Cred că nu se mai îndoiește nimeni
că trăim vremuri de profunde schimbări și nu vorbesc aici doar de domeniul
științific ci și de cel social. Din ce în ce mai mulți oameni își reorientează
concepțiile despre lume și viață, din ce în ce mai mulți oameni observă conexiunile
dintre schimbări și faptul că toate lucrurile se întâmplă cu un rost.
Deși debusolarea pe care o vedem în jur este încă mare, bucuria constă în
faptul că doza de încredere crește exponențial și că oamenii iau atitudine și
când vine vorba despre societate ca întreg nu doar privind aria vieții lor.
Așa apar și din ce în ce mai mulți oameni care investesc timp și energie pentru realizarea unor documentare care pot
schimba mentalități sau măcar pot face să se miște ceva acolo în inima noastră
a fiecăruia. Documentarul pe care îl aduc în atenție astăzi este unul care
conține informații extrem de importante pentru noi toți atât la nivel
individual cât și la nivel de societate.
Titlul acestuia este "Thrive - What on Earth will it Take?" ("Prosperă - Ce presupune asta pe Pământ?")
și reunește informații din foarte multe arii de interes spre a construi o imagine cât
mai clară a realității noastre comune actuale.
Review-urile internaționale spun că face mai mult de atât:
"Filmul Thrive este mai mult decât un documentar relevant pentru vremurile noastre. Este mai mult decât o înțelegere
bine documentată și un semnal de alarmă pentru modul în care funcționează lumea
și pentru felul în care este într-adevăr controlată. Este o rețetă și model
pentru modul în care putem, fiecare dintre noi, să prosperăm în modul în care
și natura o face - cu ușurință, în mod natural și cu grație. Măcar și pentru
acest lucru, merită timpul investit în vizionarea lui." - review din
Odyssey Magazine.
Filmul este realizat de soții
Foster și Kimberly Gamble și a necesitat 8 ani de cercetări și interviuri.
Personalitățile intervievate în film sunt oameni recunoscuți în domeniile lor
de activitate: Deepak Chopra, Barbara Marx Hubbard, Nassim Haramein, David
Icke, Steven Greer, Duane Elgin, Jack Kasher, Daniel Sheehan, Adam Trombly,
Brian O'Leary, Vandana Shiva, John Gatto, Catherine Austin Fitts, G. Edward
Griffin, Bill Still, John Perkins, Aqeela Sherrills, Evon Peter, Angel Kyodo
Williams, Elisabet Sahtouris și Amy Goodman. Apariția filmului a stimulat și înființarea unei mișcări la nivel global (link) ale cărei activități sunt grupate pe 12 arii de interes (link).
Dincolo de noile conexiuni dintre
informații pe care le conține, unele mai cunoscute altele mai puțin, filmul
aduce cu sine o doza imensă de încredere privind faptul că putem întradevăr să
construim împreună acea lume la care visăm cu toții, lumea în care există armonie
atât în ceea ce privește relațiile dintre oameni cât și privind relația noastră
cu natura și tot ce ne înconjoară. Cu siguranță merită fiecare minut investit, vizionare plăcută!
Există câteva cuvinte din film care mi-au rămas în suflet și de aceea doresc să rămână și scrise aici:
"Această viziune a unei lumi prospere, se bazează pe ceea ce putem numi perspectiva libertății (link). Există un principiu simplu, ce fundamentează această abordare: al non-intruziunii. Nimeni nu te deranjeazã pe tine sau proprietatea ta și nici tu nu deranjezi pe altcineva, decât în pură autoapărare. Este singura regulă descoperită, cu care toți sunt de acord, cel puțin pentru ei înșiși. Cred că, a nu deranja pe cineva, este adevăratul nord al busolei morale a omenirii și principalul nostru imbold interior. Acest discernământ ne poate ghida și poate proteja fiecare individ, pe măsură ce înființăm sisteme voluntare, auto-întreținute." - Foster Gamble.
Un documentar important privind modul în care poate funcționa armonios societatea este și acesta (link). Celelalte articole din seria "Informații care mi-au schimbat viața" se găsesc cu un click aici (link).
Dacă ești pentru prima dată pe această pagină, îți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Imaginația noastră este un dar
minunat care ne oferă posibilitatea să fim liberi chiar și atunci când nu
suntem. Este darul care ne poate duce în locuri unde nu e nevoie să fim
neapărat prezenți fizic și ne poate umple astfel sufletul de bucurie.
Poveștile pe care le-am mai adus
pe blog au lăsat deja să se întrevadă atracția mea pentru "escapadele" în
realitățile paralele și realitățile poveștilor ecranizate, drept pentru care nu
mai este un secret faptul astăzi este zi dedicată fitness-ului emoțional
printr-o traspunere cinematografică.
Filmul de astăzi îl are ca
personaj principal pe Thor - zeul tunetului în mitologia scandinavă - care este
izgonit de tatăl său pentru faptele sale nedemne și pentru aroganța sa din tărâmul numit Asgard pe Pământul zilelor noastre. Ce trăiește Thor pe Pământ
și felul cum percepe el lumea noastră de astăzi sunt lucruri cel puțin
interesante dar și amuzante în același timp. Aș spune că, pe lăngă acestea, frumoasa
poveste de iubire dintre Thor și jurnalista Jane Foster reprezintă un minunat
bonus...În rolurile principale Chris Hemsworth și Natalie Portman. Iată trailer-ul mai jos, iar filmul l-am găsit încărcat aici (link), poate fi vizionat după o reclamă de 9 secunde. Bineînțeles, pentru o calitate video bună este
recomandat să cumpărați dvd-ul. Vizionare plăcută!
Link spre film aici (link) - după o singură reclamă de 9 secunde.
Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, mă bucur că ești aici! Poți găsi alte recomandări de filme (artistice) aici (link) sau documentare aici (link). Sau poți alege un articol din lista "Articole recomandate" sau orice subiect din tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta.
Dacă ultimele lucruri pe care
le-am adus pe blog au fost ca să ne mulțumească mai mult gândurile și mintea, poate
că astăzi ar fi un moment potrivit să-i dăm și sufletului atenția cuvenită.
Un video pe care l-am văzut zilele trecute mi-a reamintit cât
de...nebănuite sunt drumurile vieții și cum ne poartă aceasta pe cărări pe
care nu ni le-am imaginat. Deși plecăm în timpul copilăriei cu niște vise,
ajungem în adolescență să avem altele, iar pe măsură ce înaintăm în timpul
nostru atât de relativ ajungem să găsim alte și alte lucruri care ne pasionează
și ne împlinesc.
Așa s-a întâmplat și cu Eric Whitacre a cărui poveste de viață a început asemeni poveștii multor adolescenți
cu visul de a deveni vedetă (în cazul lui vedetă rock) dar a continuat cu ceva cu totul neașteptat.
Nu vă dezvălui nimic mai mult decât faptul că ceea ce a realizat ne poartă
inimile în locuri unde mai greu putem ajunge singuri și ne demonstrează încă o
dată că vibrația diversității (în toate sensurile acestui cuvânt) depășește în
mod uluitor vibrația unicității.
* Efectul este maxim dacă părăsim
orice ne-ar putea distrage pentru acest puțin timp și ar fi minunat ca din momentul în care începe muzica să ne ascultăm și emoțiile și felul în care acestea ne învăluie.
Pentru că fiecare dintre ele ne spune ceva specific fiecăruia în parte.
Vizionare plăcută prin ochii sufletului!
Dacă ți-a plăcut video-ul de mai sus, posibil să-ți placă și ce găsești aici (link), aici (link) sau un articol în care am povestit despre...a fi împreună, articol care poate fi găsit aici (link). În cazul când îți plac poveștile de viață găsești mai multe aici (link).
Dacă ești pentru prima dată aici, îți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Te mai aștept,
"Viaţa înseamnă să pui întrebări,
nu să afli răspunsuri.
Mergem înainte pentru că vrem să
ştim ce se află în spatele următoarei înălţimi.
Trebuie să continuăm să punem
întrebări, să vrem să înţelegem.
Chiar şi atunci când ştim că nu
vom găsi un răspuns, tebuie să ne punem în continuare întrebări."(Allie - Taken [2002] )
Mi-am amintit astăzi acest citat
din filmul Taken (al lui Spielberg pe care l-am recomandat aici (link)), pentru că știu că
foarte mulți oameni sunt urmăriți de întrebări în fiecare zi, în fiecare clipă,
chiar și în clipa aceasta, acum, și știu câtă energie pierdem cu toții când
mintea noastră își macină continuu întrebările.
Dintre toate întrebările pe care
ni le punem în fiecare zi, există unele care persistă în mintea noastră
deoarece răspunsurile lor sunt greu de dat, iar cele pe care le-au dat ceilalți
nu corespund lucrurilor pe care le simte inima noastră ca fiind adevărate.
Pentru că, după cum știm, liniștea nu se așterne în noi înșine până când ceea
ce simțim în interiorul nostru nu coincide cu ceea ce gândim.
Întrebările care spuneam că
persistă sunt cele patru întrebări fundamentale:
Cine sunt eu?
De unde am venit?
Ce ar trebui să fac cu viața mea?
Ce se întâmplă după moarte?
Pentru a găsi răspunsuri la aceste
întrebări căutările noastre se îndreptă în diverse direcții și suntem în stare
să dăruim ani din viața noastră doar pentru a găsi măcar o piesă din puzzle-ul
uriaș pe care îl reprezintă Răspunsul.
Mi-am amintit astăzi citatul de
mai sus și pentru faptul că astăzi mi-a reapărut în "vizor" un film pe care l-am
vizionat mai demult și consider că a venit vremea să-l recomand și aici.
Nu îl recomand pentru ca cineva să preia răspunsuri prefabricate ci pentru că știu că fiecare poveste a căutărilor
cuiva stimulează în noi formulări proprii ale unor răspunsuri, iar valoarea
răspunsurilor proprii nu se compară cu nimic altceva. Altfel spus doar viziunea proprie formată
de acestea așterne în fiecare dintre noi liniștea minții și a sufletului.
Filmul pe care l-am regăsit azi - "Universul Hamburger" - este realizat de Miceal Ledwith - profesor de teologie și președinte de colegiu
teologic pentru mai mult de 25 de ani (Irlanda), fost membru distins al
Comisiei Teologice Internaţionale timp de 17 ani. În cazul când ați vizionat
documentarul documentarul "What the Bleep Do We Know" (pe care l-am
recomandat aici-link) vă veți aminti de prezența lui acolo. Dacă acum este pentru
prima dată când auziți de Miceal Ledwith vă pot spune că, chiar și în cazul când
nu sunteți de acord cu nici una din părererile acestuia, filmul constituie măcar
un generator de întrebări, ceea ce cred că este foarte important. Vizionare
plăcută!
Recomand cu căldură cartea:
- "Proiectul Sfera" - autori Miceal Ledwith, Klaus Heinemann - comandă online aici-link - transport gratuit.
Dacă ați văzut deja filmul de mai sus, merită să vizionați și materilele care se găsesc aici-link și aici-link.
Dacă ești pentru prima dată pe această pagină, mă bucur să-ți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta.
Deși unele lucruri par de la sine
înțelese, experiențele pe care le-am trăit în ultima vreme și acelea prin care
am văzut că trec cei din preajma mea mi-au demonstrat că nu e chiar așa cum
pare. Există încă o ceață care învăluie subiectul libertate, mai exact granițele
ei și drepturile și responsabilitățile pe care le avem când conviețuim în
societate.
Declarația Universală a Drepturilor Omului este un act care a fost proclamat de către Adunarea Generală
a Organizației Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948. Acest act constituie "un ideal
comun spre care trebuie să tindă toate popoarele și toate națiunile, pentru ca
toate persoanele și toate organele societății să se străduiascã, având această
declarație permanent în minte, ca prin învățătură și educație să dezvolte
respectul pentru aceste drepturi și libertăți" (citat din actul respectiv).
