"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©
Se afișează postările cu eticheta responsabilitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta responsabilitate. Afișați toate postările

joi, 25 octombrie 2012

Despre Libertate...


Deși s-au scris mii de pagini despre libertate în cursul istoriei, atât timp cât există abuzuri emoționale și fizice în lumea în care trăim, consider că e important să vorbim în continuare despre aceasta în vederea conștientizării valorii ei inestimabile.

Între libertatea mea și libertatea celuilalt există o linie foarte subțire și greu de detectat de multe ori deoarece, din cele două spații pe care le separă această linie, este foarte puțin probabil ca lucrurile să se vadă la fel. Vedem lucrurile diferit deoarece suntem unici și reacțiile noastre sunt rezultatul multitudinii de experiențe complexe prin care am trecut fiecare și a felului în care le-am perceput fiecare la nivel emoțional.

Dăm vina pe Timp de cele mai multe ori pentru că nu avem răbdarea să ne cunoaștem unul pe celălalt în esență. Dar tributul pe care îl plătim pentru această "lipsă de timp" este faptul că ajungem rapid să judecăm aspru oamenii din jur și ajungem la fel de rapid la concluzii pe care le credem adevărate, dar în realitate, ele nu reprezintă decât o infimă parte din ceea ce este celălalt ca ființă în întregul său și acea părere fiind obținută prin filtrul judecăților privitorului. Acest fapt determină la rândul lui conflicte greu de stins, ruperea multor relații și închideri sufletești greu de vindecat.

Despre  libertatea oamenilor din închisori, despre încălcarea libertății prin manipulare, despre compromis ca limitare a libertății, despre relațiile în care se limitează libertatea, despre dependențe și despre alte lucruri legate de acest subiect într-o nouă ediție a emisiunii "Viața privită prin ochii sufletului" cu Maria Avrămasca.

***Fac precizarea că ideile exprimate în emisiune sunt puncte de vedere personale cristalizate în urma experiențelor de viață și a îmbinării acestor idei cu alte cunoștințe acumulate în timp, fără pretenția de a fi lecții sau adevăruri universal valabile.

Vizionare plăcută!


Alte ediții ale emisiunii "Viața privită prin ochii sufletului" sunt postate în articole care pot fi accesate aici (click!)
Recomand cu încredere (transport gratuit oriunde în țară):
- "Libertatea. Curajul de a fi tu însuți" -Osho- comandă online aici-link;
- "Destin, libertate și suflet" -Osho- comandă online aici-link;
- "Iubire, libertate, solitudine" -Osho- comandă online aici-link;
- "Calea spre eliberare" -Osho- comandă online aici-link;
- "Eliberarea" -Cătălin Manea- comandă online aici-link;
- "Mă eliberez" -Frederic Fanget- comandă online aici-link.


Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag  💗


marți, 2 octombrie 2012

Deciziile noastre - între rațional și irațional


Așa cum spuneam și aici, zilnic suntem în situația de a face alegeri, de a lua decizii, decizii care ne construiesc viitorul pas cu pas.
Am fost învățați încă de mici ca deciziile noastre să fie cât mai raționale, dublate de responsabilitate, astfel încât fiecare om să păstreze cât mai bine controlul asupra vieții lui.
Dar oare cât de raționale sunt până la urmă deciziile noastre?
Iată că Dan Ariely, economist comportamental, s-a gândit să studieze cum anume ajungem să luăm destul de multe decizii inexplicabile în  ciuda eforturilor noastre de păstra legătura cu rațiunea. Dan Ariely a ajuns să facă acest studiu fiind fascinat de modul cum stările noastre emoționale, codurile morale și presiunea de grup influențează capacitatea oamenilor de a lua decizii raționale și deseori extrem de importante pentru viața fiecăruia.
Mă întrebam dacă a luat în calcul și deciziile luate intuitiv...
Și în timp ce mă întrebam am găsit următorul citat al acestuia:
“Avem intuiții foarte puternice legate de tot felul de lucruri - despre abilitățile noastre, despre cum merge economia, despre cum ar trebui plătiți profesorii în școli, etc. Dar dacă nu vom începe testarea acestor intuiții, nu vom ajunge să avem încredere în ele.
Frumos...nu?


