Despre fitness-ul emoțional

În lumea noastră puțini oameni apreciază emoțiile deoarece sunt cele care ne bulversează și ne fac să pierdem puținul control pe care îl avem asupra propriei realități. Din dorința de a păstra acest control asupra vieții oamenii preferă să-și închidă sufletul după fel de fel de ziduri crezând că acestea îi vor face mai "puternici" cu sensul dat astăzi acestui cuvânt de societatea în care trăim.

Ceea ce se pierde însă din vedere, în majoritatea cazurilor, este faptul că odată cu închiderile spre spre emoțiile (numite) "negative" se pierde și accesul către cele mai calde emoții umane acelea care ne apropie unii de ceilalți și care practic ne definesc ca specie.

O soluție pentru a rămâne deschiși către propriile emoții și a fi puternici în același timp ar fi să ne cunoaștem îndeaproape pe noi înșine, să înțelegem sursa apariției lor și să învățăm să facem "pace" cu ele.

Una dintre noile metode utilizate în acest scop este fitness-ul emoțional - un concept relativ nou introdus în ultimii ani în SUA unde acesta a fost propus pentru a fi utilizat în combaterea stresului angajaților din diverse firme.

Despre fitness-ul emoțional (în sensul clasic și cu un sens extins), despre cum ne putem dezvolta capacitatea de a ne înțelege și accepta emoțiile, despre avantajele unei vieți trăite cu sufletul deschis, despre abuzul emoțional și independența emoțională - într-o nouă ediție a emisiunii "Viața privită prin ochii sufletului" împreună cu Maria Avrămasca.

Tot despre emoții am vorbit și aici:

- Puterea curajului emoțional și agilitatea emoțională,
- Stăpânește-ți emoțiile înainte că ele să pună stăpânire pe tine.
Alte emisiuni pot fi vizionate aici (click!) .

Recomand bineînțeles cărțile "maestrului emoțiilor" - Daniel Goleman - cărți care au ajuns bestseller și care dezvăluie pe înțelesul tuturor secretele emoțiilor, autocunoașterii în general și ale interacțiunilor umane reale autentice:

- "Inteligența emoțională" - comandă online aici-link;
- "Inteligența socială" - comandă online aici-link;
- "Emoții vindecătoare" - Daniel Goleman în dialog cu Dalai Lama - comandă online aici-link;
- "Emoții distructive" - Daniel Goleman în dialog cu Dalai Lama - comandă online aici-link;
- "Focus" (argumente captivante în favoarea dezvoltării atenției, argumente importante pentru care ar trebui să renunțăm măcar din când în când la telefon/smartphone/tablete/laptop) - comandă online aici-link.

Dacă ceea ce-ai găsit aici ți-a plăcut, te aștept să revii. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,

cu drag 💗

Singurul obstacol dintre noi și Compasiune

            Multe dintre credințele și prejudecățile noastre ne opresc să ascultăm, să citim cu atenție dar mai ales să simțim anumite discursuri, mesaje sau texte. Uneori trecem chiar foarte greu peste apartenența celui ce transmite mesajul (la o religie sau alta), peste cât este de controversat sau nu, dacă este sau nu recunoscut ca și autoritate în domeniu și multe altele.

            Totuși, astfel de prejudecăți plus atenția superficial distribuită (aceasta fiind o caracteristică specifică tuturor în vremurile acestea) ne determină să pierdem multe dintre lucrurile minunate pe care oamenii din diverse culturi le transmit.

În acest context mă bucur că am găsit discursul lui Faisal Abdul Rauf, activist al cărui obiectiv declarat este de a îmbunătăți relațiile între lumea musulmană și cea vestică, autor al cărții „What's Right with Islam Is What's Right with America” și de asemenea imam într-o moschee din New York. Mă bucur deoarece sunt sigură că discursul său - ascultat și simțit cu inima - mângâie, vindecă, aduce pacea în sufletul tuturor și mai presus de acestea deschide drumul fiecăruia dintre noi spre locul ascuns din propriul suflet unde stă ascunsă Compasiunea.

Vizionare plăcută..

Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", cuvintele cheie și căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Despre ironie și sarcasm / Despre Dreptul Suprem de a ALEGE

Am amânat acest subiect destul de mult timp pentru că este unul foarte delicat și în același timp foarte incomod. Nouă oamenilor nu ne place să vorbim despre lucruri incomode. Preferăm să le evităm. Dar vine o vreme când lucrurile se vor spuse și în astfel de momente este destul de greu să păstrezi tăcerea.

Pentru unii dintre voi lucrurile pot părea clare și este posibil să nu găsească importantă legătura dintre cuvintele din titlu. Însă experiențele pe care le-am observat în ultima vreme mă determinat să vorbesc astăzi despre această legătură.

În lumea în care trăim, în ultimul timp s-au acutizat multe lucruri ce vizează comparația dintre oameni, printre care consider că judecata îndreptată spre „Celălalt” (voi folosi acest nume generic pentru Omul de lângă noi) a atins un maxim periculos.

