Eram atât de entuziasmată că am aflat acele lucruri
și consideram că trebuie neapărat să le spun și celorlalți depsre ele. Acuma
după cum vedeți, scopul era tare "nobil" însă modul cum am găsit să o fac nu a
fost dintre cele mai fericite.. :)) după cum veți vedea în continuare.
Fără să stau prea mult pe gănduri deci fără să fie
o alegere neapărat conștientă, când eram într-o discuție cu câte cineva eram
oricum un bun ascultător prin natura firii dar remarcam și tiparele
mentale ce stăteau la baza modului în care cei cu care vorbeam înțelegeau viața. Dacă
m-aș fi oprit la a observa încă era ok...:)) Dar m-am gândit că e strict necesar
să și spun celui din fața mea ce observ pentru ca acesta să-și dea seama ce îl
împiedică să aibă o viață mai "bună" (evident, din punctul meu de vedere). Cu alte cuvinte, credeam că arătându-i unde
greșește îi fac celui din fața mea un "bine".
Este ușor de bănuit când m-am oprit din m-am oprit
din a vâna defectelele celorlalți :)) Evident, atunci când cineva m-a pus și pe
mine sub lupă și mi-a vânat același tip de mecanisme. Am văzut atunci mai clar ce înseamnă de fapt ca cineva să-ți
vâneze defectele, să-ți vâneze fiecare neaplicare a fiecărui concept cunoscut,
pentru că după cum știți, spunem mai multe decât reușim să aplicăm. :))
Privind acum în urmă, observ și dinamica energetică
a acestui acestui tip de comportament și pot spune că acest mod de a-i spune
celuilalt unde greșește, de a-l arăta cu degetul este un mod
rafinat de alimentare energetică de la cel din fața noastră.
Deși scopul cu care se procedează astfel nu este vizibil răutăcios, ci uneori aparent nobil, vânătoarea de defecte nu este
în nici un caz un mod de a-l ajuta pe celălalt chiar dacă ne place să credem
asta despre acțiunile noastre. Treaba aceea cu "critica constructivă" e o scuză ieftină. Nu este în nici un caz un mod de a îmbunătăți o
relație, deoarece știm cu toții unde duc discuțiile interminabile dintre doi
parteneri de viață (de exemplu) în care oamenii își enumeră reciproc defectele
arătându-se cu degetul unul pe celălalt
(link).
A ne pune unii pe ceilalți sub lupă și a ne vâna reciproc defectele este un comportament care nu poate să ducă decât la a ne îndepărta
unii de ceilalți și mai mult și cred că din acest punct de vedere lumea în care
trăim este deja...abundentă.
Ce naște acest tip de vampirism la nivel media? Pe
plan mondial sunt zeci, probabil chiar sute de tipuri de emisiuni TV bazate
pe vânătoarea de defecte, chiar dacă asta nu e mereu la vedere sau nu se face
chiar...pe față. Culmea e că aceste
emisiuni sunt cele mai de succes având rating-ul cel mai mare. Așa s-a ajuns ca
acest gen de alimentare energetică să devină un sport foarte practicat la tv
dar și în ziare, cele de cancan fiind singurele care nu-ți fac probleme legate
de supraviețuirea pe piață. Bineînțeles că aceste emisiuni au dus la educarea noilor generații în acest spirit.
În mediul virtual se știe că cele mai de succes
articole sunt acelea care pun la zid diverse persoane. Cu cât mai cunoscută
persoana și cu cât mai virulente criticile sau defectele vânate (mai mult sau mai puțin închipuite) - cu atât mai mai viral devine
articolul. Este o
pofta nebună de a dărâma imagini (link) și de a pune la pământ
oameni fără să conteze dacă au adus în esență valoare societății prin ceea ce au creat.
Este ușor de observat de ce ne încărcăm energetic când le găsim
celorlalți defecte:
- mai întâi pentru că asta ne face să ne simțim puțin mai bine
cu noi înșine măcar și pentru puțin timp. Pe sistemul "Ce, dacă sunt cum sunt,
uite că nici ceilalți nu-s mai buni/deștepți/cuminți/etc.";
- în al doilea rând pentru că ne ține mintea ocupată și nu ne dă prilejul să rămânem singuri cu "vocile" din cap.
Într-adevăr, ceea ce judecăm la ceilalți sunt părțile pe care le conținem și noi dar nu am ajuns încă să le acceptăm (link important). Însă poate, mai important de atât, e bine să reținem că vânătoarea defectelor
celorlalți nu ne va ține mereu departe de noi înșine și nu ne va ajuta să ne
simțim bine cu noi înșine pentru totdeauna.
Nu-mi permit să dau sfaturi pentru că în esență
nimeni nu este în măsură să dea vreun sfat cuiva. Nu știu ce aleg ceilalți și sigur nu
este treaba mea. Însă știu că eu am ales să nu mă mai alimentez energetic
din defectele celorlalți, pentru că am ales să devin un
om independent energetic (link).
În completarea subiectului recomand cu căldură următoarele cărți:
- "Pofte demonice. Vampirul psihic din noi și din ceilalți" -Barbara E. Hort- comandă
online aici-link;
- "Vampirii energetici" -Albert J. Bernstein- comandă
online aici-link;
- "Dragoste sau sclavie?" -Walter Riso- comandă
online aici-link;
- "Iubiri toxice" -Walter Riso- comandă
online aici-link;
- "Oameni toxici" -Marsha Petrie Sue- comandă
online aici-link.
Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", Resurse video, cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag ♥