Recomand și cărțile sale care au fost traduse în limba română:

- "Iraționalitatea benefică" - comandă online aici-link (transport gratuit);
- "Adevărul (cinstit) despre necinste" - comandă online aici-link (transport gratuit);
Cu drag  *>:D< îmbrăţişare

duminică, 23 septembrie 2012

Cunoaștere, voință, acțiune


            Conștienți sau nu, în fiecare clipă facem alegeri, mai importante sau mai puțin importante. Fie că este vorba de a alege meniul, modelul rochiei sau costumului pe care îl purtăm într-o zi, fie că este vorba de a alege un loc de muncă sau orașul unde să locuim, toate acestea sunt alegeri care schimbă situații și prin urmare ne modifică „drumul”.

Majoritatea acestor alegeri privesc doar viața personală, dar în diverse situații se întâmplă să facem alegeri ce îi privesc și pe ceilalalți. Chiar dacă acțiunile noastre ar privi numai propria viață, este necesar ca acestea să fie dublate întotdeauna de responsabilitate. Cred că doar lipsa responsabilității ne poate aduce în situația în care să blamăm de multe ori oamenii din jur, „sistemul” și în general lumea înconjurătoare atunci când rezultatele alegerilor și acțiunilor noastre nu ne sunt pe plac.

Sursa acțiunilor este voința noastră, voință venită din cunoaștere, iar între acestea este necesar un echilibru, care, după cum știm cu toții, e greu de obținut și mai ales de menținut. De aceea se întâmplă ca de multe ori acțiunile noastre să fie doar reacții și nu acțiuni conștiente însoțite de responsabilitate.

Despre legătura dintre cunoaștere, voință și acțiune, despre depășirea cunoașterii mentale, despre intuiție și darurile cunoașterii profunde și despre alte lucruri dragi sufletului nostru - într-o nouă ediție a emisiunii "Viața privită prin ochii sufletului" realizată de Maria Avrămasca.

Vizionare plăcută!


Later edit: În continuarea subiectului recomand articolul: În goană după himera unei vieți de succes și Adevărații tăi dușmani.

Recomand cu încredere:
- "Pariază pe tine" -Robert Anthony- comandă online aici-link;
- "Secretul succesului – Încrederea totală în tine" -Robert Anthony- comandă online aici-link;
- "Fă-ți viața exact cum vrei tu!" -Richard Bandler- comandă online aici-link;
- "Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul" -Robin Sharma- comandă online aici-link;
- "Atracția succesului" -Anca Ciobotaru- comandă online aici-link.


Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Sper să îți placă și să revii din când în când. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag  💗*>:D< îmbrăţişare



duminică, 12 august 2012

Exercițiu de imaginație (I) - Kyle XY

Îmi plac exercițiile de imaginație pentru că de-a lungul vremii, acestea m-au ajutat să învăț mai ușor foarte multe lucruri atât despre mine insămi cât și despre lumea exterioară și viață în general.

Propun astăzi un astfel de exercițiu care ne poate aduce noi perspective asupra noastră  dar și asupra lumii în care trăim. Este sub forma următoarei întrebări:

Cum ai percepe propria ființă și lumea ce te înconjoară (în totalitatea ei) dacă ai intra ACUM pentru prima dată în contact cu Tot ce există ?

***(expresia "pentru prima dată" însemnând că nu cunoști absolut nimic despre cum funcționează corpul tău și nimic din rostul și rolul a ceea ce există în tine ȘI în afara ta).



