformulez seminarul "Evoluția Conștientă pas cu pas" pentru a-l aduce cât mai aproape de nevoile oamenilor. 

Am constatat de-a lungul vremii că majoritatea oamenilor sunt dispuși să facă ceva pentru comunitatea în care trăiesc, însă sunt urmăriți de gânduri precum: este greu să faci ceva de unul singur, este dificil să faci singur ceva semnificativ, este prea puțin pentru o schimbare care să fie vizibilă, etc. Știu că diferențele de opinie ne separă până în cele mai mici amănunte și că nu cunoaștem valoarea colaborării pentru că nu ne-a învățat nimeni. Știu că am fost educați să așteptăm ca guvernul să le rezolve pe toate și să fie responsabil pentru toate. Însă, dacă privim cu atenție la cum merg "treburile" (nu doar în România ci și în alte țări), vom deveni conștienți că nu vom putea avea niciodată o viață mai bună dacă stăm și așteptăm cu mâna întinsă și mergem în continuare pe principiul "să ni se dea".

Special pentru cei cărora le pasă ce se întâmplă cu România, care au conștientizat că dezbinarea nu duce nicăieri și că doar colaborarea ne poate ajuta să supraviețuim ca popor și să ne păstrăm adevăratele valori și tradiții - am reeditat un documentar extrem de important numit "În Tranziție". Consider că este foarte important prin conceptul pe care îl transmite, un concept  de dezvoltare sustenabilă care a adus bunăstarea în peste 1800 de comunități de pe glob în moduri diferite, potrivite fiecărui loc în parte.

Principiile care stau la baza acestui concept de dezvoltare durabilă au fost centralizate într-un material numit Abecedarul Tranziției - care e musai de citit aici-link sau aici-link. "Modelul Tranziției este un set larg de principii și practici din lumea reală care au fost consolidate de-a lungul vremii prin experimentare și observație de către comunități pe măsură ce acestea înaintează în tentativa de a pune bazele rezistenței locale și de a reduce emisiile de carbon. Este practic cel mai promițător mod de angajare a persoanelor și comunităților în întreprinderea de acțiuni îndrăznețe și necesare pentru atenuarea efectelor sfârșitului producției de petrol și ale schimbărilor climatice."

Modelul orașelor În Tranziție promovează:
- reconectarea omului și a societății umane cu natura prin educație informala și implicare fizică în activități specifice,
- grădinărit și permacultură în orice medii: urban/rural,
- recreere de comunități formale sau informale, spontane sau pe termen lung,
- monede alternative (LETS – Local Exchange Trading Systems),
- economie alternativa, localizată,
- economie/intreprinderi sociale,
- reskilling - redobândirea abilităților și cunoștințelor de interacțiune cu natura și procesele de producție primare vieții,
- descentralizare și relocalizarea producției și resurselor, re-orientarea economiei unei comunități către resursele locale disponibile.

 Inițiative de Tranziție au fost implementate cu succes în comunități mici de 1500-2000 de locuitori dar și mari de 280.000 (exemple găsiți în Abecedarul Tranziției și în filmul documentar de mai jos). În România, semințele acestui concept au fost aduse și sunt popularizate de oameni minunați precum Claudian DoboșAdina MoiseIonut Badică, Laurențiu Cernat și Mihai Abagief iar activitățile pe care aceștia le susțin sunt publicate pe pagina România în Tranziție (link)
În spiritul “sharing is caring” (= a distribui înseamnă a-i prețui pe cei cărora le distribuim materiale) vă propun să distribuiți acest documentar pentru ca informațiile pe care le conține să ajungă la cât mai mulți, cu speranța că vor fi oameni care să le pună în aplicare și să arătăm că și în România SE POATE să trăim în comunități fericite și prospere. Vizionare plăcută și.. cu folos 💗


Ce am constatat din film și din alte materiale pe care le-am analizat în vederea documentării este faptul că singurul motiv pentru care acest model nu a putut fi implementat în anumite comunități a fost format dintr-un mix de: orgolii personale (mulți oameni preferă să moară cu părerea personală în brațe decât să o ducă bine colaborând cu ceilalți), închiderea oamenilor interesați doar de ei înșiși și familia lor (și punct 😁) plus inconștiență multă privind faptul că resursele existente sunt FINITE iar populația crește accelerat. Ce ar fi necesar să reținem este faptul că FIECARE OM poate contribui la bunăstarea comunității și că reunindu-ne în echipe putem schimba viața noastră, a familiilor noastre și a comunităților în care trăim.
***
Recomand cu căldură două cărți care trag un semnal de alarmă, un apel la conștientizarea pericolelor și oportunităților unei lumi cu tot mai puține resurse:
- "Cald, plat si aglomerat" -Thomas L. Friedman- (82% reducere) comandă online aici-link;
- "Ultimul avertisment" -Rebecca D. Costa- (79% reducere) comandă online aici-link.
***
ANUNȚ:
- Prima ediție din acest an a seminarului "Evoluția Conștientă pas cu pas" va avea loc în: BUCUREȘTI - 18-19 martie. Vom vorbi despre etapele transformării interioare, gradele de conștiență, metodele prin care poate fi dezvoltată această abilitate, rescrierea tiparelor de gândire, emoționale și socio-relaționale, construirea unei personalități puternice, dar flexibile la schimbare - totul prin prisma studiilor existente în psihologia transpersonală. Descriere și celelalte detalii se găsesc AICI-LINKVă aștept cu drag 
- o  Seară de Inspirație și Poveste va avea loc la IAȘI pe 25 martie - detalii AICI-LINK.
- pe romașcani îi aștept ca de obicei la Serile de Inspirație și Povești, următoarea fiind joi 9 martie - detalii AICI-LINK.
***
Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus) te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗


marți, 18 iunie 2013

Informații care mi-au schimbat viața (11)


Așa cum spuneam și în alte articole, este greu să nu observi faptul că mult așteptatele schimbări încep să-și facă simțită prezența deși nu sunt atât de mediatizate. Faptul că unii oameni nu le observă din diverse motive nu înseamnă că acestea sunt mai puțin importante sau că nu există.

O discuție pe care am avut-o zilele acestea mă determină să readuc pe blog subiectul schimbărilor prin care trecem. Printre numeroasele piedici în calea producerii mai rapide ale trasformării societății noastre în aliniere cu schimbările planetare enumăr astăzi doar două.

- Frica de schimbare (link) - este cea care dă naștere multor reacții dintre cele neașteptate. Probabil asta nu ar fi o problemă la nivel individual în cazul când ne pasă mai puțin de reacțiile în lanț pe care le provocăm în ceilalți. Spun că asta nu ar fi o problemă dacă felul în care gândim, negativitatea, pesimismul nu ar avea ca și consecințe și diverse blocaje în corpul nostru, acestea trasnformându-se uneori în boli greu de vindecat.

- Critica excesivă a tot ce este în jur și nu coincide cu propriile „standarde” - este o altă piedică în calea transformării lumii noastre într-o lume a acceptării, iubirii și colaborării. Este o piedică deoarece unde este atenția noastră acolo este și energia, în sensul că oamenii preocupați doar de critică pur și simplu rămân cu foarte puțină energie pentru ei înșiși. Consecințele acestui gen de atitudine sunt numeroase dar deja am vorbit despre asta aici (link).

Oricare ar fi lucrurile care frânează parcursul lumii noastre spre o lume în armonie (link), mă bucur că observ zi de zi schimbări în jurul meu și mă bucur că trăiesc în aceste vremuri (pe care eu le văd) minunate!

Filmul documentar pe care îl aduc astăzi în atenție se numește „2012 - Tranziția - Un nou început” - și deși a fost lansat anul trecut în noiembrie, nu este unul suficient de mediatizat. Realizatorul filmului - bosniacul Amel Tresnjic (producător, scenarist, regizor și editor) a pus mult suflet pentru a-l realiza, dar cred că după ce îl veți urmări veți observa singuri acest lucru. Mesajul optimist al filmului sper să vă umple inima de speranță și sufletul de elan spre a vă implica fiecare după posibilități în construirea acele lumi mai bune pe care ne-o dorim cu toții. Asigurânu-vă ca merită fiecare minut vă urez vizionare plăcută!




Link alternativ pentru film - aici (link). Un articol cu foarte mare legătură cu informațiile din film se găsește și aici (link).

*** Înțelegerea fricilor, a blocajelor emoționale dar și a celor energetice ale corpului fizic (simptome și boli) și eliminarea lor se află printre obiectivele workshop-ului de la București de pe 22-23 iunie - pe care l-am anunțat aici (link) și ale cărui detalii le-am dat aici(link).

Seria de articole reunite sub titlul "Informații care mi-au schimbat viața" se găsește aici (link). Dacă esti pentru prima dată pe această pagină îți urez bun venit! În legătură cu acest articol reprezentativ pentru această pagină poți citi aici (link) sau poți alege subiectul dorit din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta.
Cu drag  *>:D< îmbrăţişare


vineri, 7 septembrie 2012

Trezirea planetară și individuală - extinderea conștiinței

Auzim tot mai des în jurul nostru cuvântul „trezire” dar semnificația profundă a acestuia nu este încă pe deplin înțeleasă. Vremurile pe care le trăim ne forțează pe mulți dintre noi să pătrundem în profunzimea înțelesurilor „trezirii” și de aceea m-am gândit să aduc astăzi în atenția voastră o nouă ediție a emisiunii Viața privită prin ochii sufletului”, ediție în care Maria Avrămasca (realizatoarea emisiunii) și Camilia Schwimmer oferă câteva puncte de vedere foarte importante asupra acestor semnificații.
În această emisiune sunt atinse de asemenea și subiecte precum extinderea conștiinței, prezența în momentul acum, potențialele și crearea realității individuale și planetare. Consider că informațiile din această emisiune aduc lămuriri celor ce trec prin stări pe care nu și le pot explica și de asemenea aduc noi confirmări celor care sunt familiarizați cu transformările prin care trecem acum.
Felicitări Maria și Camilia!
Vizionare plăcută!

duminică, 15 iulie 2012

Detașarea - drumul spre Libertate

De multe ori, atunci când lucrurile nu merg în viața noastră așa cum ne-am dori ne punem întrebări de genul: unde am greșit?” sau ce anume aș fi putut să fac altfel decât cum am făcut?”
În cazul când suntem suficient de sinceri cu noi înșine și reușim să trecem de scuzele care dau vina pe situație, pe "sistem", pe ceilalți implicați în respectiva experiență, pe globalizare, pe vreme, pe trafic, ....sau pe Dumnezeu, e foarte posibil să ajungem la răspunsul ultim, cel mai profund al întrebărilor de mai sus, anume acela că suntem atașați de rezultatul dorințelor/viselor noastre. Cu alte cuvinte, atunci când acționăm într-un anume sens ne așteptăm să obținem un anumit rezultat. Iar după cum știți de cele mai multe ori nu se întâmplă așa. Ba chiar aș îndrăzni să spun că în ultima vreme foarte puține acțiuni mai oferă aceleași rezultate ca cele obținute când respectivele acțiuni aveau loc în alte timpuri.
Trăim vremuri ale schimbărilor profunde nu numai la nivel de planetă ci și la nivel de națiune și pentru ca totul să fie și mai bulversant, schimbări profunde au loc în oamenii din jurul nostru și, poate cel mai important, în noi înșine. Deși nu sunt întotdeauna sunt observabile, deși gândul schimbării ne aduce neliniști fapt care ne îndeamnă de cele mai multe ori la conservatorism și la refuzul schimbării, lucrurile curg continuu în noi și în afara noastră, încercând să ne amintească faptul că stagnarea nu aduce niciodată progres.
Deoarece nimic nu mai funcționează cum știam, astfel de vremuri necesită o nouă abordare. Personal, după încercarea mai multor moduri de înțelegere a trecutului și prezentului, am ajuns la concluzia că singura abordare cu rezultate sigure este detașarea. Doar detașarea ne poate conduce la păstrarea echilibrului și centrărea în clipa de acum și prin urmare ne poate duce la experimentarea Libertății în sensul ei cel mai profund cu putință.
Deși este un subiect vast, am încercat să propun căteva idei ce pot conduce la detașare într-o nouă ediție a emisiunii Viața privită prin ochii sufletului”, emisiune cu care cei care au mai vizitat această pagina probabil s-au familiarizat.
Mulțumiri Mariei Avrămasca și lui Constantin Luca pentru invitația la emisiune!


Un citat din cartea cu titlul „Psihoterapeutul de buzunar” a lui Adrian Nuţă cred că este foarte potrivit ca încheiere:
"A fi detaşat înseamnă a lăsa în pace casele altor oameni şi a te ocupa, atent şi răbdător, nu doar de camera ta de zi, ci şi de subsol, ghenă sau pod. Detaşarea nu este totuna cu apatia sau indiferenţa. Mai degrabă detaşarea se traduce într-o implicare profundă, dar pe teritoriul tău. Acesta e alcătuit din viciile, slăbiciunile şi imperfecţiunile tale.
Pentru acestea eşti într-adevăr responsabil. Pentru viciile celuilalt e responsabil celălalt. Tu nu ai nici un drept să decizi ce e bine şi ce e rău pentru el, cu excepţia cazului în care te crezi Dumnezeu, situaţie în care te rog să-mi scuzi îndrăzneala.
În concluzie, a condamna şi a respinge sunt versiuni în oglindă ale ataşamentului aşa-zis pozitiv. Ceea ce respingi cu voce tare te atrage în tăcere. Dacă înţelegi această lege psihologică, viaţa ta nu va mai fi niciodată la fel. Ea se poate deschide instantaneu spre noutate şi prospeţime. O viaţă mereu proaspătă este ca un izvor care curge neîncetat, păstrându-şi astfel puritatea. De la acest izvor vei putea bea apă întotdeauna. Cu un izvor care a hotărât să reţină apă nu prea ai ce să faci. Mlaştinile nu potolesc setea."
Pentru detalii sau consiliere privind acest subiect sau altele tratate pe această pagină mă puteți contacta pe adresa de email atașata profilului blogger sau prin mesaj privat pe facebook aici (click!) 
Cu drag...>:D<
Notă! -> Puteți fi la curent zilnic cu noi articole de pe 1100 de bloguri și alte pagini cu informații utile vizitând Portalul Universul Cunoașterii (click!)

