"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

luni, 23 aprilie 2012

Zeitgeist - despre realitatea ascunsă a vremurilor noastre

Multe dintre principiile pe baza cărora ne conducem viața sunt fondate pe ceea ce cunoaștem despre lumea în care trăim. Dar dacă dacă lumea "arată" altfel decât credem noi?
Vă prezint astăzi o serie de trei documentare care au schimbat viziunea asupra vieții a milioane de oameni (citisem undeva că primul din serie a fost vizionat de peste 60 de milioane) prin informațiile mai puțin cunoscute pe care le aduce în lumină. Este vorba despre:
1. Zeitgeist: The Movie - apărut în 2007 - este un film în care sunt prezentate numeroase idei de teorii ale conspirației aducând diverse argumente în favoarea fiecăreia, alte detalii aici-link;
2. Zeitgeist: Addendum - apărut în 2008 - este o continuare a celui de mai sus în care în ultima parte Peter Joseph îl introduce pe Jacque Fresco și Proiectul Venus elaborat de acesta, afirmând necesitatea transformării paradigmei socio-economice actuale;
3. Zeitgeist: Moving Forward - apărut în 2011 - conține idei aparținând eternei dezbaterii "natură vs. educație" și multe alte idei importante care au făcut ca filmul să fie premiat
Filmele au condus la nașterea Mișcării Zeitgeist care conlucrează pe plan internațional pentru găsirea unor modalități de aplicare în practică a principiilor promovate de Proiectul Venus. Premiile primite de aceste filme și alte informații suplimentare se găsesc pe pagina oficială a seriei aici-link. (Pentru primul documentar subtitrarea se activează din butonul "rotiță" care apare după ce dați play.) Vizionare plăcută!




Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", Resurse video, cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Poți primi direct pe mail articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în formularul din dreapta. Te mai aștept
cu drag   *>:D< îmbrăţişare

luni, 16 aprilie 2012

Despre cuvinte și responsabilitate


Recunosc fericirea oriunde. Oricând. Nu mai e nici un moment în care sa nu o recunosc când o văd/aud/gust/simt. Nu mă mai îndoiesc de existența ei, de posibilitatea ei, în nici un moment al vieții mele de acum.

De câte ori o întâlnesc, în oricare dintre formele sale, de la fericirea de a fi cu cei dragi până la fericirea de a practica pasiunea vieții sau până la fericirea de a fi pur și simplu în viață, mereu mă emoționează până la lacrimi. Și totuși nu reușesc sa uit (a se citi "detașez") câți oameni nu mai cred în ea sau câți au renunțat să o mai caute, crezând că nu o merită sau că aceasta nu există decât ca și concept.

Mi-amintesc că am trecut prin toate situațiile de mai sus și încă prin multe înrudite cu acestea ca și trăire... Deși acum cred cu tărie în existența fericirii și o și trăiesc și simt la adevărata ei intensitate, nu pot nega că încă mai am momente de tristețe. Diferența dintre tristețile trecute și cele actuale constă doar în intensitate și durată, acum amintindu-mi mult mai rapid esența lucrurilor.

Deși poate, dintr-o anume perspectivă, nu-i tocmai momentul potrivit să vorbesc despre tristețe, acum în timpul sărbătorilor Pascale, eu simt exact contrariul, anume că este momentul cel mai potrivit pentru ce voi spune în continuare.

Se vorbește mult în ultima vreme atât în mediul online cât și în viața reală, de acel UNU care suntem noi, omenirea, de conectivitatea care există între toate lucrurile și ființele din Univers. Se vorbește mult despre despre acceptare, despre toleranță și chiar despre iubirea aproapelui, atât de mult încât mulți oameni s-au îndepărtat de aceste cuvinte, din motiv că de prea multe ori acestea rămân doar la stadiul de cuvinte și atât. Am citit în ultima vreme multe pamflete sau ironii aduse la adresa acestor cuvinte rostite prea des fără încărcătura energetică primară a acestora și, sinceră să fiu, nu mi-am imaginat că voi ajunge să scriu și eu despre acest fapt pe care l-am constatat. Nu mi-am imaginat că voi scrie, deoarece la nivel profund consider că sunt destui oameni care scriu despre asta.

