Poveștile noastre și viitorul comunicării interumane

"Înainte de a-mi judeca viaţa, înainte de a vorbi despre mine, încalţă-te cu pantofii mei şi parcurge drumurile pe care le-am parcurs eu. Trăieşte-mi durerile, bucuriile, îndoielile. Trăieşte-mi anii pe care i-am trăit eu, şi cazi acolo unde am căzut eu, şi ridică-te, aşa cum am făcut eu." - Luigi Pirandello.

Mulți oameni condamnă minciuna și resping oamenii care poartă măști. Desigur, nici eu nu sunt un fan al acestora :)), doar că privesc lucrurile dintr-un alt unghi. Este unghiul din care văd fiecare om ca purtător al unei povești personale pe care, chiar dacă nu o știu, pot bănui că a fost complexă și a lăsat urme adânci în sufletul celui din fața mea (link).

Acest mod de a privi oamenii mă "atenționează" înainte de a reacționa neplăcut la măștile pe care le poartă și îmi reamintește că toți oamenii au motivele lor să facă ceea ce fac, chiar dacă acțiunile lor ar putea părea inutile în anumite situații atunci când sunt privite din "afară".

Dacă toți ne-am aminti acest lucru înainte de a reacționa, înainte de a-i judeca pe cei cu care interacționăm, înainte de a-i "pune la zid" pentru diverse, atunci am putea crea un spațiu lipsit de judecăți, un spațiu sacru (așa cum îl numesc unele tradiții) în care ei s-ar putea deschide cu timpul. Este evident că în acest spațiu am putea avea o comunicare adevărată, abia "aici" ne-am putea "asculta" - în sensul despre care vorbește Yumi Schleifer aici-link.

Citatul de mai sus este unul foarte cunoscut și foarte util dar nu suficient de reamintit atunci când vine vorba despre comunicare și relații în viața de zi cu zi. Spun asta deoarece, așa cum am mai spus, a ști nu este echivalent cu a pune în practică ceea ce știm.

Deoarece mi-am spus/scris de multe ori părerea despre relații și comunicare, mă opresc aici și dau mai departe un discurs care m-a inspirat și sper să vă inspire și pe voi. Este vorba despre discursul lui Tudor Chirilă la evenimentul TEDx de la Chișinău, un speech plin de căldură, sinceritate și umor - în stilul său binecunoscut.

Mi-a plăcut deoarece modul în care transmite conține pe lângă cele trei lucruri pe care le-am enumerat și o mare doză de firesc care lipsește uneori din alte discursuri pe care le-am urmărit (dar nu le-am dat aici mai departe :)). De privit și de simțit cu inima...

* Cu ocazia "împlinirii" a 10.000 de Like-uri mulțumesc din toată inima abonaților fideli ai paginii dar și celor mai noi care au apreciat și apreciază articolele acestui blog. Sper să găsiți în continuare în aceste articole un strop de bine în plus atât pentru inimă, cât și pentru minte și suflet, deoarece corpul fizic se va alinia oricum și el la armonia acestora.

Despre relații și comunicare: 3 pași importanți pentru relații armonioase, IERTAREA - aspecte esențiale și o schimbare de perspectivă și Comunicarea conștientă - secretul relațiilor armonioase..

Recomandările de astăzi sunt dedicate tuturor celor care doresc să-și îmbunătățească abilitățile de comunicare:

- "Toți comunicăm, dar puțini stabilim și relații" -John C. Maxwell- comandă online aici-link;
- "Arta de a cultiva relații durabile" - Gerard Apfeldorfer - comandă online aici-link;
- "Abilități de comunicare" - Allan And Barbara Pease - comandă online aici-link;
- "Cum să comunici cu oricine" - Leil Lowndes - comandă online aici-link;
- "Trăind cu cei apropiați în fiecare zi...viața!" - Jacques Salomé - comandă online aici-link;
- "Trăind cu ceilalți în fiecare zi...viața!" - Jacques Salomé - comandă online aici-link sau aici-link;
- "Comunicarea relațională pe înțelesul celor mici" - Jacques Salomé - *foarte importantă pentru părinții care vor să aibă o relație armonioasă cu copiii lor - comandă online aici-link;
- "Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relațiilor umane" - Eric Berne - comandă online aici-link.

***

Dacă ai pășit pragul acestui mic univers pentru prima dată, îți urez bun venit! Sper să găsești informații utile căutărilor tale și să te întorci din când în când. Pentru a găsi un subiect care să-ți placă poți folosi lista cuvintelor cheie (coloana din dreapta). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Despre îmbrățișări și necondiționare

            Felurile în care ne manifestăm afecțiunea față de cei dragi sunt multe, dar poate cea mai caldă dintre acestea este îmbrățișarea..

            Fiecare dintre noi a simțit nevoia unei îmbrățișări și dacă a fost să primească și una necondiționată, atunci cu siguranță cunoaște valoarea acesteia.

            Deși a trecut ceva vreme de la un eveniment drag mie, îmi amintesc cu drag din când în când de acesta. Astăzi fiind una dintre zilele în care mi-am amintit, postez aici o emisiune în care am “pregătit terenul” pentru eveniment, plus două interviuri din “miezul” acestuia..

            În emisiune mă găsesc alături de Iulia Doboș și Andrei Marcu

            Notă: la vremea respectivă nu eram pregătită să-mi accept stângăciile/bâlbele/etc. de aceea nu am postat atunci emisiunea, nici interviurile; între timp m-am antrenat, deci...liber la amuzament  

            Trei filmulețe editate cu fotografiile din mai 2009 găsiți aici Free Hugs Roman 2009 (click!)

           Mulțumesc tuturor celor care au participat ca voluntari la acest proiect ! 

                               Vă îmbrățișez cu drag

Jill Bolte Taylor despre atacul ei cerebral

Povestea lui Jill Bolte Taylor este una extraordinară. După un puternic atac vascular cerebral a observat cum funcțiile creierului său - mișcare, vorbire, conștiința sinelui - s-au oprit una câte una. În acest fel a beneficiat de o șansă de cercetare pe care puțini cercetători ai creierului și-ar dori-o - anume cercetarea pe tine însuți.

Jill Bolte Taylor este specialistă în neuroanatomie şi profesoară la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii Indiana din Indianapolis. Deţine titlul de purtător de cuvânt al persoanelor cu boli mintale din cadrul Centrului resurselor de ţesut nervos de la Harvard, precum şi funcţia de consultant în neuroanatomie la Institutul de Radioterapie Proton din Vestul Mijlociu. Din 1993, este membră a Alianţei Naţionale pentru Managementul Bolilor Mintale.

Experiența prin care aceasta a trecut este redată în cartea sa "Revelații despre creier" online aici-link (12 ron + transport gratuit) care conține viziunea sa personală unică asupra creierului uman şi asupra capacităţii acestuia de a se recupera după boală, cât şi o serie de revelaţii pe care le-a avut după incursiunea făcută în abisul minţii. Cartea cuprinde de asemenea numeorase explicaţii ştiinţifice fiind un veritabil ghid de recuperare pentru cei care au suferit o leziune cerebrală, dar şi o mărturie, deopotrivă tulburătoare şi emoţionantă, care ne demonstrează că liniştea interioară este accesibilă oricui, oricând. În anul 2008 autoarea a fost inclusă în clasamentul celor mai influenţi 100 de oameni din lume întocmit de revista Time. Cartea sa "Revelații despre creier" a fost tradusă și în limba română și poate fi comandată online cu un click aici-link (cu trasport gratuit oriunde în țară).

Pe scurt a povestit experiența sa la un eveniment TED, iată discursul său aici:

          Dacă ai ajuns pentru prima dată aici, îți urez bun venit! Sper să găsești lucruri care să-ți placă și să-ți fie de folos în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta.

 Cu drag  ♥ 

O întâmplare ...deloc întâmplătoare...

Acum câteva ore...

Pisicile mele mâncau liniștite fiecare din castronelul ei. La un moment dat Lisa pleacă spre gardul vecinului plictisita... "S-a saturat.." îmi spun..

În mai puțin de un minut și Flory o ia în aceeași direcție și începe sa miaune când se apropie de gard . O vad pe Lisa coborând de pe gard cu ceva în gură. Pentru că gradina e plină încă de plante nu văd exact ce are. Flory aleargă după ea iar Lisa mârâie enervata de urmărirea inoportună.

Curioasa, mă ridic din scaunul unde îmi beau cafeaua in fiecare dimineata si fug si eu dupa ea sa vad cat e de mare soarecele. Dar..

.....o pasarica mica cu pieptul cărămiziu si ochi speriați se zbătea în gura Lisei. Fug după ea prin curte, o prind într-un final și încerc sa ii deschid gura pentru a elibera pasarica. Inima incepuse sa imi bata accelerat (fir-ar...probabil am început să empatizez și cu pasările.. mai nou..:)). Ochii îi sunt umezi și plini de viata iar aripile i se zbat semn ca nu sunt rupte si ca totul e ok...

Sunt sigura ca am reușit sa ii deschid maxilarul suficient pentru eliberare ...

Dar Lisa o zbughește cu o rapiditate greu de descris...

Mă uit după păsărică să văd în ce parte a căzut și dacă e bine...

Ma întorc...

...la doi metri de mine Lisa, cu o ultima forțare, înghite... întreagă.. păsărica...

***

Oare nu am învățat pana acum că exista lucruri în care nu trebuie să intervin...?..

Oare nu am învățat că natura are un rost al ei pe care noi, oamenii, nu îl putem pătrunde mereu cu mintea..?

Se pare că nu...

Poate că de azi încolo...

Vă îmbrățișez cu drag  ♥ 

Povestea leului Christian...

E o poveste veche, dar eu abia acum am aflat-o. Şi pentru că m-a impresionat foarte mult v-o împărtăşesc şi vouă.

 

În 1969 un tânăr australian, John Rendall şi prietenul sau Ace Bourke au cumpărat un pui de leu de la Harrods Pet Department (pe atunci acest lucru fiind legal). I-au pus numele Christian şi el a devenit curând parte din familie.

 

Dar Christian a crescut rapid şi în 1971 au fost nevoiţi să îl ducă în Kenya unde i-au redat libertatea în mediul său natural.

După un an John şi Ace s-au întors în Kenya în speranţa de a-l revedea pe Christian .

 

Deși erau convinși că Christian i-au uitat, momentul revederii a fost unul uimitor despre care imaginile nu mai au nevoie de cuvinte...

 

 

Povestea spune multe despre prietenia dintre oameni și animale dar cred că și despre prietenie în general. De aceea cred că putem învăța multe din aceasta.

                  Cu drag ♥