Recomandare film - Cel mai important joc care s-a jucat vreodată

Toți oamenii au în sufletul lor un vis la care aproape nu îndrăznesc să se gândească. Un vis atât de drag încât destul de puțini vorbesc despre el. Dintre cei care vorbesc despre visul lor, câțiva îndrăznesc să spere că acel vis se poate realiza. Iar dintre aceștia, foarte puțini chiar fac totul să-l împlinească.

Filmul de astăzi - "Cel mai important joc ce s-a jucat vreodată" - este este povestea unui om din ultima categorie. Mai exact, este despre un copil și determinarea acestuia de a-și realiza visul cel mai drag sufletului său. Și este o poveste în întregime adevărată care a început în 1879. Dacă și în zilele noastre încurajările (link) sunt rare iar descurajările (link) ne urmăresc la orice pas, își poate oricine imagina cum era pe atunci, pe vremea când până și unele sporturi erau doar apanajul celor din "înalta societate".

Atât titlul cât și filmul în sine ne duce cu gândul la cel mai important joc pe care îl avem de jucat, anume însăși viața noastră, și la măsura în care suntem în stare să riscăm pentru a ne îndeplini visele. Până la urmă, dacă nu avem curajul să riscăm, nu vom avea niciodată cum să câștigăm...jocul.

Este un film de privit prin ochii sufletului, unul capabil să trezească și să scoată la iveală și cea mai bine ascunsă porție de curaj din inima privitorului. Nu mă îndoiesc de asta.

Filmul este preluat de pe net, pentru o vizionare de calitate, recomand cumpărarea dvd-ului. (*** Reclamele care se deschid la primul click NU îmi aparțin și nu le-am putut elimina). Vizionare plăcută!

Link-uri alternative aici (link).

Articole conectate cu filmul sunt articolele de aici (link), aici (link) și aici (link).

Dacă ești pentru prima dată aici, mă bucur să-ți urez bun venit! Sper să găsești subiecte utile în lista "Articole recomandate" și în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Raiul din adâncuri

 

Demult, tare demult, fiecare om știa că există undeva în inima lui un loc special plin de liniște, rupt din rai, un loc în care se putea odihni oricând își dorea și se putea bucura de conexiunea cu întreg Universul.

De-a lungul vremii, din diverse motive, oamenii au început să ascundă unii de ceilalți acel loc construind în jurul său ziduri după ziduri în încercarea de a-l păstra neatins.

Însă cu timpul, cei mai mulți dintre ei au uitat numărul zidurilor și chiar au uitat și motivul pentru care le-au construit.

După un alt timp, de dor, mulți se simțeau însingurați și neliniștiți. Și au plecat în căutarea liniștii. Dar liniștea nu era de găsit. Nicăieri. Pentru că oamenii uitaseră că liniștea locuiește chiar în interiorul lor, acolo, după ziduri.

Până să găsim raiul din adâncurile ființei noastre, să ne bucurăm câteva clipe de liniștea din raiul adâncurilor mării...
 

* Setați calitatea video la 1080p HD din butonul din bara de jos a player-ului.

Posibil să-ți placă și ce găsești aici (link), aici (link), aici (link) sau aici (link)

Dacă ești pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta.

Cu drag ♥ 

Descoperiri științifice importante de(spre) suflet și conștiință

Dacă tot am deschis ieri subiectul experiențelor petrecute în afara corpului, m-am gândit că este potrivit să aduc astăzi câteva informații pe care le-am găsit acum ceva vreme pe net, informații legate de teoria lansată de doi oameni de știință renumiți privind "localizarea" sufletului. În știrile reunite în clipul de mai jos mie-mi pare mai curând că ei vorbesc despre "localizarea" conștiinței individuale - fac această precizare deoarece mulți oameni încă au definiții distincte ale sufletului, spiritului și conștiinței - eu nu mai consider necesară această separare preferând abordarea omului ca întreg.