Pe principiul că tot Universul "conspiră" la creșterea noastră atunci când ne dorim asta cu adevărat, acum câteva zile mi-a apărut în fața ochilor pe net un film serial care mă uimește cu fiecare episod pe care îl vizionez.

Este un film care naște în privitor întrebări dar nu ne dă răspunsuri prefabricate ci ne ajută să le găsim singuri în noi înșine. Exercițiul de imaginație de mai sus devine foarte simplu urmărind acest film, deoarece putem în acest caz să privim lumea prin ochii lui Kyle, personajul principal.

KYLE XY

E un film care deschide uși ale sufletului dar și ale minții, uși care poate nu știam că există în noi, un film pentru orice vârstă, un film care ne face să privim Omul, Lumea și legătura dintre acestea într-un mod cu totul nou.

O poveste despre legăturile de suflet ce se formează între oameni atunci când inimile se deschid, despre încredere, despre loialitate și nu în ultimul rând despre iubire și despre multe alte valori care există acolo în sufletul fiecăruia dintre noi.

Merită fiecare minut investit! Iată primul episod din cele trei sezoane. Vizionare plăcută!


Serialul poate fi vizionat online cu subtitrare aici-linkaici-link sau aici-link.
***
Dacă ești pentru prima dată aici, îți urez bine ai venit! Sper să găsești ceva care să-ți placă în tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗


luni, 16 aprilie 2012

Despre cuvinte și responsabilitate


Recunosc fericirea oriunde. Oricând. Nu mai e nici un moment în care sa nu o recunosc când o văd/aud/gust/simt. Nu mă mai îndoiesc de existența ei, de posibilitatea ei, în nici un moment al vieții mele de acum.

De câte ori o întâlnesc, în oricare dintre formele sale, de la fericirea de a fi cu cei dragi până la fericirea de a practica pasiunea vieții sau până la fericirea de a fi pur și simplu în viață, mereu mă emoționează până la lacrimi. Și totuși nu reușesc sa uit (a se citi "detașez") câți oameni nu mai cred în ea sau câți au renunțat să o mai caute, crezând că nu o merită sau că aceasta nu există decât ca și concept.

Mi-amintesc că am trecut prin toate situațiile de mai sus și încă prin multe înrudite cu acestea ca și trăire... Deși acum cred cu tărie în existența fericirii și o și trăiesc și simt la adevărata ei intensitate, nu pot nega că încă mai am momente de tristețe. Diferența dintre tristețile trecute și cele actuale constă doar în intensitate și durată, acum amintindu-mi mult mai rapid esența lucrurilor.

Deși poate, dintr-o anume perspectivă, nu-i tocmai momentul potrivit să vorbesc despre tristețe, acum în timpul sărbătorilor Pascale, eu simt exact contrariul, anume că este momentul cel mai potrivit pentru ce voi spune în continuare.

Se vorbește mult în ultima vreme atât în mediul online cât și în viața reală, de acel UNU care suntem noi, omenirea, de conectivitatea care există între toate lucrurile și ființele din Univers. Se vorbește mult despre despre acceptare, despre toleranță și chiar despre iubirea aproapelui, atât de mult încât mulți oameni s-au îndepărtat de aceste cuvinte, din motiv că de prea multe ori acestea rămân doar la stadiul de cuvinte și atât. Am citit în ultima vreme multe pamflete sau ironii aduse la adresa acestor cuvinte rostite prea des fără încărcătura energetică primară a acestora și, sinceră să fiu, nu mi-am imaginat că voi ajunge să scriu și eu despre acest fapt pe care l-am constatat. Nu mi-am imaginat că voi scrie, deoarece la nivel profund consider că sunt destui oameni care scriu despre asta.

Am fost și eu în situația în care am folosit aceste cuvinte fără încărcătura lor firească. Mi-amintesc când vorbeam de iubirea aproapelui cu orice ocazie, în orice context, fără să fiu atentă dacă acea expresie emană din mintea mea sau din inima mea (cum îmi doream de fapt). Privită din unghiul acestui moment, situația arăta ca o avalanșă de cuvinte citite în cărțile new age sau prin alte locuri și rostite pe de rost ca pe o poezie. Urările făcute de sărbători arătau cam la fel. Tot prin unghiul momentului acum, pot spune și de ce se întâmpla așa, fără pretenția de a generaliza motivul asupra oamenilor care fac asta acum. Rosteam acele cuvinte cu speranța că în acest fel voi reuși să le și simt în inima mea. Desigur nu știam asta atunci. Atunci doar o făceam mecanic, cum am spus. Desigur, dacă cineva mi-ar fi atras atenția asupra acestui lucru nu aș fi recunoscut nimic ca fiind adevărat, atât de bine mă programasem mental.

Bineînțeles că până la urmă au apărut și binevoitori care să-mi arate cum "stau" întra-devăr, anume în ce stadiu al alinierii cuvintelor cu simțirea și cu acțiunile mele, iar felul în care au făcut-o nu a fost chiar blând, dacă înțelegeți ce vreau să spun, dincolo de cuvinte...La vremea respectivă am judecat aspru comportarea acestor oameni față de mine, dar privind iarăși din unghiul lui acum, îmi dau seama că altfel nu știu cât ar mai fi durat până să observ singură că vorbeam fără să simt ce rostesc, adică doar cuvinte. Acum le mulțumesc că au făcut-o.

E timpul să joc rolul lor. Oare să o fac la fel ?

Nu. O voi face altfel. Eu încă CRED că lucrurile pot fi făcute cu blândețe. Eu încă CRED că omul poate înțelege fără să fie nevoie de agresivitate, de forță.



De ce spun că e timpul să joc rolul celor ce atrag atenția..

În ianuarie, am reușit să lansez un proiect online drag mie, care are mare legătură cu cuvintele toleranță, acceptare, cu expresiile "iubirea aproapelui", "unitate în diversitate", "suntem UNU", "suntem interconectați", etc. Dar proiectul nu avea legătură doar cu aceste cuvinte sau expresii ci mai exact cu sensul lor profund (!).

L-am conceput ca prim pas într-un alt proiect de suflet (de data aceasta unul concret), ca un fel de barometru pentru sondarea măsurii în care noi toți suntem sau nu pregătiți să ne acceptăm într-adevăr, să ne respectăm într-adevăr, să ne ajutăm reciproc într-adevăr, să admitem că suntem UNU cu adevărat.

Acest proiect online reunește oameni din toate (!) domeniile, dar predominant din domeniul spiritualității și din cel al dezvoltării personale, toate acestea având ca punct comun și cel mai important (!) OMUL și dezvoltarea sa pe toate planurile și în plus ALEGEREA LIBERĂ a fiecăruia a propriei căi de urmat către adevărul personal și dezvoltarea sa.

Proiectul poate fi privit ca o bază de date, ca o bibliotecă online sau ca un punct de plecare în căutarea unui lucru care să ne îmbunătățească viața în toate aspectele sale.

Când l-am conceput mi-am imaginat că sunt un om care Caută Cunoașterea și în plus, m-am întrebat cum ar trebui să fie un loc online pentru ca acel Căutător să aibă LIBERTATEA DE A ALEGE - fără să fie influențat (!) - o libertate cu care a fost dăruit de la Începuturi, sau mai simplu spus, cu care l-a dăruit Dumnezeu/Universul/sau puneți aici acel ceva în care credeți. Răspunsul la această întrebare adresată proprie-mi ființe doar că celei superioare, a venit instantaneu astfel: acel loc online trebuie să fie imparțial și fără reclame preferențiale. Cred că în esență așa suntem în fața Universului - egali.

Plecând de la acestă intuiție, am adunat peste 1500 de site-uri, fără să le aleg după placul meu, ci după acea imparțialitate simțită intuitiv și le-am organizat în liste tip blogroll denumind proiectul: Portalul Universul Cunoașterii. Și totul a fost bine.

Ca să respect cât mai precis imparțialitatea, numele meu apare pe portal doar într-un singur loc cât mai puțin observabil, obligată fiind de template-ul de la blogger.

În timpul strângerii site-urilor nu am avut când să anunț proprietarii acestora că le-am listat pe portal, am făcut-o doar în câteva cazuri (pe facebook) sporadic. De vreo lună însă am început să scriu mai multe mail-uri si mai multe mesaje pe facebook pentru a cere posesorilor de site-uri să posteze și ei un banner sau un link către portal, acest lucru fiind cu scopul de a face portalul cunoscut spre a beneficia de funcționalitatea lui cât mai mulți oameni.

Se poate observa ușor că nu este un site obișnuit, nu este o afacere personală ci un lucru cu adevărat funcțional, util și în beneficiul tuturor, atât în beneficiul celor care caută pur și simplu răspunsuri la niște întrebări cât și al celor care posedă site-uri, cabinete, asociații, afaceri personale, etc.

Deși, cum spun, sunt vizibile aceste lucruri, răspunsurile pe care le-am primit m-au descumpănit. Mulți oameni pur și simplu nu au răspuns deloc. Alții au refuzat pe motive de template al site-ului propriu, alții au promis că vor pune dar nu au făcut-o, alții au refuzat pur și simplu fără să dea vreo explicație. Am primit chiar câteva refuzuri pe motiv că am listat pe portal anumite site-uri care erau considerate de cei cu care vorbeam drept "malefice" (mai exact informațiile conținute pe acestea). Inutil am precizat că nu avem dreptul să alegem (cenzurăm) informațiile dintr-un asemenea "loc" după bunul plac, substituindu-ne alegerii libere a cuiva.

Astfel, momentan, foarte puține site-uri listează link sau banner spre portal, din mai mult de 250 de mail-uri și mesaje trimise, fără să iau în considerare posesorii de site-uri care au observat (din statistici) fluxul de vizitatori venind de pe portal, dar nu au dat nici un semn.

Desigur, este posibil ca dintre aceste mesaje, unele să fi ajuns în spam, unele să nu fi fost citite, din grabă, pot înțelege lucruri de acest gen. Dar totuși, nu pot să trec cu vederea numărul  refuzurilor atât de mare cât a fost. Nu pot să nu atrag atenția asupra lucrurilor care decurg dintr-un astfel de rezultat (!). 
Nu e vorba despre mine în acestă postare. Nu e vorba despre tristeți într-o zi ploioasă. Nu este vorba până la urmă nici despre portal sau despre faptul că acesta este în esență o metaforă a aducerii împreună a oamenilor cu ideologii diferite, măcar la nivel online.

Este vorba de fapt, despre cuvintele goale pe care le rostim (sau scriem) în unele contexte (sau texte). În cazul în care chiar ne dorim într-adevăr să ne acceptăm diversitatea, să ne respectăm reciproc și să simțim la nivel profund acea conexiune de care vorbim.

De aceea cred că e vremea acțiunilor ce decurg firesc din cuvintele rostite și scrise. E vremea asumării responsabilității pentru ceea ce rostim sau scriem. E vremea să renunțăm la folosirea excesivă a cuvintelor mari atunci când acestea sunt dezbrăcate de încărcătura energetică firească și de sensul lor firesc. E vremea să ne amintim ca “La început a fost Cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul”. Și chiar dacă nu am crede asta, măcar să ne amintim că puterea Cuvântului crează sau distruge în aceeași măsura, fapt dovedit științific.

Nu putem produce nici o schimbare, nu putem co-crea o lume mai bună decât acceptându-ne reciproc, ajutându-ne reciproc și ieșind din sfera propriului Univers în întâmpinarea Universului celui de lângă noi.

Este vremea să facem ceva concret pentru acel UNU, măcar noi cei ce vorbim despre asta.
💗