Încă de multă vreme mi-am dat seama că simțul umorului e un mare dar al umanității și că fără el lumea ar fi fadă, fără culoare. De asemenea cred că lucrurile serioase spuse într-un mod amuzant nu au numai rolul de a ne relaxa ci cu scopul de a introduce mai ușor 😁 un nou mod de a privi lucrurile, un mod mult mai simplu și mai clar.
Iar când creativitatea unește toate acestea...rezultatul este unul cu totul extraordinar..:
Cărțile pe care le recomand astăzi surprind multiple fațete ale ipocriziei și consider că aduc numeroase clarificări ce ne pot crește toleranța și calitatea relațiilor pe care le avem (*pe pagina fiecărei cărți găsiți descrierea și cuprinsul; transportul este gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):
"Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relațiilor umane" -Eric Berne- comandă online aici-link.
"Ghidul ipocriților" -Péter Demény- comandă online aici-link;
"Minciunile adulților" -Paul Ekman- comandă online aici-link sau aici-link;
"Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile" -F. Lelord, C. André- comandă online aici-link;
"De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele" -James Hollis- comandă online aici-link sau aici-link;
"Empatia în psihoterapie" -Arthur C. Bohart- comandă online aici-link.
În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor și căutărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Pentru a căuta mai ușor un subiect poți folosi lista "Articole recomandate" și cuvintele cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Fiecare zi este importantă sau cel puțin așa ar trebui să fie prin faptul că este unică și prin urmare irepetabilă. Însă nu am cunoscut pe nimeni care să reușească pe deplin în aceste vremuri să fie conștient de asta 24 de ore din 24 și să trateze clipele, timpul în general într-un mod nepărtinitor, deși mulți dintre noi se străduiesc în acest sens.
Fiind și eu un om ca toți ceilalți, iată-mă fiindu-mi dragă această zi, mai dragă decât celelalte, în sensul că simt să o sărbătoresc prin acest articol.
Astăzi am împlinit 1000 de prieteni în lista de Facebook!
Știu, majoritatea îmi veți spune să nu mă grăbesc în a rosti cuvântul „prieteni”, pentru că nu-i chiar așa cum pare.
...mai bine vă spun o poveste, una adevărată.
Încă de la primii pași ai mei pe prima rețea de socializare pe care am intrat (Netlog) recunosc că am întâmpinat greutăți în a face diferența dintre viața reală și cea virtuală, în sensul că nu am reușit să mă comport altfel decât în viața reală. Nu reușeam să fiu un "user" și să rămăn detașată față de întâmplările pe care le citeam, mărturisirile pe care le făceau oamenii, glumele care erau fie ironii usturătoare fie din gama "hai să râdem de oameni". Cel mai greu a fost când cineva a declarat într-o postare că prietenul X s-a sinucis din cauza atitudinii prietenilor lui virtuali, iar eu schimbasem două mesaje cu el în seara precedentă..
Uneori nici persoanele cu care comunicam mai îndeaproape nu înțelegeau de ce sunt așa și mă tot sfătuiau să nu mai "pun la suflet" și să nu iau în serios chiar tot ce citesc pe-acolo. Desigur, povestea este în același timp și tristă dar și amuzantă. Probabil este doar amuzantă pentru voi, pentru că un om care crede lucruri citite pe net duce de obicei cu gândul la imaturitate în gândire dar și emoțională - și este bine că vă amuzați deoarece acest post este unul de sărbătoare pentru mine.
Dincolo de amuzament, experiența virtuală a însemnat mult mai mult pentru mine.
Pe vremea când am intrat pe Netlog viața mea nu era tocmai roz, iar virtualul oferea un fel de surogat a ceea ce imi lipsea. Ca orice om, mi-am făcut prieteni virtuali și am stat de vorbă pe chat cu foarte mulți dintre aceștia. Acolo am învățat foarte multe lucruri noi despre prietenie și trădare, despre ce îi "leagă" și ce îi "dezleagă" pe oameni, despre durerile oamenilor transformate în reacții verbale agresive, dar mai ales despre cum se pot "topi" aceste reacții și cum se pot alchimiza transformându-se în toleranță, acceptare și prietenie adevărată.