Am fost și eu în situația în care am folosit aceste cuvinte fără încărcătura lor firească. Mi-amintesc când vorbeam de iubirea aproapelui cu orice ocazie, în orice context, fără să fiu atentă dacă acea expresie emană din mintea mea sau din inima mea (cum îmi doream de fapt). Privită din unghiul acestui moment, situația arăta ca o avalanșă de cuvinte citite în cărțile new age sau prin alte locuri și rostite pe de rost ca pe o poezie. Urările făcute de sărbători arătau cam la fel. Tot prin unghiul momentului acum, pot spune și de ce se întâmpla așa, fără pretenția de a generaliza motivul asupra oamenilor care fac asta acum. Rosteam acele cuvinte cu speranța că în acest fel voi reuși să le și simt în inima mea. Desigur nu știam asta atunci. Atunci doar o făceam mecanic, cum am spus. Desigur, dacă cineva mi-ar fi atras atenția asupra acestui lucru nu aș fi recunoscut nimic ca fiind adevărat, atât de bine mă programasem mental.

Bineînțeles că până la urmă au apărut și binevoitori care să-mi arate cum "stau" întra-devăr, anume în ce stadiu al alinierii cuvintelor cu simțirea și cu acțiunile mele, iar felul în care au făcut-o nu a fost chiar blând, dacă înțelegeți ce vreau să spun, dincolo de cuvinte...La vremea respectivă am judecat aspru comportarea acestor oameni față de mine, dar privind iarăși din unghiul lui acum, îmi dau seama că altfel nu știu cât ar mai fi durat până să observ singură că vorbeam fără să simt ce rostesc, adică doar cuvinte. Acum le mulțumesc că au făcut-o.

E timpul să joc rolul lor. Oare să o fac la fel ?

Nu. O voi face altfel. Eu încă CRED că lucrurile pot fi făcute cu blândețe. Eu încă CRED că omul poate înțelege fără să fie nevoie de agresivitate, de forță.



De ce spun că e timpul să joc rolul celor ce atrag atenția..

În ianuarie, am reușit să lansez un proiect online drag mie, care are mare legătură cu cuvintele toleranță, acceptare, cu expresiile "iubirea aproapelui", "unitate în diversitate", "suntem UNU", "suntem interconectați", etc. Dar proiectul nu avea legătură doar cu aceste cuvinte sau expresii ci mai exact cu sensul lor profund (!).

L-am conceput ca prim pas într-un alt proiect de suflet (de data aceasta unul concret), ca un fel de barometru pentru sondarea măsurii în care noi toți suntem sau nu pregătiți să ne acceptăm într-adevăr, să ne respectăm într-adevăr, să ne ajutăm reciproc într-adevăr, să admitem că suntem UNU cu adevărat.

Acest proiect online reunește oameni din toate (!) domeniile, dar predominant din domeniul spiritualității și din cel al dezvoltării personale, toate acestea având ca punct comun și cel mai important (!) OMUL și dezvoltarea sa pe toate planurile și în plus ALEGEREA LIBERĂ a fiecăruia a propriei căi de urmat către adevărul personal și dezvoltarea sa.

Proiectul poate fi privit ca o bază de date, ca o bibliotecă online sau ca un punct de plecare în căutarea unui lucru care să ne îmbunătățească viața în toate aspectele sale.

Când l-am conceput mi-am imaginat că sunt un om care Caută Cunoașterea și în plus, m-am întrebat cum ar trebui să fie un loc online pentru ca acel Căutător să aibă LIBERTATEA DE A ALEGE - fără să fie influențat (!) - o libertate cu care a fost dăruit de la Începuturi, sau mai simplu spus, cu care l-a dăruit Dumnezeu/Universul/sau puneți aici acel ceva în care credeți. Răspunsul la această întrebare adresată proprie-mi ființe doar că celei superioare, a venit instantaneu astfel: acel loc online trebuie să fie imparțial și fără reclame preferențiale. Cred că în esență așa suntem în fața Universului - egali.

Plecând de la acestă intuiție, am adunat peste 1500 de site-uri, fără să le aleg după placul meu, ci după acea imparțialitate simțită intuitiv și le-am organizat în liste tip blogroll denumind proiectul: Portalul Universul Cunoașterii. Și totul a fost bine.

Ca să respect cât mai precis imparțialitatea, numele meu apare pe portal doar într-un singur loc cât mai puțin observabil, obligată fiind de template-ul de la blogger.

În timpul strângerii site-urilor nu am avut când să anunț proprietarii acestora că le-am listat pe portal, am făcut-o doar în câteva cazuri (pe facebook) sporadic. De vreo lună însă am început să scriu mai multe mail-uri si mai multe mesaje pe facebook pentru a cere posesorilor de site-uri să posteze și ei un banner sau un link către portal, acest lucru fiind cu scopul de a face portalul cunoscut spre a beneficia de funcționalitatea lui cât mai mulți oameni.

Se poate observa ușor că nu este un site obișnuit, nu este o afacere personală ci un lucru cu adevărat funcțional, util și în beneficiul tuturor, atât în beneficiul celor care caută pur și simplu răspunsuri la niște întrebări cât și al celor care posedă site-uri, cabinete, asociații, afaceri personale, etc.

Deși, cum spun, sunt vizibile aceste lucruri, răspunsurile pe care le-am primit m-au descumpănit. Mulți oameni pur și simplu nu au răspuns deloc. Alții au refuzat pe motive de template al site-ului propriu, alții au promis că vor pune dar nu au făcut-o, alții au refuzat pur și simplu fără să dea vreo explicație. Am primit chiar câteva refuzuri pe motiv că am listat pe portal anumite site-uri care erau considerate de cei cu care vorbeam drept "malefice" (mai exact informațiile conținute pe acestea). Inutil am precizat că nu avem dreptul să alegem (cenzurăm) informațiile dintr-un asemenea "loc" după bunul plac, substituindu-ne alegerii libere a cuiva.

Astfel, momentan, foarte puține site-uri listează link sau banner spre portal, din mai mult de 250 de mail-uri și mesaje trimise, fără să iau în considerare posesorii de site-uri care au observat (din statistici) fluxul de vizitatori venind de pe portal, dar nu au dat nici un semn.

Desigur, este posibil ca dintre aceste mesaje, unele să fi ajuns în spam, unele să nu fi fost citite, din grabă, pot înțelege lucruri de acest gen. Dar totuși, nu pot să trec cu vederea numărul  refuzurilor atât de mare cât a fost. Nu pot să nu atrag atenția asupra lucrurilor care decurg dintr-un astfel de rezultat (!). 
Nu e vorba despre mine în acestă postare. Nu e vorba despre tristeți într-o zi ploioasă. Nu este vorba până la urmă nici despre portal sau despre faptul că acesta este în esență o metaforă a aducerii împreună a oamenilor cu ideologii diferite, măcar la nivel online.

Este vorba de fapt, despre cuvintele goale pe care le rostim (sau scriem) în unele contexte (sau texte). În cazul în care chiar ne dorim într-adevăr să ne acceptăm diversitatea, să ne respectăm reciproc și să simțim la nivel profund acea conexiune de care vorbim.

De aceea cred că e vremea acțiunilor ce decurg firesc din cuvintele rostite și scrise. E vremea asumării responsabilității pentru ceea ce rostim sau scriem. E vremea să renunțăm la folosirea excesivă a cuvintelor mari atunci când acestea sunt dezbrăcate de încărcătura energetică firească și de sensul lor firesc. E vremea să ne amintim ca “La început a fost Cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul”. Și chiar dacă nu am crede asta, măcar să ne amintim că puterea Cuvântului crează sau distruge în aceeași măsura, fapt dovedit științific.

Nu putem produce nici o schimbare, nu putem co-crea o lume mai bună decât acceptându-ne reciproc, ajutându-ne reciproc și ieșind din sfera propriului Univers în întâmpinarea Universului celui de lângă noi.

Este vremea să facem ceva concret pentru acel UNU, măcar noi cei ce vorbim despre asta.
💗

