Printre acele lucruri de care avem nevoie pentru a trăi o viață sănătoasă și împlinită, nevoia de conexiune este una mai puțin conștientizată și chiar mai puțin recunoscută. E ceva-ul acela pe care omului îi e greu să-l recunoască chiar față de el însuși în oglindă. Din cauză de.. orgoliu.
Nevoia de conexiune este motorul acțiunilor pe rețelele sociale care, spre amăgirea multor oameni, îi fac să se simtă conectați. De la oamenii echilibrați până la cei denumiți în online hateri (cei ce găsesc în orice motive să ironizeze pe oricine), toti vrem să fim văzuți. Fie că suntem sau nu conștienți de asta sau că o recunoaștem. Este o nevoie atât de importantă încât, dacă nu e împlinită, conduce spre dependențe de diverse substanțe.
Da.., știu, ai putea spune că relaționezi online sau în viața reală: "doar pentru că vreau să iau atitudine împotriva.." sau "vreau doar să "trezesc" lumea", "să le arăt că greșesc..", etc. sub fiecare dintre acestea se află nevoia de conexiune. Nevoia de a găsi pe cineva cât de cât la fel cu tine. Pentru că la fel nu există, lucru pe care mi-a fost greu să-l accept și cu care mi-a fost greu să mă obișnuiesc.
Mai puțin explorat este faptul că dincolo de nevoia de conexiune există nevoia de a aparține unei familii, unui grup (de prieteni sau de oameni care au aceleași valori) și, cel mai puțin conștientizată - nevoia de a aparține acelui ceva atotcuprinzător pe care unii o numesc "creație", alții - "Dumnezeu", alții - "conștiință" - sau fiecare după credințele lui.
Faptul că ne simțim (și ne credem) separați aduce cu sine numai lucruri urâte. Dacă ai ști că celălalt e tot TU (într-o altă variantă) nu ai putea în nici un caz să-l judeci, să-i pui etichete, să-l pui la zid. Pur și simplu nu ai putea să-l urăști așa cum nu-l poți urî pe copilul tău deoarece e carne din carnea ta. Am văzut și în cazul părinților excepții, dar nu am alt exemplu..
Pe lângă lucrurile bune pe care le-au adus rețelele sociale (de ex. faptul că reușim să cunoaștem și să comunicăm cu oameni pe care n-am fi avut șansa să-i întâlnim în realitate), există și un lucru pur și simplu TOXIC pentru umanitate. Faptul că în comunicarea virtuală unii uită că la celălalt capăt al "firului" este tot un OM. O ființă ca și ei cu "bune" și cu "rele", cu o logică formată pe baza experiențelor pe care le-a trăit (!), cu dureri și neîmpliniri care au măcinat pe dinăuntru încet dar sigur, lăsând urme adânci.
De ce ai ironiza un om care gândește altfel? La ce ajută? Îți trece prin cap că "gata, l-am făcut de râs" sau "i-am demostrat că am dreptate"? Așa, și? Pe tine - cu ce te ajută?
Te poți simți superior un intervalde timp ce variază între 10 secunde și maxim un minut. Apoi din ce în ce mai puțin. Superioritatea e un drog care necesită mărirea dozei în caz că vrei să se mențină un pic. Nu, nu am găsit asta în vreun studiu, e doar ceea ce am constatat din observații personale :)).
Știu că răutatea vine din frustrări și suferință. De aceea nu mă supăr când se întâmplă să întâlnesc răutăți. Niciodată un om împlinit/echilibrat nu va simți nevoia să se arate superior celorlalți ironizându-i sau subliniind greșelile lor de gramatică pe rețelele sociale.
Scriu acest articol pentru a reaminti că a merge împotriva "curentului interior" ce ne duce automat spre reacții emoționale negative este un proces ce necesită practică zilnică. Pentru a reaminti cu blândețe că Bunătatea NU e un haină care se poartă DOAR de Crăciun, de Paște sau alte sărbători. Nu se poate rezuma la o felicitare/urare copy-paste o dată pe an sau la poze cu "bună dimineața" sau glumițe re-trimise pe messenger. Sau, dacă se rezumă la atât, atunci e trist.
Bunătatea e o floare care se udă zilnic. E un mușchi care se cere dezvoltat și antrenat în fiecare zi cu acțiuni concrete ce necesită un efort măcar un pic mai mare decât forward-urile. Asta înseamnă evoluție.
Știu că e simplu să găsim scuze. "Că nu am primit (bunătate) de la părinți", "că n-am fost învățați d-astea la școală", "că suntem prea obosiți și hăituiți de viață și de probleme", etc. Dar NU. Nu există nici o scuză care să justifice să fim răutăcioși cu cineva. NIMIC nu poate justifica să ne-arătăm "mușchii" intelectuali pentru a-i ironiza pe cei ce n-au avut acces la educație/cunoaștere sau nu au avut modele care să-i îndrume spre asta. Degeaba un om are IQ-ul peste o sută dacă SQ-ul (coeficientul de inteligență socială) este 0 = dacă nu știe să-și respecte semenii indiferent de "nivelul" lor.