După aproape un an de experiență Netlog am hotărât că trebuie să transfer în realitate câteva prietenii virtuale. Și am plecat într-un fel de călătorie (ce s-a dovedit inițiatică) prin țară pentru a întâlni cât mai mulți dintre cei cu care vorbisem pe Netlog. Așa cum banuiți probabil, una dintre primele experiențe de "coborâre" din virtual în real a fost una șocantă pentru mine (la prima vedere) de parcă ar fi avut să demonstreze că toată suspiciunea pe care o aveau cei din jurul meu era perfect îndreptățită 😃.
"Noroc" cu încăpățânarea mea de a înțelege rosturi pentru că aceasta m-a determinat să nu mă opresc la prima impresie. Tot această încăpățânare m-a ferit de formarea acelui tipar de gândire binecunoscut - acela că "oamenii spun doar minciuni pe internet, doar se distrează și de aceea nu merită efortul și timpul de a utiliza rețele de socializare" - decât doar pentru distracție.
*Am pus ghilimele cuvântului "noroc" deoarece nu cred în noroc cu sensul din dicționar. Faptul că nu mă opresc la prima impresie este un comportament pe care l-am cultivat cu voință și efort nu un produs al hazardului. Iar faptul că am eliminat tiparul chiar mi-a adus foarte multe avantaje.
În general, dezamăgirile ne fac să ne închidem sufletește, și asta este bine deoarece închiderea funcționează ca un firewall, ca o protecție împotriva durerii. Uităm că același lucru este și rău deoarece un astfel de tipar ne poate face să respingem din start sau să ținem la distanță oameni care ne-ar putea deveni prieteni adevărați.
Gândindu-mă la început la faptul că oamenii sunt diferiți și că e imposibil ca prejudecățile să fie adevărate am reușit în timp să găsesc în fiecare Om pe care îl cunosc lucruri cu adevărat minunate și să trăiesc bucuria construirii unor prietenii pe viață (și ma refer aici la prietenii care au început virtual dar au continuat în realitate).
Pe Facebook am ezitat să mă înscriu deoarece nu aveam timp suficient să acord atenția necesară (pe care eu o consider necesară) socializării așa cum o văd eu. Însă nu am "rezistat" prea mult și m-am înscris la finalul lui iulie 2011. În prima parte a peroadei de atunci până acum am invitat în listă toate persoanele ale căror pagini blog sau proiecte mi-au plăcut și m-au uimit prin creativitate dar și alte activități. Și nu au fost puține, deoarece am navigat virtual suficient încât să culeg o minunată bază de link-uri cu adevărat utile. Așa s-a concretizat Portalul Universul Cunoașterii (click) - cu paginile pe care le-am studiat în timp și le-am considerat bune de împărtășit și celorlalți.
Sunt două lucruri pe care le regret acum:
Primul este că nu am avut timpul necesar spre a spune tuturor acestora că îi cunosc prin proiectele sau paginile lor și de a le spune că îi apreciez pentru acestea. Am reușit să fac asta în destul de multe cazuri, dar nu în toate.
Al doilea - că nu am măcar de o sută de ori mai mult timp pentru a comunica cu fiecare dintre cei care m-au invitat în lista lor.
Însă ce mă bucură este faptul că nu am dat nici o invitație la întâmplare și nici nu am dat nici un accept (pănâ acum cel puțin) până nu am studiat cât de cât profilul fiecăruia, astfel încât pot acum spune că am încercat să cunosc pe fiecare atât cât a lăsat să se vadă public pe profil.
De aceea pot sărbători astăzi cu drag 1000 de inimi în lista mea de Facebook!
Pentru că nu mă opresc la prima impresie și nici la a doua, și de fiecare dată fără excepție s-a dovedit că fiecare om se deschide la un moment dat dacă vrea și cu condiția să-i oferi spațiul necesar și Libertatea de a o face când și cum crede acesta potrivit să o facă.
Știu că oamenii nu spun întotdeauna adevărul, știu că o prietenie reală nu poate fi comparată cu una virtuală și mai știu că interacțiunea reală, atunci când poți privi Omul în ochi, este cu mult mai intensă și ne poate oferi o împărtășire reală și o bucurie pe măsură.