vineri, 13 aprilie 2012

Despre comunicare...altfel

În cadrul nevoilor umane, nevoia de socializare ocupă al treilea nivel după necesitățile fiziologice (nivelul 1) și cele ce țin de siguranță (nivelul 2).
În general, se consideră că socializarea este procesul prin care ne transformăam din persoană în personalitate, adică fenomenul prin care se conturează personalitatea noastră. Deși socializarea este un proces complex care se desfășoară pe multiple planuri și are loc de-a lungul întregii vieți, se poate observa ușor că o importanță deosebită pe parcursul acesteia o are capacitatea noastră, a fiecăruia de a comunica.
Un studiu amănunțit elaborat de Albert Mehrabian în 1967 a arătat că 55% din mesajul pe care îl comunicăm este transmis prin limbajul non-verbal (denumit și limbajul trupului sau limbajul gestual), doar 5% prin comunicare verbală și 38% prin comunicarea vocală (ton, timbru, intonație).
Deși nu știu dacă acest studiu a luat în calcul și ceea ce emitem energetic dincolo de cuvinte, gesturi sau mimică, comunicarea non-verbală este, după cum reiese din acest studiu, foarte importantă.
În cadrul acestui tip de comunicare, privirea are o importanță deosebită, astfel că nu degeaba există și vorba românească “ochii sunt oglinda sufletului”. Unele cercetări au arătat că în cazul în care cei care comunică se privesc între 50%-60% din timpul conversației, aceștia își pot înțelege reciproc mai bine intențiile de dincolo de cuvinte. Din proprie experiență pot spune că o comunicare profundă, la nivel de suflet, necesită de fapt un contact vizual permanent, acesta fiind primul pas în stabilirea încrederii reciproce din acea interacțiune.
Expresia feței poate facilita sau îngreuna comunicarea, prezența sau absența zâmbetului fiind una dintre cele mai importante indicii.
Fără pretenția de a fi epuizat un subiect atât de vast, aduc astăzi aici o emisiune în care am avut ocazia să exprim câteva păreri legate de de comunicare, plecând de la binecunoscutul clipul al lui Neal Donald Walsh "Privește, zâmbește, atinge". Emisiunea este realizată de un om și un prieten deosebit, domnul Constantin Luca, în mai 2011.
Vizionare plăcută și sărbători cu lumină în suflet *>:D< îmbrăţişare


marți, 10 aprilie 2012

Despre liberul arbitru, conștiință și responsabilitate

Noțiunea de "liber arbitru" a fost de-a lungul istoriei una îndelung discutată dar și una foarte controversată. Uneori acest concept este folosit pentru a justifica acțiuni brutale, agresive asupra semenilor, asupra societății în ansamblul ei sau asupra mediului.
Se poate constata însă cu ușurință că fără a alătura conceptului de liber arbitru și conceptul de responsabilitate nu putem ajunge la a trăi în armonie cu noi înșine, cu semenii și tot ceea ce ne înconjoară.
Despre liber arbitruul arbitru, despre conștiință, responsabilitate și multe alte lucruri importante pentru noi toți și pentru societate vorbește domnul prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan la emisiunea "Din tainele cunoașterii" pe care o dau mai departe astăzi. Domnia sa este medic în neurologie și psihiatrie, membru în Academia Americană de Neurologie, Societatea Internațională de Cercetare a Creierului, Federația Internațională de Neurologie, Societatea medicilor Scriitori și publiciști din România. Emisiunea este realizată de Cristi Bumbenici și Maria Ciobanu la Argeș TV.
Vizionare plăcută și cu folos!
(***Am pus cele patru părți ale emisiunii sunt formă de listă astfel încât la terminarea primei părți rulează automat a doua, apoi a treia ș.a.m.d.)


Puteți găsi celelalte articole de pe acest blog cu interviuri ale domnului Dumitru Constantin Dulcan dând click AICI !
Recomand cu căldură cărțile domnului prof. Dumitru Constantin Dulcan:
"Inteligența materiei" - comandă online aici-link - transport gratuit;
"În căutarea sinelui pierdut" (ambele volume) - comandă online aici-link - transport gratuit;
"Mintea de dincolo" - comandă online aici-link - transport gratuit.
   *>:D< îmbrăţişare

duminică, 8 aprilie 2012

Despre îmbrățișări și necondiționare



            Felurile în care ne manifestăm afecțiunea față de cei dragi sunt multe, dar poate cea mai caldă dintre acestea este îmbrățișarea..
            Fiecare dintre noi a simțit nevoia unei îmbrățișări și dacă a fost să primească și una necondiționată, atunci cu siguranță cunoaște valoarea acesteia.
            Deși a trecut ceva vreme de la un eveniment drag mie, îmi amintesc cu drag din când în când de acesta. Astăzi fiind una dintre zilele în care mi-am amintit, postez aici o emisiune în care am “pregătit terenul” pentru eveniment, plus două interviuri din “miezul” acestuia..
            În emisiune mă găsesc alături de Iulia Doboș și Andrei Marcu
            Notă: la vremea respectivă nu eram pregătită să-mi accept stângăciile/bâlbele/etc. de aceea nu am postat atunci emisiunea, nici interviurile; între timp m-am antrenat, deci...liber la amuzament  













            Trei filmulețe editate cu fotografiile din mai 2009 găsiți aici Free Hugs Roman 2009 (click!)
           Mulțumesc tuturor celor care au participat ca voluntari la acest proiect ! 
                               Vă îmbrățișez cu drag