duminică, 17 iunie 2012

Despre realitate, știință și Univers

Ne place să credem că știm multe lucruri sigure despre ceea ce vedem în jurul nostru, despre lume, despre realitatea vizibilă sau invizibilă sau despre Univers în general.
Totuși, acum când fizica cuantică a deschis drumul tuturor posibilităților și a lăsat să se întrevadă complexitatea lumii în care trăim, mi-e din ce în ce mai greu să cred că vom ajunge vreodată să cunoaștem și să înțelegem Universul în totalitate.
Așa cum spuneam și prin alte texte de pe această pagină, îmi plac conexiunile dintre științe mai ales când acestea vizează Întregul, așa încât mi-a plăcut foarte mult discursul TED de mai jos al biologului Richard Dawkins, care a încercat să aducă împreună câteva argumente serioase (dar și amuzante unele dintre ele) pentru a ne face să privim Universul dintr-o altă perspectivă.
**Pentru că discursul conține o densitate foarte mare de informații care ne pot scăpa” la o primă vedere a filmului, am ales să postez și varianta scrisă a acestuia.
Vizionare plăcută   *>:D< îmbrăţişare




Recomand cu drag minunatele cărți ale lui Richard Dawkins:
- "Magia realității" - comandă online aici-link;
- "Gena egoistă" - comandă online aici-link;
- "Un râu pornit din Eden" - comandă online aici-link.
Alte cărți de mare valoare despre realitate și Univers (transportul cărților este gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):
"Cosmos" -Ervin Laszlo, Jude Currivan- comandă online aici-link;
"Universul într-un singur atom" -Dalai Lama- comandă online aici-link;
"Peisajul cosmic" -Leonard Susskind- comandă online aici-link;
"Universul elegant" -Brian Greene- comandă online aici-link;
"Universul din nimic" -Lawrence M. Krauss- comandă online aici-link.
***
Dacă este pentru prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți urez bun venit! Sper ca lucrurile pe care le vei citi să-ți aducă o stare de pace și bucurie. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag   


duminică, 29 aprilie 2012

Viitorul - creația noastră a tuturor



Dacă printr-un miracol, într-o dimineață, toți oamenii s-ar trezi cu convingerea că fiecare clipă prezentă și implicit fiecare clipă viitoare este rezultatul CO-creației noastre a tuturor, mai exact a fiecăruia în aceeași măsură, cu siguranță lumea în care trăim ar putea fi schimbată într-o singură zi.
            Faptul că unii oameni își pun amprenta într-un mod mai vizibil decât alții asupra vieții pe care o trăim este în întregime datorat faptului că aceștia din urmă nu au conștientizat încă ideea că lipsa conștienței permite primilor acea amprentă în măsura respectivă.
Rolul grupărilor mai influente, rolul conspirațiilor și al oricăror conlucrări mai mult sau mai puțin malefice este tocmai acela de a duce la extrem lucrurile cu scopul de a ne trezi din hipnoza inconștienței că suntem lipsiți de putere.
După ce fiecare om va fi conștient de aportul său la crearea realității noastre comune, lumea în care trăim va arăta cu totul altfel, într-un mod pe care puțini oameni il pot imagina.
Am vorbit despre aceste lucruri, dar și despre altele privind viitorul nostru comun într-una dintre emisiunile "Viața privită prin ochii sufletului" realizată de domnul Constantin Luca, pe care puteți să o vizionați...


Tot despre un viitor posibil am scris și aici (click!) .

p.s. Nu uitați că peste 1000 de pagini care ne pot aduce cunoașterea vă așteaptă pe Portalul Universul Cunoașterii (click) !

Zile frumoase și creații conștiente, cu drag   >:D<

marți, 10 aprilie 2012

Despre liberul arbitru, conștiință și responsabilitate

Noțiunea de "liber arbitru" a fost de-a lungul istoriei una îndelung discutată dar și una foarte controversată. Uneori acest concept este folosit pentru a justifica acțiuni brutale, agresive asupra semenilor, asupra societății în ansamblul ei sau asupra mediului.
Se poate constata însă cu ușurință că fără a alătura conceptului de liber arbitru și conceptul de responsabilitate nu putem ajunge la a trăi în armonie cu noi înșine, cu semenii și tot ceea ce ne înconjoară.
Despre liber arbitruul arbitru, despre conștiință, responsabilitate și multe alte lucruri importante pentru noi toți și pentru societate vorbește domnul prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan la emisiunea "Din tainele cunoașterii" pe care o dau mai departe astăzi. Domnia sa este medic în neurologie și psihiatrie, membru în Academia Americană de Neurologie, Societatea Internațională de Cercetare a Creierului, Federația Internațională de Neurologie, Societatea medicilor Scriitori și publiciști din România. Emisiunea este realizată de Cristi Bumbenici și Maria Ciobanu la Argeș TV.
Vizionare plăcută și cu folos!
(***Am pus cele patru părți ale emisiunii sunt formă de listă astfel încât la terminarea primei părți rulează automat a doua, apoi a treia ș.a.m.d.)


Puteți găsi celelalte articole de pe acest blog cu interviuri ale domnului Dumitru Constantin Dulcan dând click AICI !
Recomand cu căldură cărțile domnului prof. Dumitru Constantin Dulcan:
"Inteligența materiei" - comandă online aici-link - transport gratuit;
"În căutarea sinelui pierdut" (ambele volume) - comandă online aici-link - transport gratuit;
"Mintea de dincolo" - comandă online aici-link - transport gratuit.
   *>:D< îmbrăţişare

marți, 3 aprilie 2012

Despre Dumnezeu, despre „bine” și „rău”, despre atacuri energetice


Câteodată mi-e greu să vorbesc doar despre un subiect acum când știu că toate lucrurile sunt legate între ele, de aceea și titlul acestui text arată astfel. Mi-a luat ceva timp până să mă hotărăsc să scriu despre Dumnezeu așa cum îl văd eu, dar cred că a venit timpul.

Ca orice om, încă din copilărie, mi-am pus întrebări legate de existența lui Dumnezeu și de ceea ce ar putea reprezenta acesta.

Într-o primă fază, copil fiind, mi-am spus că trebuie să existe dacă despre asta vorbesc atâția oameni. Cam pe principiul „dacă nu ar fi, nu s-ar povesti”. Așa am ajuns să preiau din religia ortodoxă imaginea lui Dumnezeu pentru că așa îl vedeau și îl înțelegeau cei din jurul meu.

Când au început experiențele mai grele și le-am privit și pe-ale celorlalți, mi-am dat seama că Dumnezeu nu poate fi răzbunător, mai bine zis nu poate fi atât de răzbunător și nedrept. Dacă este numit Tatăl Ceresc, atunci nu poate să-și răstignească toți fii, pentru că nici un tată nu ar face asta, și chiar dacă ar face-o nu ar putea să se spună apoi că o face din iubire.

Nu știu dacă tuturor li s-a întâmplat, dar știu că mulți oameni au avut cearta lor cu Dumnezeu și trebuie să recunosc că am avut-o și eu în urma unei experiențe traumatice.

Lucrurile însă au decurs în așa fel încât, la un moment dat am observat că s-a făcut dreptate, pe care am interpreat-o la acel moment ca fiind dreptate divină.

Am traversat un timp îndelungat din viața mea alături de noțiunile de „bine” și „rău”, iar după o analiză indelungată, temeinică, indârjită (să zic așa), am reușit să găsesc rostul acelor lecții de viată prin care a trebuit să trec ca să devin cea care sunt astăzi (nu c-aș fi mai specială decât ceilalți, dar sunt foarte “altfel” de cum eram).

Cu alte cuvinte, acel “rău” pe care l-am trăit a fost strict necesar (!!!) pentru ca eu să înțeleg profund ce e “RĂUL”, să îi accept utilitatea, iar apoi să aleg conștient “BINELE”.

Acum cred că Dumnezeu este TOT ceea ce ESTE. Este REALITATEA întreagă.

Dar știi cum...chiar TOT adică 100%, cu alte cuvinte: nu există nimic în afara lui.

Mai haios spus, e acel cineva/ceva căruia nu i-a scăpat și nu-i scapă nimic...😄

Dacă i-ar fi scăpat ceva (din vedere) nu cred ar fi fost numit omniscient, omnipotent și toate lucrurile care au fost scrise („scăpate” publicului larg) în cărțile de la începuturi.

În virtutea acestui fapt, foarte simplu după părerea mea, nimic nu e ceea ce pare pe moment, nici o experiență nu e doar „bună” sau doar „rea”.

Așa am ajuns la concluzia că nimic nu e cu adevărat „rău”, e vorba numai despre  înțelegerea noastră limitată care dă această denumire lucrurilor pe care mintea nu le ințelege/cunoaște, această limitare întinzându-se până în punctul în care reușim să avem o imagine de ansamblu a evenimentului/fenomenului respectiv.

Pentru că se vorbește mult despre atacurile energetice (link), m-am gândit să ofer aici o altă perspectivă despre acestea, una legată de ce am spus mai sus.

Mai întâi voi spune că numesc atac energetic orice mod în care agresăm o altă persoană, începând cu agresarea psihică, continuând cu cea emoțională și terminând cu cea fizică.

Luând în considerare ce am spus despre experiențe în general, și atacurile energetice „vin” în viața noastră ca să fie înțelese și acceptate. Vin să ne dezvolte, să ne antreneze, să ne facă să ne autodepășim. Suntem canale energetice și, dacă nu avem blocaje (!), suntem imuni atacurilor energetice, pentru că prin noi circulă energia universală care este infinită.

Cred că atacurile energetice ne semnalează de fapt punctele noastre slabe, punctele care trebuie echilibrate, aliniate cu ceea ce suntem în esența noastră.

Mi-a plăcut foarte mult un fel de exprimare metaforică a ceea ce spun aici, pe care am auzit-o mai demult și pe care o putem înțelege foarte ușor printr-un exercițiu imaginativ.

Să ne imaginăm vulnerabilitățile noastre, punctele noastre ce trebuie “prelucrate”/”alchimizate”, ca pe niște butoane. Cei care ne “atacă” energetic sau în orice alt mod (dar până la urmă totul e energie) ne "apasă" pe aceste butoane (!)

Noi vrem sa evoluăm, nu-i așa?

Ok, dacă nu ne-ar “arăta” nimeni care anume sunt “butoanele de prelucrat” (prin aceste agresiuni/atacuri), cum am afla altfel care ne sunt vulnerabilitățile? Trăind numai in “bine”? Cine ar mai “ridica un deget" dacă s-ar afla numai în zona de confort (fizic/psihic/emotional).?

Abia după mult timp am înțeles profund de ce - în timp ce învățam reiki, când în mod intuitiv nu simțeam nevoia folosirii unei protecții energetice și nu îi înțelegeam nici rostul, atâta vreme cât ne dorim adaptare și armonizare cu Tot ce există în Univers.


Totul, dar absolut TOTUL în jurul nostru e o imensa OGLINDĂ sau o „sală a oglinzilor” cum o numea cineva. De asemenea, am putea privi exteriorul ca pe un barometru sau ca pe orice alt instrument de măsură. Și asta pentru că, numai interacționând cu exteriorul ne putem da seama în ce punct al "analizei butoanelor” suntem și ce anume avem de facut în continuare.
***
Și dacă într-o zi, așa, fără motiv, ai sa începi sa vezi toți oamenii frumoși exact asa cum sunt (fără să vrei să-i schimbi) sau vei observa că nu mai vrei să ai neapărat tu dreptate într-o discuție, dacă într-o zi vei vedea că totul strălucește în jur deși e doar o zi obișnuită, dacă într-o zi vei vedea dincolo de ceea ce vezi cu ochii minții, atunci să știi că aceea e ziua în care vei începe să simți magia... a ce in ce mai mult, magia din tine însuți dar și din ceilalți în aceeași măsură, și din tot ceea ce te înconjoară.
***
Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Este un blog ce oferă informații din sfera dezvoltării personale și alte materiale ce ne ajută să înțelegem mai bine natura umană și realitatea. Poți căuta un subiect care să-ți placă folosind lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗


vineri, 16 martie 2012

Seminţe pentru un nou Pământ



A face ceva concret pentru societate și pentru a crește calitatea vieții tuturor, este după părerea mea un lucru minunat.
Dintre proiectele care ne dezvăluie un nou mod de a privi viața și multiple moduri de a o face mai frumoasă, mi-a atras atenția filmul documentar pe care îl pregătește Zoltán András,  „Seminţe pentru un nou Pământ”.
Pentru a reflecta mai bine rostul acestui film documentar și ce se dorește acesta a fi, am obținut permisiunea Dianei Evantia Barca de a reda aici interviul pe care l-a realizat cu Zoltán.
Interviul este o pledoarie pentru acceptare și toleranță, pentru o reală cunoaștere a naturii în general și a naturii umane, dar și pentru o cunoaștere profundă a realității în care „fizic-mineralul vizibil este pătruns de viaţă, suflet şi spirit” așa cum spune Zoltán. Iată interviul:
********************************
“Pentru cineva care nu este conştient că noaptea nu este ceva periculos, întunericul poate stârni frică, spune Zoltán András, încercând să pună în cuvinte simple antroposofia, o știință a spiritualității clădită în concepte care scapă, uneori, înțelegerii comune, dar care, mai pe înțeles, definesc o „strădanie spirituală occidentală modernă, cu un caracter creştin autentic”. Nu este o religie, ci un mod relativ nou de a privi lumea, ca un tot coerent, logic și ușor de cunoscut. Din această perspectivă nimic nu este întâmplător, nimic nu este fără importanță, nimic nu este fără înțeles.
Pentru cei care n-au răsfoit, măcar din curiozitate, teoriile lui Rudolf Steiner, lucrurile s-ar putea clarifica acum, când Zoltán András finalizează documentarul „Seminţe pentru un nou Pământ”, un film care ar putea prilejui, pentru novici, o aventură printre concepte și perspective ultra-moderne. Fermele biologic-dinamice din Ardeal sunt punctul de start spre o potențială lume a viitorului, în timp ce “pacientul competent” – formulă care face vogă în lumea ultimlor câțiva ani-, deschide dezbaterea legată de ramurile integrative medicale sau de terapiile complementare.
Pe o piaţă emergentă de produse cosmetice şi farmaceutice bio, spune Zoltán András, este important ca publicul să recunoască medicamentele, suplimentele şi cosmeticele de calitate şi să înţeleagă cum procesele de prelucrare şi preparare a unor produse precum Weleda sau Wala se bazează pe o reală cunoaştere a naturii şi a omului. Știați ce este Euritmia? Dar gimnastica Bothmer? Teatrul fondat pe baze antroposofice şi şcoala de artă a vorbirii, spune Zoltán András, pe lângă latura lor estetică sau spectaculoasă, au un rol în creşterea sănătoasă şi pot contribui la procesele pedagogice şi curative.
Cât despre arhitectura organică, pornită de la ceea ce sufletescul uman a proiectat în afară, aceasta ar putea deveni o modă după ecourile stârnite de promotori săi notorii precum Gaudi sau Steiner. Despre trupa “Sarmalele Reci” n-am apucat să vorbim. Este preocupat acum doar de film. „Sper ca documentarul să participe la festivaluri de film din ţară şi din Europa. Iar apoi, sper să poată rula şi în câteva cinematografe care sprijină filmul autohton şi proiectele culturale”, spune Zoltán András, într-un interviu acordat catchy.ro.
Diana Evantia Barca: În trailerul filmului dvs., primul răspuns pe care-l promiteți este unul cu adevărat generos, legat de destin. Sigur, s-au scris cărți despre asta, nu ați putea explica altfel decât trivializând, însă ce este, în perspectivă antroposofică, destinul? Este pre-scris, se poate acționa asupra lui, ce din lucrurile mici, la care nu ne-am gândi, l-ar putea schimba și cum? Dacă este prestabilit, ce sens are strădania de a-l schimba? Stephen Hawking spunea recent, ce-i drept, referindu-se la religii, că sunt povești pentru cei cărora le este frică de întuneric (golul de după moarte)?
Zoltán András: Aş începe şi eu răspunsul cu o întrebare: Dacă aseară ţi-ai făcut un plan pentru această dimineaţă şi ai hotărât să faci o serie de lucruri – să mergi pe un anumit drum, să te întâlneşti cu anumite persoane, să rezolvi anumite lucruri, să te ocupi de tine pentru a-ţi rezolva anumite “probleme” – fireşte, atunci vei acţiona consecvent şi vei încerca să faci tot ceea ce ţi-ai propus. Aşa suntem noi, ca indivizi: înainte de a ne naşte, avem un plan al vieţii, pe care îl fixăm nu numai noi din voinţa noastră, ci împreună cu fiinţe superioare nouă, cu Îngeri, cu Arhangheli şi alte fiinţe din sânul lumii divine, care ne sunt călăuzitori. Iar apoi, după naştere, toate elementele acestui plan conceput spre evoluţia noastră devin destin.
Destinul este menit să ne dezvolte, să ne fortifice, să ne facă mai mult ceea ce suntem de fapt, adică Eu uman. Aşadar, destinul nu este ceva care trebuie schimbat, ci ceva de care trebuie să ne dăm seama (să ne amintim, poate), să-l înţelegem, să-l îndeplinim. Strădania de a-ţi schimba destinul nu este altceva decât un semn că nu îţi cunoşti sau nu îți înţelegi destinul. În analogia mai sus schiţată, este ca şi cum ţi-ai propus să te duci la universitate să studiezi şi pe drum intri într-o cârciumă, unde începi să flecăreşti cu obişnuiții locului, criticîndu-i pe studenţi … sau orice situaţie care, în termenii obişnuiţi de azi s-ar numi scindare a personalităţii, sau cu un termen mai dur: schizofrenie.
Religiile vechilor tradiţii încercau să cultive o viaţă socială în care omul să practice înţelegerea şi respectarea destinului său. Etimologia cuvântului religie este latinul religare, adică a lega la loc, a pune din nou în legătura – ce cu ce? Omul – cu lumea spirituală. Căci noi, oamenii moderni, am pierdut în mod necesar capacitatea naturală atavică de a percepe fiinţele şi fenomenele suprasensibile, aflate dincolo de simţurile fizice, tocmai pentru a putea cuceri în mod deplin şi liber planul fizic-sensibil. Dar deja din secolele XIX, XX, XXI, omenirea întreagă se naşte cu noi capacităţi spirituale, care se adaugă capacităţilor rationale-intelectuale cucerite în ultimele milenii în detrimentul vechilor capacităţi clarvăzătoare.
Ulisse din Odiseea lui Homer reprezintă această etapă din evoluţia noastră. Iar acum, toţi oamenii – conştient sau inconştient – vin pe Pămînt cu aceste noi capacităţi spirituale şi încep să simtă o responsabilitate personală faţă de evoluţie, faţă de omenire şi faţă de Pământ. Lor tocmai că nu le este frică, ci au curajul să cerceteze realitatea, nu ca pe o abstracţiune a fizicianului, ci ca pe o realitate completă, în care fizic-mineralul vizibil este pătruns de viaţă, suflet şi spirit. Iar cei care nu pot recunoaşte în mod natural, conştient, aceste procese din ei înşişi şi din ceilalţi le neagă, le caricaturizează sau chiar le răstălmăcesc, luîndu-le în derâdere.
Pentru cineva care nu este conştient că noaptea nu este ceva periculos, întunericul poate stârni frică. Iar cine nu cunoaşte că din bezna cea mai adîncă răsare lumina cea mai puternică descrie doar experienţa sa limitată – faptul că deocamdată el nu percepe realitatea aşa cum este ea, ci doar o parte. Una dintre temele esenţiale ale omenirii din toate timpurile a fost relaţia dintre viaţă şi moarte, adică dintre a fi plin de viaţă sau a fi golit de viaţă. Însă, fireşte, pentru a înţelege această temă, trebuie pe de o parte să-ţi aminteşti că ai la dispoziţie toată moştenirea culturală a mitologiilor, a filosofiilor şi a vechilor scrieri sacre, pe care însă trebuie să le studiezi cu seriozitate, dacă vrei să le înţelegi.
Un om de ştiinţă care desconsideră o altă ştiinţă decât a lui numai pentru că nu o înţelege nu arată decât că nu a înţeles însuşi spiritul cercetării ştiinţifice. Iar pe de altă parte avem la dispoziţie o literatură extrem de bogată a secolului XX, cu mărturii şi scrieri despre miile, zecile, sutele de mii de oameni care pot relata despre experienţele lor spirituale personale actuale, noi, diferite calitativ de orice a fost pînă acuma pe Pămînt.
Iar înţelegerea vieţii şi a morţii este tocmai una dintre experientele esenţiale ale noii omeniri. Omul de azi are la dispoziţie conceptul de reîncarnare, posibilitatea de a înţelege reîncarnarea şi se poate raporta la sine însuşi ca la o fiinţă umană care evoluează în vieţi repetate, în locuri diferite de pe Pămînt, în epoci diferite.
Moartea este din ce în ce mai mult pentru oamenii de azi un rit de trecere dinspre activitatea pamânteană spre o activitate spirituală între moarte şi o nouă naştere, în care evaluăm realizările şi nereuşitele şi ne pregătim apoi pentru o revenire pe Pămînt, care este locul în care trebuie să învăţăm, să creştem şi să transformăm ceea ce a creat Divinitatea. Omul are vocaţia de co-creator al Lumii, aşa cum găsim spus în toate vechile scrieri sacre, de exemplu în Cartea facerii (Geneza) din Vechiul Testament.
Cel pentru care toată această complexitate e un gol nu arată altceva decît că (încă) nu are format organul prin care să perceapă această realitate, aşa cum un om fără auz muzical nu poate distinge notele, sau cum un orb nu poate vedea conturul obiectelor exterioare ale lumii.
Diana Evantia Barca: Am citit în proiectul dumneavoastră de film că documentarul se dorește o alternativă științific-spirituală, într-o epocă a schimbărilor profunde în societate, într-o lume a crizelor la toate nivelurile – de la personal, la politic şi de la economico-financiar la cel al conştiinţei individuale şi al convingerilor spirituale. Există oare, în logica antroposofică, o explicație pentru acest impas? Dacă există o gramatică universală nu ar fi de așteptat ca aceasta să fie perfectă? Este vorba de un proces de degradare sau pur și simplu fiecare generație are propriile valori, potrivite unei anumite psihologii?
Zoltán András: În logica antroposofică, ca să folosesc expresia dumneavoastră, lumea este un tot coerent, logic şi cognoscibil. Omul este o fiinţă dotată cu un trup, cu forţe de viaţă, cu suflet conştient şi cu spirit creativ, o fiinţă care trebuie să evolueze de la condusă, protejată, dar neliberă, la o fiinţă liberă, dar şi responsabilă de propria evoluţie, precum şi de evoluţia Universului şi chiar de evoluţia fiinţelor superioare omului.
În acest proces, aşa cum spuneam şi anterior, civilizaţia a trebuit să piardă valorile vechi, care erau cultivate şi inspirate maselor de oameni neevoluați de către îndrumătorii mai evoluaţi şi mai puţin numeroşi, dar înţelepţi şi drepţi. Putem să facem analogia dintre omenirea condusă de lumea divină şi copilul crescut de părinţi. La început, copilul este plăpând, neajutorat, inconştient de lumea exterioară, dar plin de trăiri interioare puternice. Părinţii îl ajută, îl hrănesc şi îl cresc pentru a deveni în cele din urmă conştient de lumea exterioară, capabil să contribuie la mersul lumii în mod liber, independent de părinţi – dar totuşi copilul devenit adult îmbrăţişează principiile părinţilor, căci lumea obiectivă se bazează pe acele principii, constă din acele principii, pe care şi copilul devenit adult învaţă să le preţuiască si să le cultive cot la cot cu părinţii.
Lumea de azi este în primul rând cea mai bună lume de care putem avea parte. Dacă ar fi fost posibilă alta, sigur am fi avut-o pe aceea! În al doilea rând, nimic nu este întâmplător, ci întreaga evoluţie umană are un sens. Aşadar, nu avem de-a face cu un simplu proces de degradare, cum îl numiţi, ci avem de-a face cu fenomene obiective necesare pentru evoluţie.
În mijlocul evoluţiei se află Eul uman. Este acea realitate la care fiecare om modern se raportează ca la esenţa sa cea mai adevărată şi cea mai profundă. Şi dumneavoastră, şi eu ne numim fiecare pe sine cu acelaşi nume: Eu! E de ajuns să ne gândim la metafora stăpânului unei case: stăpânul este cineva care are ceva: Eu am un cap, Eu am nişte picioare, Eu am nişte organe interne etc. dar, în ultimă instanţă, Eu sunt cel care posedă aceste lucruri, Eu nu sunt aceste lucruri.
Acum, să luăm un proces care, aparent, ne este binecunoscut: digestia. În organismul nostru, Eul, fiinţa noastră spirituală proprie, cea care este în sine , dar şi posedă organismul, Eul nostru deci este cel care dirijează în ultimă instanţă fiecare proces. Ce face Eul cu orice aliment, solid sau lichid, care ajunge în sistemul meu digestiv? Mai întîi de toate, se ocupă să distrugă totul, să-l aducă într-o stare zero, din care apoi, cu ajutorul forţelor de viaţă să-l transforme în ceva conform cu Eul. Substanţele exterioare străine sunt transformate, metamorfozate în substanţe proprii, unice fiecărui individ. ADN-ul meu, creat de acţiunea Eului meu, este altul decât al dumneavoastră, aşa cum şi forma craniului meu este o expresie unică a activităţii unice a Eului meu. În exterior, în lume, în societate, Eul este acum în curs de maturizare, după ce, cum spuneam, în mileniile anterioare a fost mai degrabă în fazele sale de copilărie şi pubertate. Iar în acest proces de maturizare, care se numeşte şi individualizare, cel mai firesc lucru este ca la început omul să fie dezorientat. S-a desprins de vechile forme, de tradiţie, nu o mai acceptă. Este firesc aşa.
Dar astfel a pornit pe un drum pe care, la început, este dezorientat, comite greşeli, distruge ceea ce era vechi. Acest ceva vechi poate fi considerat ceva bun în sine, dar pentru că nu mai este potrivit cu noile vremuri, când omul are nevoie de altceva, atunci ceea ce era bun cândva devine acum rău. Aceasta este una dintre principalele lecţii pe care omenirea de azi o învaţă: a înţelege răul pentru a descoperi binele.
Antroposofia este o ştiinţă spirituală care cultivă înţelegerea acestor fenomene, adică o ştiinţă – o abordare riguroasă şi metodică – spirituală – care vede nu numai partea materială sensibilă, ci care percepe şi analizează şi latura suprasensibilă, în fine, şi în lumina celor mai sus spuse, antroposofia este o strădanie spirituală occidentală modernă, cu un profund caracter creştin autentic.
Diana Evantia Barca: Ce înseamnă arhitectura organică? În ce măsură lucrurile pe care le producem, lucrurile pe care le avem în jur și pe care în mod normal poate nu le-am credita ca părți active din viețile noastre, ne influențează destinele, starea, perspectiva? Care este istoria arhitecturii organice în lume și în România? În ce măsură acest model al acumulării capitaliste (eventual cu accentele de ostentație de care a suferit România o vreme) sunt în accord sau dezacord cu posesorii lor din perspectivă antroposofică? Dacă vreți să ne referim poate la cel mai discutat model, care nu este neapărat estetic (ci poate din contră), vilele uriașe, palatele cu turnuri, care este consecința existenței lor?
Zoltán András: Arhitectura s-a născut pornind de la imaginea omului, de la ceea ce sufletescul uman a proiectat în afară, înspre planul fizic. Templul grecesc, de pildă, are la bază proporţiile matematice pure ale trupului uman. Pe măsură ce viaţa s-a laicizat, şi mai ales după stingerea impulsului constructorilor de catedrale din Evul Mediu, care încă mai construiau pe baza unor cunoştinţe iniţiatice, construirea de clădiri umane a căpătat şi ea amprenta din ce în ce mai pronunţată a materializării, a devenit din ce în ce mai mult o expresie a concepţiei unilaterale materialiste despre om şi natură.
Arhitectura organică a apărut la începutul secolului XX, cu exponenţi precum Antoní Gaudi sau Rudolf Steiner.
Arhitectura organică s-a născut o dată cu noile capacităţi spirituale, cu noua concepţie despre om şi cosmos. O clădire trebuiesă reflecte nu numai funcţionalitatea sa, ca la Le Corbusier şi contemporanii, respectiv urmaşii săi, ci şi relaţia proprietarului sau constructorului său cu lumea, personalitatea lui, spiritul lui. Omul sfinţeşte locul. Spiritul omului trebuie să poată să transpară prin clădire, prin formele sale, aşa cum formele exterioare ale unui om sunt expresia unică a individualităţii sale unice, exprimate, de pildă, prin CNP-ul său, sau prin mai sus amintitul ADN propriu.
În zilele noastre, arhitecţii care îmbrăţişează această viziune asupra omului şi a lumii sunt mult mai numeroşi. În România, mai ales în zona Ardealului, dar mai nou şi în Sud, arhitectura organică este purtată de iniţiative antroposofice, de indivizi care doresc să cultive o asemenea relaţie cu spaţiul locuit şi să modeleze urbanismul.
Dimpotrivă, tendinţele comerciale ale arhitecturii azi trădează un apetit pentru materialism, pentru consumerism. Ele imită tendinţe depăşite ale Occidentului anilor ’70 şi ’80, parcă ar fi frustrările adolescenţei arhitecţilor pentru care serialul Dallas era un ideal de neatins, dar care apoi a devenit prin ei realitate şi în spaţiul românesc.
Acelaşi lucru ni-l putem explica şi în pagodele cu turnuleţe la care înţeleg că faceţi aluzie: o aspiraţie spre nişte modele culturale ideale, atât cât pot respectivii locatari ai acelor clădiri. Fiecare se raportează la modelele culturale la al căror nivel (de conştienţă) se pot ridica în acel moment.
Important este să privim cu înţelegere şi nu cu critică sau ironie aceste fenomene. Aceasta este metoda cultivată de antroposofie. Nu poţi înţelege  ceea ce critici. Trebuie să iubeşti lumea aşa cum este pentru a o putea cuprinde cu conştienţa şi cu înţelegerea.
Diana Evantia Barca: Precizând că antroposofia nu este o religie, ci mai degrabă o știință a spiritualității, ne-ai putea vorbi despre cei pe care i-ați consultat pentru realizarea acestui documentar, specialiști care lucrează în diversele proiecte antroposofice în întregul peisaj în schimbare al României. Munca lor este oarecum coerentă, integrată, sau lucrează separat, respectând fiecare aceste principii? Cum de munca lor nu se vede deocamdată și care crezi că va fi perspectiva?
Zoltán András: Răspunsul la această întrebare ar trebui să conţină lista extrem de lungă de nume şi de biografii a tuturor celor pe care i-am intervievat în acest film. Cealaltă posibilitate – la care voi recurge – este să spun, dimpotrivă, pe scurt: Proiectele şi iniţiativele antroposofice au urmat mişcarea normală a oricărui fenomen din lume şi din Univers. Aşa cum şi o casă mai întâi este un ideal, o aspiraţie a omului care vrea s-o construiască, sau a arhitectului, deci o idee, pentru început, ca apoi să se transforme într-o schiţă materializată pe o hârtie şi apoi în fine să ajungă la forma sa completă de casă locuibilă, la fel toate aceste iniţiative şi proiecte au pornit de la o înţelegere profundă a fiinţei omului şi a lumii, a nevoilor noastre reale ca oameni în diversele domenii, ca apoi acele domenii să fie reînnoite în mod just şi sănătos.
Înţelegi cu adevărat ce este procesul de educare a copilului dacă înţelegi fiinţa umană şi nevoile sale de a evolua, şi atunci poţi conduce un proces educativ care să nu dăuneze, să nu-l îndepărteze pe om de ceea ce trebuie el să devină, ci să ajute această evoluţie. La fel este valabil şi pentru agricultură, medicină ş.a.m.d.
Comunitatea de oameni care lucrează în aceste domenii sunt oameni obişnuiţi, dar care au în comun viziunea antroposofică asupra lumii, viziune îmbrăţişată în deplină libertate şi independent de orice soi de manipulare, de promisiuni de avantaje facile comerciale etc. Dimpotrivă, majoritatea acestor proiecte cer un angajament care îi solicită pe participanţi peste ceea ce este normă remunerabilă după standardele actuale. Aceşti oameni muncesc de multe ori mai mult decât „ar trebui”, iar forţa motrice, adică ceea ce îi împinge este etalonul moral-spiritual la care se raportează tot timpul: cum ar trebui să fie rezultatul muncii noastre? De cele mai multe ori, răspunsul sincer este: Mereu rămâne încă enorm de mult de făcut, în ciuda eforturilor coerente, conştiente, pline de sacrificiu de sine. Ceea ce contează însă este strădania, care dă de fapt calitatea morală a acestor proiecte, pline de rezultate cu totul excepţionale.
Filmul meu îşi propune tocmai să compenseze discreţia acestor proiecte, care nu se concentrează pe a spune în gura mare despre nişte rezultate minuscule, ca multe alte proiecte obişnuite, ci mai degrabă pe a lucra cu responsabilitate şi conştiinciozitate – căci cine ştie despre rezultatul muncii lor, beneficiarii lor direcţi, aceia sunt deja convinşi de valoarea muncii lor. Filmul meu vine să ajute cu o conştientizare publică mai mare a acestor merite.
Diana Evantia Barca: Pentru cei care nu sunt suficient de cunoscători pentru a sesiza nuanțele, ne-ați putea vorbi despre diferența dintre antroposofie și alte mișcări de life-coaching populare în ultimii 20 de ani în România, dar mai ales foarte populare acum, de la radiestezia care a devenit ulterior filosofie, la aceste personal-coaching care împletesc elemente de psihologie și înțelepciuni orientale, sau reiky… filmele care au făcut populare anumite sisteme de gândire, gen The Secret sau What The Bleep do We Know?
Zoltán András: Ca abordare generală, antroposofia nu se defineşte prin comparaţie cu alte mişcări, care sunt toate şi fiecare în felul ei justificate şi explicabile. Antroposofia de asemenea nu doreşte să polemizeze cu nici o tendinţă spirituală, căci tocmai că antroposofia are drept scop înţelegerea devenirii omenirii din toate timpurile până azi şi în viitor. O cunoaştere reală a lumii este, cum spuneam şi mai sus, una care să cuprindă atât lumea fizică în cele mai mici amănunte şi în trăsăturile ei cele mai generale, cât şi lumea spirituală care stă la originea şi la baza lumii sensibile.
Iar o asemenea cunoaştere – care devine din ce în ce mai necesară, dar şi din ce în ce mai accesibilă, cerută şi cultivată de oamenii zilelor noastre – ajunge în mod necesar la cunoaşterea faptului că tot ceea ce a fost, este şi va deveni este susţinut, umplut de viaţă şi de sens de către activitatea creatoare, vindecătoare a acelei Înalte Fiinţe numită Christos. Vechile înţelepciuni ale lumii au fost metamorfozate în lumea modernă în capacitatea omului de a crea tehnologie, de a dirija natura, de a cerceta Universul.
Însă toată vechea înţelepciune are nevoie să fie metamorfozată într-o nouă artă, arta socială, adică arta prin care omul se înnobilează pe sine conştient fiind de spiritualitatea lui, şi apoi conlucrează cu alţi oameni egali cu el, pe care ajunge să-i perceapă şi preţuiască drept spirite umane numai în măsura în care se poate înţelege şi preţui pe sine însuşi drept spirit. Iar acest spirit este purtat, îngrijit şi vindecat în continuu de către Christos. Aceasta este realitatea esenţială, şi numai pe baza ei poate exista evoluţie, dezvoltare personală, sănătate individuală şi socială.
Diana Evantia Barca: Omenirea, sau cel puțin o parte a ei, pare destul de dezamăgită însă și, ca atare, se pregătește, din timp în timp, de sfârșitul lumii. Am trecut pragul anului 2000, cred că am depășit unul și anul trecut, spre anul viitor arată unii acum cu degetul. Ce fel de sfârșit al lumii așteaptă zona spirituală?
Zoltán András: Punerea sub semnul întrebării a principiilor cucerite de un Aristotel sau un Toma d’Aquino ca gânditori ai omenirii, precum şi inducerea sentimentului de relativitate a vieţii şi a sensului ei au ca menire să creeze frica în sufletele umane, de exemplu, prin realizarea unor mega-producţii cinematografice şi (pseudo)literare despre sfîrşitul lumii, sau despre o viziune desacralizată a lui Iisus Christos. În schimb, oamenii care se preocupă în mod activ, temeinic, de dezvoltarea lor personală, luându-se pe ei înşişi în propriile mâini, transformându-şi activ şi conştient biografia şi personalitatea, se pot ridica la conştienţa faptului că Pământul şi Universul sunt purtate de către Lumea Divină, că sensul evoluţiei este de a transforma nediferenţiatul în individualizat şi imperfectul în desăvîrşit, iar în fundalul acestui proces se află Înaltele Ierarhii spirituale, conduse de Christos însuşi.
Tocmai aşa devine clară şi de înţeles viziunea Apocalipsei lui Ioan, care advocă tocmai transsubstanţierea Pământului din ceea ce este azi, în Noul Pământ, numit Noul Ierusalim. Filmul meu îşi doreşte cu modestie să indice paşi discreţi, dar fermi pe care oamenii îi fac peste tot în lume, cât şi în special pe aceste locuri geografice, în această direcţie."
******************************
Ideea principală a acestei postări este aceea de a crea pe cât posibil un cadru în care și noi, viitorii beneficiari ai filmului documentar dar mai ales a ideilor prezentate în acesta, să ajutăm efectiv la finalizarea acestui film.
În acest sens vă prezint mail-ul primit de la Zoltán, evident, cu acordul lui:
******************************
„Filmul meu documentar “Semințe pentru un nou Pamânt” este aproape de finalizare.
Entuziasmul, prietenia, căldura umană au facut posibil acest lucru.
Bugetul filmului pâna acum s-a ridicat la suma de 10.000 euro, sumă care, în mod incredibil, a fost strinsă în mod exclusiv din contribuții ale prietenilor și ale mele.
Cele aproape 40 de ore filmate în București, Cluj, Timișoara, Sighișoara, Sibiu, Craiova, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Țopa, Pantelimon etc. conțin  interviuri, imagini ale unor inițiative antroposofice, momente artistice și constituie un material viu despre viață, despre alternativă, despre aspirații și realizări bazate pe o viziune reală despre om si Univers.
Pentru a termina filmul – pentru montaj, procesare de sunet – cât și pentru lansarea lui (în săli de cinema, la festivaluri de film, pe canalele TV culturale autohtone si europene), bugetul necesar este în jur de încă 7000 euro.
Eu am investit economii ale mele de peste 2500 euro, zeci și zeci de ore de muncă și multă, multă sperantă. Și voi continua să o fac. Nu pentru mine, ci pentru o schimbare pozitivă si sănătoasă în lume.
O contribuție cât de mică din partea ta, cât și din partea fiecăruia, poate forma suma finală necesară.
Am peste 1700 de prieteni pe facebook. Deja foarte mulţi prieteni au făcut donaţii şi astfel s-a strîns deja o sumă importantă. Dacă şi alţi prieteni, ca tine, de exemplu, contribuie fiecare doar cu 100 lei (sau cu cât poți), suma astfel strânsă ar putea asigura finalizarea în foarte bune condiții a acestui film documentar de 1 oră și 30 minute.
În speranţa că mă vei susţine în acest proiect, îţi mulţumesc anticipat,
Cu prietenie,            
Zoltán
***************************
Iar eu, cu speranța că micul meu ajutor să fie de folos, vă prezint trailer-ul filmului „Seminţe pentru un nou Pământ” și vă rog să ajutați dar și să împartășiți și prietenilor voștri acest articol cu scopul de a face cât mai curând posibilă finalizarea acestui film.
      Cu drag   >:D<