De aceea găsesc complet inutil să discutăm despre "dezvoltare personală" și cu atât mai puțin de "evoluție spirituală" în cazurile discuțiilor online sau în realitate care sunt doar.. concursuri de orgolii.
Propun să ne reamintim că suntem cu toții făcuți din praf de stele (la propriu + link) și că doar bunătatea "udată" zilnic ne va ajuta să umplem golul interior cu un sentiment durabil, altul decât cu umilirea semenilor.
Și dacă nu am primit de la părinți și n-am fost învățați la școală, și poate nu am știut să căutăm modele de oameni care să ne arate bunătatea, iată vin cu modelele. Filmele pe care le recomand astăzi conțin trei modele de oameni care s-au dăruit celorlalți fără să păstreze nimic pentru ei. Da, ați putea spune că sunt modele extreme. Dar chiar și așa putem să le folosim ca inspirație, să facem fiecare după posibilitățile noastre de moment și să tindem măcar să ne apropiem cât mai mult de acestea.
Sunt modelele ce păstrează în sufletul meu lumina bunătății mereu aprinsă, iar când aceasta tinde să se stingă revin să-mi hrănesc sufletul cu ele și să-mi reamintesc că Bunătatea NU e un haină care se poartă DOAR de sărbători.
E destul de probabil să fi văzut toate cele trei filme de mai jos. Însă de data asta îți propun să le vezi altfel. Îți propun să trăiești bucuria dăruirii personajelor principale. Să simți că se poate măcar pentru puțin timp să mergi într-un alt tip de poveste decât a ta. E sănătos și terapeutic să faci asta măcar din când în când, dar mai ales în acest cazul acestor filme.
De câțiva ani obișnuiesc să merg la esență. Astfel că primul meu model de bunătate rămâne Iisus din Nazaret în lumina redată în filmul cu același nume în regia lui Franco Zeffirelli. Un film pe care-l revăd măcar o dată pe an. De fiecare dată observ lucruri noi, niciodată nu e la fel. Cum spuneam, îți propun să-l vezi prin alți ochi și să trăiești bucuria dăruirii lui, scânteia bucuriei din ochii lui. Dincolo de orice te duce cu gândul la dogme. Îți doresc vizionare terapeutică..
Al doilea model de bunătate este sfântul Francisc de Assisi - întemeietorul Ordinului Fraților Minori (Ordinul Franciscan). Viața acestuia a fost ecranizată în filmul "Frate Soare, soră Lună" tot în regia lui Franco Zeffirelli. Da, este tot un model extrem. Deoarece a promovat sărăcia, simplitatea și refuzul oricărui privilegiu, umilința și egalitatea între oameni. Evident, nu promovez ca oamenii să trăiască doar cu cămașa pe care o au pe ei și în umilință, recomand filmul doar ca inspirație în privința smereniei, simplității și bunătății necondiționate. Vizionare plăcută și cu folos..
Al treilea model este Padre Pio - unul dintre cei mai cunoscuți sfinți creștini ai secolului XX, preot și călugăr capucin, canonizat de către Papa Ioan Paul al II-lea în 2002. Nu-mi este model datorită stigmatelor sale controversate ci datorită bunătății sale dăruite fără condiții semenilor în vremurile atât de vitrege în care acesta a trăit. Sper să găsiți în film măcar porția de inspirație pe care mi-a adus-o mie. Vizionare plăcută prin ochii sufletului, dincolo de dogme..
Cum să nu? M-am gândit și la oamenii care nu vor modele de bunătate și n-au nici o treabă cu.. evoluția. Dacă au avut răbdarea să ajungă până aici jos, chiar și derulând textul 😄, tot e o chestie. Dacă tot am amintit de dependențe, asta m-a dus gândul la un film romantic care mi-a plăcut mult: "Dragoste și alte dependențe". E un film relaxant, emoționant și amuzant - așa, ca de vacanță. Dacă nu l-ați văzut încă îl puteți viziona aici-link sau aici-link *răbdare la închis reclame.
***
Articole conectate cu subiectul: 3 pași importanți în evoluția spirituală, 3 pași importanți pentru relații armonioase, Evoluție sau.. mândrie spirituală? și IERTAREA - aspecte esențiale și o schimbare de perspectivă.
Cărți pe care le recomand cu căldură în explorarea conexiunii cu ceilalți:
- toate volumele scrise de Jacques Salomé - comandă online aici-link;- "Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relațiilor umane" -Eric Berne- comandă online aici-link;
- "Toți comunicăm, dar puțini stabilim și relații" -John C. Maxwell- comandă online aici-link;
- "De ce oamenii buni fac lucruri rele" -Debbie Ford- comandă online aici-link;
- "Curajul de a fi tu insuti" -Jacques Salomé- comandă online aici-link.
***
Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Este un blog ce oferă informații din sfera dezvoltării personale dar și descoperiri științifice care ne pot ajuta să înțelegem mai bine natura umană și realitatea. Poți căuta un subiect care să-ți placă folosind listele "Articole recomandate" și cuvintele cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗
