Puterea exemplului

Fiecare dintre noi a avut o simpatie pentru un anumit profesor sau mai mulți. Ne-a inspirat pe fiecare un "ceva" anume pe care acel sau acei profesori îl aveau, ceva ce am perceput că merită prețuit într-un mod special.

M-am întrebat de multe ori ce anume atrage această simpatie, cum se face că mereu învățăm mai ușor de la anumiți oameni, de ce lucrurile curg armonios în aceste condiții și care sunt aceste condiții care fac posibilă armonia respectivă. 

Răspunsul pe care l-am găsit valabil pentru mine este unul neașteptat de simplu: oamenii de la care am învățat cel mai ușor şi pe care i-am considerat exemple sunt cei care m-au inspirat.

M-au inspirat fără să urmărească asta, fără a face din asta un scop personal. Nu și-au dorit în mod special să fie un exemplu ci pur şi simplu au fost ei, așa naturali, autentici. Nici unul nu a spus "hei, ia-mă drept exemplu!". Ci m-au lăsat să "iau" de la ei doar acel "ceva" ce consider eu că îmi este necesar. Practic mi-au lăsat libertatea de a ALEGE.

Eu cred că trăim astăzi vremuri în care nimeni nu ne mai poate forţă să gândim sau să acționăm într-un fel dacă noi nu lăsăm ca asta să se întâmple. Nu mai putem fi manipulați. Cred că trăim timpuri în care "lecțiile" nu mai pot fi impuse iar constrângerile se dizolvă una câte una odată cu înțelegerea rosturilor lor.

Suntem oricum exemple unii pentru ceilalți. Și asta deoarece în esență, în câmpul conștiinței, noi toți sunt la fel de importanți și ne influențăm reciproc în aceeași măsură. Rămâne doar să alegem ce fel de exemple suntem. În fiecare clipă.

Mi-a plăcut discursul lui Simon Sinek (autor al cărții "Începe cu "De Ce?"") privind oamenii care ne inspiră și importanța motivației ce stă la baza acțiunilor noastre, de aceea îl dau mai departe aici:

Cu o anumită legătură sunt și articolele de aici (link) și aici (link).

Cărți recomandate:

- "Întreabă-te de ce?" -Simon Sinek- comandă online aici-link;
- "Liderii mănâncă ultimii" -Simon Sinek- comandă online aici-link.

***

Dacă esti pentru prima oară în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Ideea de bază a acesteia este dezvoltarea personală integrală - așa cum am descris-o aici (link). Posibil să găsești lucruri care să-ți placă fie în lista "Articole recomandate" fie în tabelul cuvintelor cheie care sunt situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

O poveste despre a fi puternic

Nu cred în noroc. Dar cred până la capăt în lucrurile pe care Universul ți le pune pe cale fix acolo unde trebuie pentru ca tu să le vezi, să le asculți, să le simți și mai ales să le înțelegi, bineînțeles, dacă îți dai voie, dacă permiți asta.

A fi puternic are multe definiții. Privite în ansamblu, unele dintre ele sunt de-a dreptul contradictorii. Unii spun că ești puternic dacă ești misterios, dacă reușești să păstrezi aparențele, alții spun că ești puternic dacă ai mereu succes, dacă ai bani, dacă ai un job important, etc.

Pentru mine, a fi puternic înseamnă să-ți urmezi inima până la capăt. Să o urmezi indiferent de zgomotul pe care mintea îl face în fundal, indiferent de revolta acesteia ca urmare a faptului că simte iraționalul acțiunilor tale. Înseamnă să rămâi deschis, sincer și demn chiar dacă doare. Să lași vulnerabilitatea să se manifeste indiferent dacă ești judecat sau neînțeles, indiferent dacă rămâi singur. Pentru că în esență nimeni nu are nimic de pierdut iar vulnerabilitatea este trăsătura noastră comună care, în fapt, ne și unește pe noi toți (link) + (link).

 ***

Pentru că timpul și prioritățile nu prea îmi permit să caut amănunte din viața actorilor care joacă în filme, abia zilele trecute am aflat că Andy Whitfield (actorul principal din filmul Gabriel (link) pe care l-am recomandat acum ceva timp) a murit de cancer pe 11 septembrie 2011.

Povestea lui m-a impresionat dintr-un motiv care nu are nici o legătură cu fenomenul morții în sine. M-a impresionat deoarece acesta a vrut să lase ceva în urmă (în plus față de filmele în care a jucat) chiar cu riscul de a-și pierde "imaginea". A vrut să lase în urmă ceva special.

Fără să știe ce va urma, după aflarea diagnosticului, Andy a invitat un cameraman pentru a-l urmări pe tot parcursul călătoriei sale spre explorarea opțiunilor medicale și alternative de vindecare în Australia, Noua Zeelandă și India. Adică a oferit acces nelimitat la viața lui personală cu deschidere și onestitate - acces pe care foarte puțini oameni au puterea să îl dăruiască celor din jur. Și-a deschis sufletul și i-a lăsat pe toți ceilalți să intre. 

A făcut acest gest cu speranța că prin dăruirea poveștii lui într-un documentar, ar putea ajuta sau inspira pe alții care se confruntă cu provocări similare și în plus, cu speranța că ar putea accelera ritmul cercetării cancerului în întreaga lume.

Filmul are un titlu sugestiv - "Be Here Now" - și încă nu a fost lansat. Însă am adus aici trailer-ul în care Andy Whitfield oferă esența lucrurilor pe care vrea să le trasmită:

"În inima mea sunt convins că: așa trebuie să fie. Fii aici și acum. Despre asta este vorba. Sunt deschis călătoriei (morții), descoperirilor acesteia, aventurii ei. Fii aici și acum! Totul este despre a fi PREZENT! Și să nu-ți fie teamă de ceea ce nu știi!".

Vashti, soția sa alături de care a trăit 20 de ani, povestește că "În ultimele sale cuvinte adresate copiilor Andy le-a spus că se duce sa doarmă pentru că trupul lui nu mai funcționează, că este ca un fluture cu aripile frânte, dar că întotdeauna va fi lângă ei să îi vegheze."

***Nu trebuie să cunoști limba engleză pentru a înțelege trailer-ul (nu este tradus) pentru că acesta nu este oricum de înțeles ci de simțit și de văzut cu inima. Atât.

UPDATE:

Filmul în întregime îl poți viziona AICI-LINK.

***

! Dacă îți dorești să depășești o situație dificilă și/sau ai nevoie de susținere sau ghidare în transformarea interioară - îți pot fi alături. Îmi poți scrie un mesaj pe adresa: adina.amironesei@yahoo.com și vom programa o ședință de consiliere. Despre mine găsești informații aici-link.

***

Dacă ai ajuns pentru prima oară aici, îți urez bun venit! Este un site cu materiale care ne ajută să devenim mai buni și mai conștienți în alegerile noastre. Poți alege mai ușor un subiect cu ajutorul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,

cu drag 💗

Ajutorul și nuanțele acestuia

            Cu toții știm că este minunat să îi ajutăm pe ceilalți însă acest ajutor are niște nuanțe pe care este necesar să le observăm dacă ne dorim o viață în armonie și relații de aceeași natură. 

            Asemeni tuturor am avut ocazia să cer sfaturile și suportul celorlalți dar și să le ofer la rândul meu. Dintre numeroasele experiențe care m-au condus la o anume concluzie legată de nuanțele ajutorului am ales să vă povestesc astăzi pe ultima dintre ele deoarece consider că reflectă cu claritate respectiva concluzie.

            Se întâmpla acum un an (o fi vreo coincidență că scriu despre ea acum 😁 când eram într-o stare deloc plăcută, una din gama celor descrise aici (link). Cum de o bucată de vreme bunicică am tolba plină cu sfaturi pe care să mi le dau singură la nevoie 😁, dar starea nu era una care să "treacă" cu acestea, m-am gândit să încerc o discuție cu o persoană specială care știam că nu are obiceiul să judece oamenii și știa și să asculte. Că doar de atât aveam nevoie, de ascultare.

Zis și făcut. Am început o discuție pe messenger, apoi la telefon, și părea că totul e ok. Și chiar a fost până la un punct. Însă la un moment dat persoana mi-a spus că mă pune în legătură cu altcineva spunându-mi că știe ea de ce. Deși am precizat că nu simt nevoia să vorbesc cu o persoană care nu mă cunoaște absolut deloc, mi-a spus să fac așa cum spune că sigur o să fie bine.

Fiind deschisă la părerile și percepțiile celorlați mi-am zis că merită să încerc să comunic și cu a doua persoană (cea pe care nu o cunoșteam), deși intuiția îmi tot spunea că nu e cazul.

A doua discuție nu pot să o numesc nici măcar dialog și nici pe departe comunicare. Asta deoarece a fost (încă de la început) o înșiruire foarte rapidă de principii spirituale foarte cunoscute, de lemn aș putea spune, fără nici o urmă de vreo întrebare gen "ce ai nevoie?", "cu ce aș putea să te ajut?". Din când în când informațiile erau presărate cu exemple de succese personale, succese obținute prin aplicarea respectivelor principii.

Mă uitam la monitor și vedeam rândurile cum apar și curg cu rapiditate și nu reușeam să-mi dau seama cum aș putea să intervin pentru a opri valul de informații și mărturisiri de succes de care sigur nu aveam nici o nevoie. 😁

Până la urmă am reușit să opresc totul cât de blând am putut, explicând și motivul pentru care „discuția” nu are rost, pentru că nu se potrivește cu nevoile mele din acel moment. Dar am rămas cu un gust amar deoarece, chiar și după explicațiile mele, persoana respectivă nu a înțeles de ce ajutorul pe care ea l-a oferit nu a funcționat ca un ajutor ci l-am perceput exact în sens opus.

Există o opinie aproape unanim acceptată în dezvoltarea personală și anume faptul că poți motiva un om arătându-i cât de "sus" ai reușit tu să te ridici și eventual explicându-i pașii pe care tu i-ai urmat pentru a reuși.

Experiența pe care am povestit-o mai sus dar și multe altele pe care le-am trăit sau le-am urmărit în poveștile de viață ale celor din jur mi-au demonstrat cu claritate că:

1.      principiul de mai sus nu numai că nu este universal valabil ci mai mai mult de-atât, el poate funcționa chiar ca factor demotivant în anumite cazuri;

2.      ceea ce consider eu (de exemplu) că altcineva are nevoie nu se suprapune decât în rare cazuri cu ceea ce acel cineva are nevoie cu adevărat. Așa că mai bine îl/o întreb.

Ca o concluzie finală aș putea spune că ajutorul pe care îl oferim celorlalți (dacă ne dorim să constituie un ajutor real) trebuie să îndeplinească două condiții:

·         să fie cerut;

·         să fim atenți la nevoile celuilalt - având răbdarea ca acesta să le dezvăluie.

Poate părea suspect că am spus că ajutorul se oferă la cerere. Nu mă refer aici la a ridica un om care a căzut pe trotuar ci doar la a oferi sfaturi. Am spus că e nevoie să așteptăm să ni se ceară ajutorul deoarece sfaturile oferite (așa cum se spune) “gratuit” au (în realitate) în spate un tip de aroganță - un fel de "îți arăt eu cum stă treaba, că eu știu mai bine"- iar astfel de acțiuni nu au nimic de-a face cu ajutorul ci cu superioritatea.

Adevărul este că nimeni nu e expert în viața altcuiva indiferent de experiențele prin care a trecut și doar persoana în cauză știe ce e mai bine pentru ea însăși. În plus, mulți oameni au nevoie doar să vorbească cuiva despre experiențele prin care trec, să fie ascultați, iar povestind reușesc să găsească singuri cheile rezolvării acestor situații.

Mai mult de atât, a fi pur și simplu alături de cineva care trece printr-o situație grea (doar ascultându-l) - situație prin care noi înșine am trecut sau ar fi fost posibil să trecem - ne poate ajuta să ne clarificăm atitudinile și viitoarele decizii iar pe celălalt să le găsească pe cele proprii simțind un suflet alături în mod necondiționat (că despre ajutorul gen "te ajut ca să mă ajuți când voi avea nevoie" nu cred că este cazul să vorbesc).

Pentru simplul motiv că împreună este întotdeauna mai ușor.

Mărturisesc că acest articol a fost inspirat de o întrebare pe care am primit-o într-o discuție pe Facebook: "care e cea mai bună modalitate de a ajuta o persoană care nu îți cere ajutorul?". Răspunsul: NU ajuta niciodată o persoană care NU cere ajutorul deoarece o astfel de acțiune este percepută drept superioritate/aroganță. 

Tot despre relații aici (link), aici (link) și aici (link).

***

Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi în acest spațiu virtual au darul de a ne ajuta să creștem și să devenim din ce în ce mai conștienți de posibilitățile noastre și de natura realității în care trăim. Poți căuta un subiect anume utilizând listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta sau punând un cuvânt în căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Iubirea care aduce renașterea

Există povești de viață care ne reamintesc puterea extraordinară de a renaște ce există ascunsă în fiecare dintre noi. Există de asemenea povești de viață care ne reamintesc adevăratele valori și printre acestea, cea mai importantă - iubirea necondiționată - care depășește imaginația noastră în mare parte limitată și care are putere vindecătoare.

Iată astăzi încă o poveste care are ambele valențe de mai sus și pentru care nu voi face nici un fel de introducere deoarece imaginile spun de ajuns, iar sufletul nostru înțelege oricum fără cuvinte...

Update: După ce am preparat video-ul am găsit și unul pe youtube, iată-l:

Alte detalii despre această poveste emoționantă găsești pe canalul de Youtube al lui Taylor Morris - aici (click!).

Celelalte povești de viață pe care le-am adus pe această pagină pot fi văzute aici (click!).

Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus) te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

5 întrebări pentru suflet

Mărturisesc că de-a lungul vremii întrebările mi-au fost prieteni dragi care mi-au deschis noi orizonturi în gânduri și în suflet. De aceea m-am bucurat să răspund unei invitații venite din partea echipei site-ului Noul Pământ și anume aceea de a răspunde la rubrica "5 întrebări pentru suflet".

Iată întrebările:

1. Cum ai caracteriza-o pe Adina ? (dacă ai fi o altă persoană)

2. De unde ideea cu Portalul Universul Cunoașterii? Care ar fi scopul final al acelui "loc"?

3. Ce sfaturi născute din experiența personală le poţi spune oamenilor care nu mai au speranţa zilei de mâine, siguranţa unui adăpost sau mâncarea pe masă?

4. Ne poți povesti ceva din experiența personală care te-a marcat și te-a așezat pe drumul pe care mergi azi?

5. Pentru că mâine e 21 decembrie am să închei prin a te întreba ce crezi despre acest moment care va veni? Şi în acest context care ar fi planurile tale de viitor în aceste condiţii?

În cazul când sunteți curioși să citiți răspunsurile pe care le-am dat, m-am gândit să vă invit să intrați pe site-ul Noul Pământ (click!)

Și un mic dar pentru această zi - o poveste despre primăvara sufletului, despre renaștere și libertate...

Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Sper să-ți placă ceea ce vei găsi și să te întorci din când în când. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

Cum se transformă imposibilul în posibil

Există povești de viață care ne inspiră, care ne arată că totul este posibil când îți dorești cu adevărat, care ne arată că putem realiza mult mai mult decât ne imaginăm. Și aceste povești sunt numeroase și uimitoare fiecare dintre ele.

Dacă povestea lui Nick Vujicic este una foarte cunoscută și probabil o știți deja (de aici-link, aici-link sau aici), aduc astăzi aici o altă poveste emoționantă și anume cea a lui Janine Shepherd.

Aceasta urma să participe la Olimpiada de Iarnă din 1988 la schi fond cu foarte mari șanse la medalia de aur, însă un accident i-a schimbat definitiv drumul. Astăzi Janine Shepherd este autoare a volumelor: Never Tell Me Never (1994), Reaching for Stars (1998), Dare to Fly (1998), On My Own Two Feet (2007), The Gift of Acceptance (2012) și instructoare de zbor.

Despre cum s-au întâmplat toate acestea și despre cum a fost posibil să înfăptuiască ceea ce toți credeau că este imposibil, într-un scurt discurs al acesteia care este de preferat să-l urmăriți prin ochii sufletului...

Recomand cu drag și povestea lui Jill Bolte Taylor care se găsește aici.

Cred că puterea de a trasforma imposibilul în posibil există în fiecare dintre noi. E nevoie doar de răbdarea de a o găsi  printre acele multe îndoieli pe care le-am adunat de-a lungul vremii...

Dacă ai ajuns aici pentru prima dată, îți urez bun venit! Poți alege ceva care să-ți placă din lista "Articole recomandate" sau din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Te mai aștept,
                                                   Cu drag  ♥