Deși aș da un copy-paste aici
întregului document pentru că îl consider foarte important (dar insuficientcunoscut și respectat), nu doresc să ocup spațiul articolului - îl puteți găsi aici (link important). Aici mă voi opri doar la trei articole
cuprinse în declarație, articole care consider că prezintă o importanță majoră pentru o mai bună relaționare în realitate și în mediul virtual:
Articolul 1
Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și
în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se
comporte unele față de altele în spiritul fraternității.
Cum spuneam, deși pare de la sine
înțeles că (în esență) suntem egali, că avem fiecare rațiune și conștiință, privind
în jurul nostru observăm fără efort cum destui oameni încearcă asiduu să-i
convingă pe ceilalți că sunt mai "speciali", că au găsit adevărul suprem (unic), că sigur
au "dreptate" și că, în virtutea acestor "calități", trebuie "urmați" în ceea ce spun. Atât
de multe discuții care respectă acest tipar am văzut și am citit (în realitate și în mediul
virtual) și desigur cunoașteți, încât consider că este strict necesar să ne reamintim câteva dintre drepturile noastre de bază. Cu siguranță, dacă am avea în minte măcar
5 minute pe zi acest articol 1 din declarație, am regăsi o bună parte din
liniștea vieților noastre plus că nu s-ar mai consuma inutil atâta energie pe contraziceri și discuții fără "învingători".
În privința motivelor pentru care
oamenii încearcă să-i convingă pe ceilalți de diverse lucruri, cel mai important
dintre ele consider că este nevoia de recunoaștere (publică) - o nevoie firească (de văzut piramida lui Maslow aici-link) însă care scapă de sub control multora. La o privire mai
atentă se poate constata că această nevoie de recunoștere provine dintr-un nivel
scăzut al stimei de sine, sau, mai simplu spus, provine din tipare de gândire (subtile) precum: "dacă ceilalți mă vor recunoaște ca fiind mai bun decât ei, atunci mă voi simți poate mai bine".
Nu vreau ca această
discuție să ia o turnură ce ține de spiritualitate pentru că aceste drepturi nu
țin de credințele noastre ci de un minim respect strict necesar tuturor pentru a conviețui
în societate. De aceea nici nu voi aplica principiile după care eu îmi conduc
viața ci mă voi opri la a spune că oamenii care încearcă să-i convingă pe
ceilalți că dețin "adevăruri universale" sunt abuzatori (vampiri psihici) și
că este în regulă să părăsim respectivul spațiu în care suntem agresați pentru credințele noastre. Că recunoașterea publică este o hrană pentru ego dar nu este una care să țină de "foame", aceasta este o cu
totul altă poveste.
Articolul 18
Orice om are dreptul la libertatea
gândirii, de conștiință și religie; acest drept include libertatea de a-și
schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia
sau convingerea, singur sau împreună cu alții, atât în mod public, cât și
privat, prin învățătură, practici religioase, cult și îndeplinirea riturilor.
Aceste drepturi mi se par foarte
importante mai ales acum când descoperirile privind câmpul conștiinței vin din
mai multe domenii (fizică, biologie, neuroștiințe, etc.) și când din ce în ce
mai mulți oameni acceptă existența acelui "ceva" ce există dincolo de materia
condensată.
În ceea ce privește exprimarea publică,
consider potrivit să fac o subliniere (sau să-i spunem update) declarației de
mai sus, anume una referitoare la exprimarea virtuală.
Consider că un blog (sau pagina de Facebook a unei persoane) este un spațiu
privat și public în același timp. Un spațiu în care autorul/administratorul
publică ceea ce consideră de cuviință, convingeri proprii sau idei cu care acesta rezonează. Părerile cititorilor sunt binevenite și utile, în ideea unei interacțiuni între cel care oferă informația și cel care beneficiază de ea. Libertatea acordată cititorilor este exprimată prin acordarea oportunității de a
posta comentarii și consider că, în mediul virtual, acceptarea comentariilor semnate "Anonim" reprezintă maxima deschidere.