În decursul istoriei omenirii rostul primordial/esențial al comparației a fost de a ne autocunoaște, de a ne putea autodefini și în final de a ne redescoperi Unicitatea, dar și de a afla ce ne-am dori să îmbunătățim la noi înșine pentru a fi mai buni decât Celălalt/Ceilalți.

Teoria Comparației Sociale propusă de Leon Festinger în anul 1954 arată că oamenii utilizează două tipuri de comparații: comparația socială ascendentă (cu oamenii mai performanți) și cea descendentă (cu cei mai puțin performanți), ambele fiind la fel de utile pentru autocunoaștere și autodefinirea individuală.

Astfel, comparația ascendentă ne-a ajutat să ne impulsionăm, să ne dorim mai mult de la noi înșine, iar cea descendentă, în esență, să ne creștem stima de sine.

Dacă lucrurile s-ar fi oprit la acest context/înțelegere am fi trăit într-o lume care ar arăta cu totul altfel decât cea pe care o vedem astăzi. Deși teoria de mai sus a apărut abia în 1954, conceptele sunt studiate de foarte mult timp, astfel încât chiar și Aristotel a avut ideea că lucrurile vor degenera iar comparația între oameni va duce la accentuarea intoleranței și separării în societate.

Da. Lucrurile au degenerat. Și cred că au atins un maxim în vremurile pe care le trăim.

Astăzi, comparația ascendentă dusă la extrem a adus și aduce frustrări de genul „nu sunt la fel de bun ca X”, „nu voi ajunge niciodată la fel de competitiv ca Y”, determinând mulți oameni să clacheze în fața provocărilor lumii noastre bazată excesiv pe competiție. La polul opus, comparația descendentă dusă la extrem a ridicat ego-ul pe culmi nebănuite determinând mulți oameni să adopte atitudini care „sfărâmă” semenii (presupuși) neperformanți prin: ironii, sarcasm, umilințe și violență psihică sau emoțională de la cea mai subtilă până la cea directă.

Doamna Cristiana Alexandra Levițchi (psihoterapeut și psiholog clinician) spunea într-un articol (aici) că „ironia și sarcasmul sunt doar frustrare și invidie puse în cuvinte” și că „a-l judeca pe altul mereu și mereu nu înseamnă decât a te judeca pe tine”. Deși se știe acest lucru - este destul de greu de acceptat dacă suntem prea „prinși” de valul judecății a tot ce există în exterior.

Din punct de vedere energetic, ironia, sarcasmul sunt energii dulci, tentante, care ne hrănesc și ne ajută să umplem golul interior, acel „ceva” care ne lipsește pentru a fi în pace și armonie cu noi înșine și cu lumea exterioară. Ironia, sarcasmul, bârfa sunt metode clasice de vampirism energetic. Este bine de știut pentru ca atunci când o facem să fim conștienți de ceea ce facem.

Dar acest mod de a umple golul interior funcționează numai pentru o vreme. Dacă suntem suficient de sinceri cu noi înșine putem recunoaște măcar singuri în fața oglinzii că droguri precum ironia și sarcasmul nu ne vor ține la infinit departe de ceea ce negăm ca și conținut interior. Le-am numit droguri pentru că exact așa funcționează, dau dependență.

Această metodă de a-l înjosi pe Celălalt doar ca să ne simțim noi mai bine este una care ajunge să se întoarcă la un moment dat împotriva noastră. Este o lege universală. Și atunci când energia se întoarce ne mirăm de ce ni se întâmplă.

Am fost de-a lungul vremii în ambele situații. Așa am ajuns să cunosc gustul ironiei și sarcasmului de ambele părți: a celui care le practică și a celui care le primește. Așa am ajuns să cunosc cât durează starea de bine obținută ca rezultat al înjosirii Celuilalt și starea de rău pe care o simte cel înjosit.

Probabil și voi ați fost măcar o dată în fiecare dintre cele două situații.

Cum ne putem opri din acest joc? Cum ne putem opri din a-i judeca/ironiza pe ceilalți?

Simplu. Atunci când suntem tentați să ironizăm o persoană sau un grup de persoane e nevoie să ne amintim (cât mai profund) senzația pe care o simte cel ironizat. Empatie. Doar o respirație profundă și putem simți rezultatul următoarei noastre acțiuni.

Trăim vremuri în care cu greu ne amintim de Celălalt. Cu greu ne amintim că Celălalt este un Om ca și noi, are un suflet ca și noi, că a trăit experiențe traumatice care au lăsat urme adânci și răni nevindecate ca și ale noastre (chiar dacă experiențele au fost diferite). Faptul că nu ne amintim și nu ne preocupă aceste lucruri (când judecăm/ironizăm) obișnuim să-l punem pe seama lipsei timpului, pe seama faptului că ne deranjează ignoranța (cum, nu știu) și multe multe altele. Scuzele sunt ușor de găsit pentru oricine.

Cineva îmi spunea de curând că nu ironizează pe nimeni. Doar își spune părerea sub acea formă. Bună justificare :))

Este bine ca înainte de a ne spune părerea să ne amintim că:

FIECARE Om are DREPTUL SUPREM de a ALEGE ce e mai bine pentru el, de a ALEGE ce înseamnă acel bine, de a-și alege CREDINȚELE - fără a fi judecat sau ironizat pentru acestea.

Orice judecată asupra credințelor cuiva înseamna lipsa de respect și de considerație asupra acelui Om, înseamnă a-l considera mic și neputincios în a-și ALEGE propriile credințe. Înseamnă în esență încălcarea liberului său arbitru.

Este bine să fim conștienți de aceste lucruri în toate acțiunile noastre.

Da. Există stări în care nu putem construi, în care nu putem oferi nimic Celuilalt. Cu toții avem din când în când astfel de stări. În astfel de momente, decât să dărâmăm ceea ce construiește Celălalt pentru sine (așa, în felul lui, cu puterile lui, cu ideile lui - chiar dacă acestea nu coincid cu ale noastre) măcar să îl lăsăm în pace.

Așa cum am mai spus, nu putem co-crea o lume mai bună decât acceptându-ne reciproc, ajutându-ne reciproc și ieșind din sfera propriului Univers în întâmpinarea Universului celui de lângă noi. Putem trece mai ușor peste toate fiind blânzi unii cu ceilalți, fiind Împreună. ♥

***

"Fă tot ce te bucură și nimic din ceea ce inima ta nu simte să facă, dar nu uita să le oferi celor din jurul tău Libertatea de a face exact același lucru!" ©

Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", Resurse video, cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus) te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Medicina regenerativă - un vis devenit realitate

Deși relativ mulți dintre noi credem deja în capacitatea de autovindecare și regenerare a corpului nostru, dovezile științifice sunt mereu binevenite.

Iată că astfel de dovezi au început să apară și să confirme această capacitate miraculoasă a corpului uman, chiar dacă deocamdată este vorba de regenerarea impulsionată inițial cu un factor exterior.

Alan Russell, cercetător la granița dintre chimie, biologie și materiale avansate, studiază medicina regenerativă la Institutul McGowan pentru Medicină Regenerativă din cadrul Universitații din Pittsburgh. Acesta (împreună cu echipa sa) a reușit să determine regenerarea țesutului uman utilizând un proces inițial care transmite corpului semnale de auto-reconstrucţie. Iată explicațiile sale într-un scurt discurs marca TED:
 

Aceste descoperiri, alături de cele ce vizează reversibilitatea îmbătrânirii (despre care am scris aici-click!) arată că din ce în ce mai multe lucruri pe care le credeam până nu demult imposibile devin posibile și asta se petrece chiar sub ochii noștri, iar limitele oricare ar fi acestea pot fi întotdeauna depășite.

Foarte importante informații despre metodele de vindecare se găsesc și în documentarul de aici (link) dar și în cel de aici (link).

Dacă este prima dată când ajungi pe această pagină, îți urez bun venit! Sper să găsești ceva care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta.

Cu drag ♥ 

Frica - principala piedică în calea regăsirii armoniei

Pe parcursul vieții, în diferite momente, fiecare dintre noi a fost urmărit de frică în diferitele ei forme de manifestare. Sub oricare dintre aceste forme, frica este cea care ne oprește să experimentăm necunoscutul oricare ar fi semnificația acestuia.

Dacă acest necunoscut nu ar conține și potențialele noastre cele mai înalte, altfel spus: versiunile noastre cele mai performante, atunci am putea spune că nu pierdem nimic locuind în zona de confort oferită de lucrurile, situațiile și stările cunoscute. Dar dacă e să fim foarte sinceri cu noi înșine, cu toții știm că în fiecare dintre noi stau o infinitate de comori încă nedescoperite.

Căteva idei foarte utile pentru a înțelege mai profund frica ne oferă Horia Țurcanu într-o ediție a emisiunii Harta Vieții realizată de Nicoleta Svârlefus.

Vizionare plăcută!

Chiar dacă e un clip relativ cunoscut găsesc potrivit să ne reamintim și cuvintele lui Neale Donald Walsch (autorul cărţii"Conversaţii cu Dumnezeu"), cuvinte la care eu mă întorc de câte ori se întâmplă să mai uit esența lucrurilor...

Informații prețioase despre frică găsiți aici-link, aici-link și aici-link. Despre curaj și încrederea în sine - aici-link.

Numeroase instrumente pentru regăsirea stării de bine și relaxare se găsesc următoarele cărți pe care le recomand cu încredere:

- "Remediul împotriva Fricii" -Lissa Rankin- online aici-link;
- "Mindfulness pentru începători" -Jon Kabat-Zinn- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Mindfulness pe înțelesul tuturor" -Bhante Gunaratana- comandă online aici-link;
- "Acceptă-ți teama dar nu te lăsa inhibat de ea" -Susan Jeffers- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Frica, prietena oamenilor deosebiți" -Geoff Thompson- comandă online aici-link;
- "Curaj" -Debbie Ford- comandă online aici-link;
- "Rețete împotriva îngrijorării" -L. Cohen- comandă online aici-link (abordare prin joc a fricii copiilor);

Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Sper să găsești în acest spațiu virtual lucruri care să-ți placă și să te întorci din când în când. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