Ce am vrut să punctez în acest articol este faptul că: în cazul când vrem cu adevărat să învățăm din experiențe și să ieșim cu un câștig de înțelepciune din ele, în acest caz - putem să o facem oricum, virtual sau în realitate, important este să nu cedăm primului impuls egotic, primului impuls venit din tiparele de gândire acumulate în experiențele anterioare și din "folclorul" de masă, din miturile acestuia, să nu cedăm primului impuls care ne poate duce la închideri emoționale care, la rândul lor, ne răpesc bucuria de a cunoaște oameni noi și de a trăi experiențe minunate.
Cred că toți avem puterea de a ne împotrivi tiparelor de gândire pe care le întâlnim la tot pasul. E nevoie doar de voință și de credința că putem să depășim aceste tipare, practic - să ne autodepășim.
Nu vă opriți la prima impresie nici în mediul virtual și mai ales în viața reală. Nu vă opriți niciodată din a încerca să cunoașteți un om, pentru că nu există un moment "final" în care să se poată pune o etichetă asupra nimănui. În fiecare Om există ceva cu adevărat Minunat și nu doar un lucru ci mai multe. Aceste lucruri minunate pe care le conțin oamenii (și le conține fiecare dintre noi) - pot fi descoperite numai cu răbdare, uneori cu muuuultă răbdare.
Ce vă pot spune cu mâna pe inimă este faptul că merită de fiecare dată să ai răbdare să cunoști pe cineva și că, dacă nu ai descoperit nimic minunat nu este pentru că acel om nu are ceva minunat în el, ci este pentru că nu ai avut suficientă răbdare să descoperi și/sau nu i-ai oferit spațiul sacru de care avea nevoie pentru a se deschide.
Aceasta nu e ceea ce cred, ci ceea ce ȘTIU.
La mulți ani fericiți dragi prieteni din realitate și din mediul virtual! Mă bucur că Facebook ne-a oferit posibilitatea conectării în acest fel, deși eram deja în mod subtil în acea conexiune (de care se vorbește prea puțin și este prea puțin înțeleasă ...încă).
Dacă tot a venit vorba despre prejudecățile care ne afectează comunicarea cu ceilalți și relațiile, recomand astăzi și câteva cărți foarte utile pentru îmbunătățirea acestui aspect atât de important pentru o viață echilibrată (transport gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):
- "Vorbește-mi, am atâtea să-ți spun" -Jacques Salomé- comandă online aici-link;
- "Trăind cu cei apropiați în fiecare zi...viața!" - Jacques Salomé - comandă online aici-link;
- "Trăind cu ceilalți în fiecare zi...viața!" - Jacques Salomé - comandă online aici-link;
- "Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relațiilor umane" -Eric Berne- comandă online aici-link.
***
Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Sper să găsești lucruri care să-ți placă și să te întorci din când în când. Poți alege un subiect utilizând listele "Articole recomandate" și cuvintele cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Deși Regăsirea oferă multiple avantaje, drumul spre noi înșine nu este unul tocmai simplu.
La prima vedere să te cunoști pe tine însuți nu ar trebui să fie prea greu, pentru că, nu-i așa, ne avem mereu la „purtător” ca să o spun la modul amuzant...
Greutățile apar abia atunci când ajungi să observi că în fiecare clipă ești alt om și atunci tentat să spui că a te cunoaște este poate o muncă fără o finalitate concretă.
Poate că cel mai puternic argument îm favoarea cunoașterii de sine este faptul că relația cu noi înșine este o relațe pe viață, spre deosebire de relațiile cu ceilalți care, dincolo de ce am vrea noi să credem, sunt până la urmă doar relații pe durate determinate de timp.
Eu sunt cu mine până în ultima zi a vieții mele - și da, știu că aceasta este o frază cam greu de auzit/citit/simțit pentru foarte mulți dintre noi, nu pentru că nu ne-am da seama de adevărul ei ci pentru că sună cam...trist. Partea bună a acestei rostiri este faptul că ar trebui să ne facă să prețuim mai mult momentele cu noi înșine dar și cu ceilalți atâta vreme cât acestea sunt mereu unice, irepetabile.
Dacă mai adaug că relația cu noi înșine este determinantă pentru relațiile pe care le avem cu ceilalți și că numai fiind în armonie cu noi înșine putem fi și cu cei din jurul nostru, asta ar trebui să ne motiveze să avem o muncă de cunoștere susținută cu privire la acest aspect al vieții noastre.
Deși este un subiect vast, Maria și cu mine am reușit să atingem câteva aspecte importante în emisiunea de mai jos, aspecte care pot constitui puncte de plecare sau de continuare în munca de autocunoaștere. Pentru cei care au ajuns prima dată pe acest blog, emisiunea se numește „Viața privită prin ochii sufletului” și este realizată de Maria Avrămasca. Vizionare plăcută!
Post editare: Partea a II-a a emisiunii are titlul "Relațiile și comunicarea la nivel energetic" și se găsește aici (link).
Pentru consiliere sau detalii pe acest subiect (sau pe celelalte subiecte de pe acest blog) puteți să mă contactați pe adresa de email: adina.amironesei@yahoo.com.
Dacă ai ajuns pe această pagină pentru prima dată, mă bucur să-ți urez bun venit! Sper să îți placă ce găsești și să mai treci din când în când. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Îmi plac exercițiile de imaginație pentru că de-a lungul vremii, acestea m-au ajutat să învăț mai ușor foarte multe lucruri atât despre mine insămi cât și despre lumea exterioară și viață în general.
Propun astăzi un astfel de exercițiu care ne poate aduce noi perspective asupra noastră dar și asupra lumii în care trăim. Este sub forma următoarei întrebări:
Cum ai percepe propria ființă și lumea ce te înconjoară (în totalitatea ei) dacă ai intra ACUM pentru prima dată în contact cu Tot ce există ?
***(expresia "pentru prima dată" însemnând că nu cunoști absolut nimic despre cum funcționează corpul tău și nimic din rostul și rolul a ceea ce există în tine ȘI în afara ta).
Pe principiul că tot Universul "conspiră" la creșterea noastră atunci când ne dorim asta cu adevărat, acum câteva zile mi-a apărut în fața ochilor pe net un film serial care mă uimește cu fiecare episod pe care îl vizionez.
Este un film care naște în privitor întrebări dar nu ne dă răspunsuri prefabricate ci ne ajută să le găsim singuri în noi înșine. Exercițiul de imaginație de mai sus devine foarte simplu urmărind acest film, deoarece putem în acest caz să privim lumea prin ochii lui Kyle, personajul principal.
KYLE XY
E un film care deschide uși ale sufletului dar și ale minții, uși care poate nu știam că există în noi, un film pentru orice vârstă, un film care ne face să privim Omul, Lumea și legătura dintre acestea într-un mod cu totul nou.
O poveste despre legăturile de suflet ce se formează între oameni atunci când inimile se deschid, despre încredere, despre loialitate și nu în ultimul rând despre iubire și despre multe alte valori care există acolo în sufletul fiecăruia dintre noi.
Merită fiecare minut investit! Iată primul episod din cele trei sezoane. Vizionare plăcută!
Dacă ești pentru prima dată aici, îți urez bine ai venit! Sper să găsești ceva care să-ți placă în tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Cimatica este o știință în plină expansiune în peisajul științelor fiind totuși foarte puțin cunoscută deoarece, deși studiile inițiale sunt mai vechi, abia în ultima vreme s-au făcut pași vizibili și s-au dezvoltat aplicații ale sale.
Aceasta pleacă de la ipoteza că toate formele „materiale” ce există în jurul nostru sunt determinate de câmpuri vibraţionale în general sau în particular de sunete.
Experienţe simple demonstrează că nisipul aşezat pe o placă, o diafragmă sau o membrană se ordonează în forme geometrice precise sub acțiunea sunetelor sau undelor vibraţionale în general, forme geometrice care se modifică odată cu schimbarea frecvenței vibrației respective.
Iată un om entuziasmat de natură și cimatică, mai exact de legătura dintre acestea: Evan Grant - expert în tehnologii care interacționează cu utilizatorul pentru a crea și distila experiențe senzoriale artistice multiple și captivante.Vizionare plăcută.. ♥
Ducând mai departe lucrurile, David Icke extinde ipoteza astfel:
În cazul când vă întrebați totuși ce beneficii directe ne-ar putea aduce această știință în viața noastră, pot să vă spun că cimatica are aplicații în vindecarea unor afecțiuni, subiect pe care Traian D. Stănciulescu l-a tratat în cartea sa "Terapia prin lumină". Iată un fragment din această carte:
“Așa cum releva Hamlyn Encyclopedia of Complemetary Health, terapia cimatică se definește ca o modalitate de terapie cu ajutorul sunetului, bazată în esență pe faptul că orice celulă a organismului viu este controlată de un câmp electromagnetic care rezonează la anumite frecvențe particulare de sunet. Când organismul este sănătos, aceste frecvențe sunt staționare și constante, dar orice disfuncție sau boală rupe armonia corpului și, în zona afectată, se generează o rezonanță crescută.
Principiul de bază al cimaticii se intemeiaza pe premisa că “presiunile mediului înconjurător se exercită prin propagare ondulatorie și că materia reacționează la aceste presiuni luând o formă care depinde de frecvența undelor.”(cf. Tudor Opriș). Având în vedere o atare premisă, sunetul și lumina se definesc în egală măsură ca principii ordonatoare ale lumii cosmice și umane.
Rezultă că cimatica face obiectul de interes al capitolului de față, întrucât:
·nu este numai o procedură terapeutică îndreptată spre rezolvarea diferitelor tipuri de afecțiuni, respectiv o procedură profilactică, de stimulare generală a organismului, ci este și o terapie integratoare, holistă, cu privire la natura și funcționalitatea organismului omenesc;
·efectele sunetului se află într-o stransă dependență cu cele ale câmpurilor electro-magnetic (luminoase) pe care prezenta cercetare le urmarește.
Într-o manieră complementară explicațiilor și intervențiilor medicinii convenționale, cimatica se definește în bună masură ca aparținând practicilor medicale complementare cunoscute sub numele de medicină energetică.
Aceste practici acționează asupra câmpurilor biologice care inconjoară și influențează corpul uman. Relația dintre lumină și sunet este sintetizată de dr. Sir Peter Guy Manners, reprezentant cunoscut al cimaticii: “lumina, în calitate de energie electro-informațională conștient dobandită de la soare intra în organism, prin nervul optic al ochiului. Lumina stimulează direct glanda pineală, care este organ foto-reactiv, responsabil pentru producerea unor variați agenti neuro-umorali.
Glanda pineală este conectată la hipotalamus, care mediază în fiecare moment, la nivel subconștient, toate procesele vitale ale organismului, fie pe cale directă, fie prin conexiune cu glanda pituitară, cu sistemul nervos autonom sau cu cortexul cerebral. Hipotalamusul este în relație cu celulele cromofilice, care transformă lumina electro-magnetică în impulsuri neuro-chimice, transmise direct catre glanda pituitară. Aceasta, la randul ei, elaborează și secretă hormoni care stimulează în continuare secreția altor hormoni ai organismului, contribuind astfel la menținerea homeostazei.
Fie doar aceasta sintetică explicație și ne va fi de-ajuns pentru a întelege că, din perspectiva cimaticii, lumina si sunetul au o esențială importanță în realizarea funcțiilor sistemului nervos central și vegetativ și implicit în realizarea stării de sănătate a complexului minte-corp. Căci, adevarata vindecare sau echilibrare a organismului uman o reprezinta benefica și permanenta transformare a stărilor psiho-afective și psiho-logice în stări bio-fiziologice si reciproc.
Evidențierea corelației dintre lumină și sunet se regasește și în corespondența directă dintre cele 7 culori esențiale ale spectrului solar, cele 7 note muzicale și cele 7 complexe organic-endocrine (având asociate tot atatea chakre sau centri de forță) ale organismului uman.” - "Terapia prin lumină" - Traian D. Stănciulescu.
Informații interesante sunt cuprinse și în cartea domnului Tudor Opriș "Parabiologia - o știință a viitorului" care poate fi pre-vizualizată aici (click) (din câte știu nu mai există în librării).
O altă carte interesantă a domnului Tudor Opriș este:
"Mica enciclopedie a pietrelor" - comandă online aici-link (transport gratuit)
***
Așa cum spunea șiEvan Grant în speech-ul său redat în filmul de mai sus, e important în aceste vremuri să aplicăm pasiunea, cunoaşterea şi abilităţile noastre pentru ca împreună să construim o comunitate globală, să ne inspirăm unii pe alţii și să dezvoltăm cercetarea esenţei lucrurilor nevăzute.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