Firesc ar fi ca, în virtutea articolului 18, aceste comentarii să se
oprească la sensul propriu al cuvântului "păreri" și să nu se transforme în prilej
de ironii, sarcasm (link) sau injurii la adresa autorului blogului/paginii Facebook. Dar, după
cum ați observat, atât pe bloguri și pe Facebook, acest lucru nu este respectat, iar limita
respectului reciproc este de multe ori depășită în mod abuziv.
Dincolo
de lucrurile reci precum "regulile", un blog (sau pagina de Facebook a unei
persoane) este asemeni casei celei/celui care scrie pe ea. Iar în acest context, a intra în casa cuiva și apoi să-i spui gazdei că are o casă aiurea și că mobila este de cel mai mare prost
gust este o atitudine pe care... nu doresc să o etichetez (bineînțeles, aceasta este o metaforă destul de blândă pentru
ceea ce se întâmplă în mediul virtual).
Mă întreb retoric: cui anume am
spune că are o casă urâtă dacă persoana (care scrie) nu ar deschide "ușa" prin care noi să
intrăm în casa lui? Altfel spus: dacă cineva deschide o ușă spre sufletul său - în realitate (sau pe o
pagină web publicând niște gânduri) cred că nu e firesc ca cei care ascultă (respectiv - citesc) să
profite de această ușă pentru pentru a intra cu bocancii și a-i strecura prin ea frustrările personale.
Finalizez
acest fragment subliniind că starea de bine oferită de ironii și
sarcasm (celui care practică le practică) este de foarte scurtă durată și nu îl poate vindeca de frustrările
proprii. Iar dacă este vorba despre părerile contrare, acestea pot fi exprimate într-o discuție într-un mod asertiv.
Articolul
19
Orice
om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include
libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a
căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și
independent de frontierele de stat.
Acest
articol din declarație aproape că nu necesită alte comentarii. Dar ca să fie și mai clare
lucrurile adaug aici drepturile asertive destul de cunoscute dar tot făcute
uitate atunci când vine vorba despre comentariile/părerile expuse în mediul real și virtual în
aceeași măsură. Aceste drepturi sunt:
dreptul de a decide care sunt scopurile şi priorităţile personale;
dreptul de a avea valori, convingeri, opinii proprii;
dreptul de a nu te justifica şi a nu da explicaţii privind viaţa ta;
dreptul de a spune celorlalţi cum ai dori să se comporte cu tine;
dreptul de a te exprima fără să-l răneşti pe celălalt;
dreptul de a spune NU, NU ȘTIU, NU ÎNȚELEG sau NU MĂ INTERESEAZĂ;
dreptul dea cere informații şi ajutor;
dreptul deface greșeli și de a te răzgândi;
dreptul de a fi acceptat ca imperfect;
dreptul dea avea uneori performanțe mai scăzute decât potențialul tău;
dreptul de a avea relații de prietenie cu persoanele pe care le consideri potrivite și de a-ţi schimba prietenii când nu te mai simți confortabil în preajma lor;
dreptul de a-ţi dezvolta viața așa cum îți dorești.
Dincolo
de toate acestea, în esență, cred că Viața noastră este despre Libertate - cu
precizarea importantă că este atât despre libertatea noastră (individuală) cât
și despre libertatea celorlați în aceeași măsură. Altfel spus, despre a
învăța să respectăm linia invizibilă care ne definește granițele
personalităților noastre. Nu avem cum să ajungem la acel UNU care suntem ca
esență la nivel global până nu învățăm să ne respectăm reciproc. Despre spiritualitate
nu aș îndrăzni să vorbesc până atunci.
***
E atât de mult loc în (pentru)
fiecare dintre noi...atât de mult loc, atâta libertate, iar acolo - în esența a ceea ce suntem - e atât de multă
pace. Nu e nevoie să abuzăm (link) pe nimeni pentru a o găsi.
Toți oamenii sunt în esență frumoși și buni. Dar numai respectându-ne reciproc spațiul personal putem scoate la iveală tot ce e mai bun în noi și în ceilalți. Cumva, într-un mod irațional, de un singur lucru sunt foarte sigură: anume acela că într-un final ne vom înțelege reciproc cu toții.
Dacă ești pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept