Într-o lume atât de complicată cum este lumea
noastră, subiectul cu titlul de mai sus este unul extrem de delicat iar
articolele pe care le-am citit în legătură cu acesta au fost foarte...tensionate - ca să mă exprim foarte blând :))
Mă gândeam încă mai demult să scriu despre
calitățile pe care consider că trebuie să le aibă un maestru/învățător, dar
deoarece am găsit ideile cu care rezonez în discursul de mai jos m-am gândit să
îl postez pe acesta.
În caz că este prima dată când îl vedeți/ascultați
pe Mooji, puteți citi o scurtă biografie a acestuia aici (link) iar articolele
anterioare în care apar păreri ale acestuia se găsesc aici (link).
* Dacă nu apare automat, subtitrarea se poate seta din partea de jos player-ului.
Despre măiestria unui trainer (care trebuie să fie de asemenea un maestru în domeniul său) am scris aici (link).
***
Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Sunt aici peste 500 de articole ce cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau alte materiale ce aduc bucurie în suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", Resurse video, cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Poți primi direct pe mail articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în formularul din dreapta. Te mai aștept
Cunoaștem cu toții ce transformări suferă un mesaj de la
"transmițător" până la "receptor" și ce întoarceri de situație nasc
înțelegerile eronate ale acestuia.
Zilele trecute mi-am amintit un exercițiu pe care
l-am făcut la un curs și pentru că rezultatul lui a fost neașteptat și amuzant
pentru majoritatea dintre noi m-am gândit să îl povestesc astăzi deși pare să
nu aibă legătură cu titlul acestui articol.
Cerința exercițiului era să descriem prima imagine care
ne vine în minte la auzul unui cuvânt - același pentru toți - cuvântul fiind unul
simplu astfel încât să nu lase loc interpretărilor. Cuvântul ales pentru exercițiul respectiv a fost "câine", mai simplu de atât nu cred că se putea 😃.
După două minute ni s-a cerut să citim ce ne-am notat. După alte două minute râdeam cu toții copios fiind în același timp surprinși de faptul că acest cuvânt atât de simplu născuse în mintea celor prezenți imagini plecând de la "ciobănescul german al vecinului X", continuând cu "cocker-ul jucăuș al vărului meu", "Nero - câinele meu",.... și terminând cu "câine până la moarte" - nu mai zic al cui 😃
Câteodată mesajele sunt simple așa cum este cel din mini-proiectul pe care l-am intitulat "Brândușe 2.0" de mai jos (titlul venind de la faptul că "Brândușe 1.0" l-am preparat anul trecut dar n-am mai reușit să-l dau publicității 😁).
E un mesaj ușor de înțeles, anume faptul că brândușele se adaptează la variații foarte mari
de temperatură, rezistența lor fiind parcă în ciuda faptului că sunt atât de firave. Renașterea lor, după ce au degerat la -190C (!) - o puteți observa în colajul de mai jos (dacă dați click veți reuși s-o vedeți mărită) dați click pe fotografia de mai jos pentru o vizibilitate mai bună.
Dacă ideea mesajului de mai sus era atât de simplă încât a fost ușor s-o pun în cuvinte, alte mesaje și/sau lecții sunt mai complexe și pot
fi descifrate în mod specific de fiecare privitor în fotografiile pe care le-am făcut și le-am reunit în filmulețul de mai jos.
* "Instrucțiuni de vizionare": prin ochii sufletului, pe tot ecranul, cu sonorul măcar la 50% și inima deschisă 💗 - pentru că are și efect terapeutic.
Dacă este prima dată când ai ajuns pe această pagină, poți găsi un mesaj de suflet de la câinele Faith aici (link) sau poți alege alt subiect din lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
"Azi-noapte am crezut că mor. Am vorbit cu Marele Șef
și l-am rugat să mă ia atunci, pe loc, pentru că durerea
era prea mare. Și am așteptat zvârcolindu-mă în pat
într-o cameră rece – ce-i drept, a mea. Târziu, pe la șapte
dimineața, ca prin minune, durerile au trecut și n-am mai
avut nici forță să mulțumesc. Am adormit imediat.
Și iar vreau sã înțeleg ce mi se întâmplă, și iar vreau un înțeles, și iar simt cã mă pierd prin coridoarele îmbârligate
și complicate ale creierului meu. Nu, nu-mi ajunge un înțeles fizic și logic, simplu și banal. Chiar nu mă interesează.
Am obosit căutând mereu un înțeles profund, un înțeles de sus. Și așa am tot timpul senzația că Doamne-Doamne are un plan cu mine… și tare i-aș face pe plac și l-aș îndeplini cât mai repede dacă aș ști, simplu și clar, care e.
Și am senzația clară că sunt din această lume, dar și certitudinea că nu-i aparțin. Și mi-e așa dor de acolo…
și mi-e așa greu pe lume. Nu vreau să te superi, Bătrâne, e foarte frumos, dar mi-e tare greu. Mi-era mult mai bine înainte, când eram mai aproape. Sigur, știu că e vina mea că nu te mai simt ținându-mă în brațe, știu și îmi cer iertare, dar atâta pot. Și, de câte ori te-am rugat să-mi dai puterea să fiu lângă tine, tot de atâtea ori m-ai ajutat. Dar, cum bine știi, m-ai făcut din pământ și uite că pământul doare, pământul e greu, din ce în ce mai greu – și aripile, parcă, din ce în ce mai obosite. Hai, ajută-mă încă o dată și fă-mi aripile puternice, să pot din nou să mă ridic…
Sigur că vorbesc cu Dumnezeu. Lumea asta pe care n-o înțeleg și chiar am renunțat s-o înțeleg ar spune că sunt puțin sărită. Dar cu cine să vorbesc, dacă nu cu El? Sunt convinsă că gândurile astea nu sunt doar ale mele, sunt convinsă că oamenii când se bagã în pat și-și închid pleoapele văd o beznă, dar, în întunericul acela, mai simt și o prezență. În orice caz, mie mi se întâmplă de mică. Când mã culc și închid ochii, nu mă simt singură. Cu ochii deschiși sunt mult mai singură.
Încerc să nu judec pe nimeni și nimic. Dar nu pot scăpa de obsesia de a găsi un înțeles. Altfel, ce rost ar avea jocul? Nici unul. Iar eu cred că există unul." - fragment din cartea"Jurnal"scrisă de Oana Pellea.
Există oameni care pur și simplu îți ajung la suflet și îl mângâie. Și, putem observa ușor că nu este vorba despre cuvinte. Ci despre energia pe care o emit ei sau cuvintele lor scrise. E o energie pură, fără măști, care lasă impresia de unei autenticități venite parcă din alt spațiu. Un spațiu pe care unii oamenii îl numesc Sursă.
Un astfel de Om este Oana Pellea - Om, actor și scriitor. Un Om de la care avem cu toții multe de învățat.
De aceea mă bucur să dau astăzi mai departe discursul de mai jos în care Omul Oana Pellea ne vorbește despre viață, despre curaj, despre asumare și responsabilitate și despre multe valori de suflet. Vizionare plăcută! ♥
Recomand cu căldură cartea Oanei Pellea - pentru că este o lectură minunată în care găsim multe teme de reflecție și alte lucruri mângâietoare pentru suflet:
Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun
venit! Sper să găsești subiecte care să îți placă și să te întorci din când în când. Poți căuta un subiect care să-ți placă utilizând listele "Articole recomandate" și cuvintele cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Îngerii...Cred că nu există două viziuni asupra
acestui subiect care să coincidă.
Dar oricare ar fi această viziune, ne-am întrebat cu toții
cum ar fi dacă ar fi...
Și cum cei care au mai vizitat această pagină au
observat că-mi plac exercițiile cu "ce-ar fi dacă" - posibil să nu se mire
nimeni că mi-am amintit de un film mai vechi - City of Angels - dar minunat ca și concept/idee. Nu vă mai spun de ce și cum. Voi spune doar că... filmul face parte din categoria filme "de suflet" și că nu poate fi privit doar cu ochii ci, prin ochii sufletului.
Pentru o calitate bună a imaginii recomand cumpărarea dvd-ului, dar dacă preferați varianta online, iat-o mai jos preluată de pe acest site-link. Dacă nu se încarcă automat, subtitrarea se setează din bara de jos a player-ului. Vizionare plăcută!
O părere... metaforică despre îngeri am spus aici (link).
În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor și căutărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Pentru a căuta un subiect anume poți folosi listele "Articole recomandate", cuvintele cheie sau căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Probabil fiecare dintre noi s-a gândit măcar o dată
care ar fi condițiile pe care ar trebui să le îndeplinească o societate pentru
a funcționa armonios și pentru ca tuturor membrilor ei să le fie îndeplinite nu
doar nevoile de bază din piramida lui Maslow (din imagine) ci și cele superioare. Mulți
oameni ar spune desigur că acesta este un proiect utopic și că, având în vedere
populația în creștere continuă de pe Terra, măcar a te gândi la așa ceva este o
pierdere de timp.
Ei bine, iată că cineva și-a dăruit întreagul
parcurs al vieții ca să se gândească la asta și nu doar s-a gândit ci a și pus
bazele teoretice dar și practice ale unui astfel de proiect. Omul care a reușit
această performanță se numește Jacque Fresco - un om de o cultură impresionantă nu doar prin profunzimea sa ci și prin multitudinea ariilor de interes. Documentarul pe care îl recomand astăzi se numește "Paradise or Oblivion" (o traducere potrivită ar fi: "Paradis sau Inconștiență" deși apare pe net ca "Paradis sau Uitare") conține principiile viziunii lui Jacque Fresco privind funcționarea unei societăți armonioase în care fiecare om de pe Pământ să aibă acces gratuit la tot ceea ce îi este necesar.
Deși de-a lungul timpului a fost mereu o
personalitate controversată - fiind etichetat în aceeași măsură cu cuvinte ce
pleacă de la "visător", "excentric","utopic",
"idealist", "trăsnit" și "șarlatan" până la
"profet" și "vizionar", pentru mine el este în primul rând
un exemplu extraordinar de om care crede în viziunea/visul său dincolo de orice
limite, dincolo de toate prejudecățile celor din jur, dincolo de rezistența
feroce a societății la nou și la schimbare în general. Pasiunea cu care
vorbește în film și în interviuri despre proiectul său - Proiectul Venus (link) - reliefează perfect măsura credinței sale în acesta și a convingerii proprii privind realizarea practică a
acestuia.
Dincolo de aceste lucruri, când m-am gândit la
acest proiect și la argumentele expuse de Jacque Fresco în filmul de mai jos
mi-am dat seama că singurul impediment în calea realizării acestuia este de
fapt: neacceptarea de către societate a faptului că - până nu vom lăsa
individualismul deoparte și nu vom pune la un loc împreună "darurile", talentele și abilitățile specifice
fiecăruia, viitorul nostru ca societate nu are cum să fie unul mai bun decât
situația pe care o avem astăzi.
Consider că distribuirea acestui documentar ne poate
aduce mai aproape de această convingere în cazul când suntem conștienți de
necesitatea schimbării de atitudine. Vizionare plăcută! (*dacă nu apare automat, puteți seta subtitrarea în română din butonul "rotiță" după ce porniți filmul)
Dacă ai ajuns prima dată pe această pagină - poți găsi celelalte articole din seria "Informații care mi-au schimbat viața" aici (link) sau poți alege alte subiecte din tabelul cu cuvinte cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
.jpg)
.JPG)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