Teoria lansată de dr. Stuart Hameroff (fizician, anestezist și professor emerit la Universitatea Arizona) şi Sir Roger Penrose (profesor emerit de matematică la Universitatea Oxford) este intitulată teoria cuantică a conştiinţei și are ca idee centrală faptul că sufletele oamenilor sunt conţinute în structuri aflate în interiorul celulelor noastre cerebrale, structuri numite "microtubule".

Este deja cunoscută ideea conform căreia creierul uman este asimilat unui computer biologic, deoarece neuronii din creierul nostru prin conexiunile sinaptice dintre ei și impulsurile electrice dintre aceștia funcționează asemeni unei rețele informatice. Această idee se regăsește și în bazele teoriei celor doi cercetători de top dar este bineînțeles îmbogățită cu multe noțiuni noi preluate din noile descoperiri din fizica cuantică și numeroase rezultate experimentale pe care nu le voi preciza aici de dragul păstrării doar a esenței informației și a simplității ei.

Poate este de luat în considerare și faptul că dr. Stuart Hameroff este director al Centrului de Studii privind Conștiința (link) (centru pe care l-a fondat în 1994) și faptul că a lucrat la elaborarea acestei teorii împreună cu matematicianul Sir Roger Penrose încă din 1996.

Consider că această teorie este conectată într-un mod minunat cu teoria lui Rupert Sheldrake a câmpurilor morfice, teorie despre care am scris aici (link important).

Este drept că am rămas surprinsă ca astfel de lucruri au "încăput" în programele de știri atâta vreme cât la știri se discută de obicei despre cu totul alte lucruri (motiv pentru care mulți dintre noi au și renunțat definitiv la televizoare). Felicit pe această cale oamenii minunați care au reușit să introducă aceste informații în respectivele programe de știri și sper din tot sufletul ca demersurile de acest gen să se înmulțească deoarece este foarte important ca informația de factură științifică să ajungă cât mai curând la oamenii care își doresc să se pună la punct cu descoperirile vremurilor noastre.

Iată mai jos informațiile reunite de care spuneam. Subiectul este comentat de un fizician român de mare valoare pe care îl apreciez în mod deosebit - domnul Andrei Dorobanțu (link), pe care îl felicit de asemenea pentru deschiderea  extraordinară spre subiecte considerate de către sceptici "periculoase" pentru un om de știință. Vizionare plăcută și.. cu folos.

Despre lucruri similare cu teoria vorbește și domnul prof.dr. Dumitru Constantin Dulcan aici (link) și aici (link) dar și domnul prof. dr. Leon Zăgrean aici (link). Pe principiul "timp și voință să fie că informațiile există" și sunt gratis.

*Articolele originale care anunță lansarea teoriei cuantice a conștiinței se găsesc aici (link) și aici (link).

Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, bine ai venit! Poți alege un articol din lista "Articole recomandate" sau orice subiect din tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Nuanțele fericirii și recunoștinței

Fiecare dintre noi are o definiție pentru fericire, iar aceste definiții coincid foarte rar. Mi-am propus ca din când în când să îmi redefinesc acest termen și să nu aștept să mă forțeze marele maestru - Universul - să o fac prin căile sale nebănuite și prin legile sale (link) destul de greu de aplicat în fiecare clipă.

Poveștile de viață ale multor oameni m-au ajutat la aceste redefiniri și nu a încetat să-mi placă să ascult astfel de povești deoarece cred că mereu se poate învăța ceva din experiențele celorlalți.

S-a întâmplat să găsesc astăzi o poveste emoționantă a unei ființe delicate care prin forța ei interioară cred că ne poate inspira pe mulți dintre noi. Este vorba despre Tania Luna care la 6 ani și-a părăsit căminul din Cernobîl (Ukraina) și a primit azil în SUA. Ascultați, simțiți și priviți prin ochii sufletului un fragment dintr-o poveste de viață condensat în doar 6 minute pentru a afla noi nuanțe ale...fericirii și ale recunoștinței.

***Celelalte povești de viață care m-au impresionat se găsesc aici (link).

Despre fericire sunt și articolele de aici (link), aici (link) și aici (link) .

Dacă ești pentru prima dată aici îți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să îți placă în tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta.

Cu drag  ♥ 

Despre.. candoare (+ recomandare filme)

Candoarea e un lucru despre care este greu să vorbești. Pentru că nu sunt destule cuvinte care să o poată descrie. Pentru că e ceva ce poți doar să...trăiești. Și totuși, cum ar putea ști cineva că simte candoarea? Eu cred că definiția ei din dicționar e foarte.. incompletă.

Candoarea este o energie pe care oamenii au ascuns-o atât de adânc în ei înșiși încât aproape că i-au uitat gustul. Frecvența ei poate topi fără grade Celsius și cel mai dens zid. E acel ceva care te lasă fără cuvinte și fără nici o dorință. De aceea eu cred că ea vine de sus...de foarte sus, din cel mai în esență acasă al ființei noastre.

Când simțim candoarea, efectul acesteia este profund terapeutic. Nimic nu o poate înlocui și nu poate atinge performațele ei tămăduitoare, nici un medicament și nici o terapie cunoscută.

Candoarea e un tratament eficace în orice neliniște, în orice stare cotropită de griji și de drame. Ea oferă o stare spațiu-timp cu atâta pace încât ai putea rămâne acolo pentru totdeauna și nimic din toate cele ce există nu te-ar mai atrage înapoi în lumea zbuciumată în care alegem să petrecem timpul acesta al vieții noastre.

Destul de mulți oameni nu-și dau voie să simtă candoarea de teama de a nu-și topi zidurile sufletești într-un mod definitiv. E prea... vizibil că asta s-ar putea întâmpla. Cu toții o știm pentru că am aflat-o din ochii copiilor. Pentru că lor nu le este (încă) teamă să simtă orice. Mai sunt și ochii celor care aleg să sară fără parașută în astfel de trăiri. Dar asta e o altă poveste...

Mai puțini sunt cei care știu că fără a ne permite să simțim candoarea toate celelalte "drumuri" sunt blocate. Drumul spre pacea sufletească, cel spre încredere, spre autenticitate, acceptare și multe, multe altele. Dar mai presus de toate - drumul spre Noi Înșine, spre Esența noastră.

Cu speranța că am creat cât de cât o idee despre starea pe care o aduc filmele de mai jos, să începem cu primul. (Da, astăzi sunt două deoarece primul este posibil să-l fi văzut deja). Este vorba despre "Treaz, cu ochii larg deschiși" sau despre..."cum l-ai căuta pe Dumnezeu dacă ai avea 10 ani și ți-ai dori asta mai mult decât orice pe lume".

Deși ar părea la prima vedere un film pentru copii nu e deloc doar pentru ei ci mai ales pentru oamenii maturi. Pentru oamenii care au uitat cum se simte candoarea, care au uitat gustul ei. Nu cred că este cazul să vă spun că merită revăzut, probabil știți deja. Motivele sunt cele de mai sus.

Sugerez să nu vă luați parașuta pentru protecția contra emoțiilor 😄. Ssshhh...o să vă spun un "secret": eu cred că felul în care suntem capabili să simțim emoțiile și miracolul pe care acestea îl reprezintă sunt lucrurile care ne fac cel puțin "interesanți" pentru celelalte specii/rase din afara sferei numite Pământ 😄. Dar asta să rămână între noi...😁

*** Deși de o altă factură, al doilea film este legat de primul prin firul delicat al semnificației cuvântului candoare pe care am încercat să o descriu cu cele câteva cuvinte de la începutul textului. Nu vă spun titlul. Spun doar că filmul are la bază o poveste de viață reală. Îl puteți viziona aici-link sau aici-link.

***

Dacă ai ajuns pentru prima dată aici îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi să-ți aducă un strop de informație și un dram de bucurie în plus. Poți căuta un subiect care să-ți placă utilizând lista "Articole recomandate" sau cuvintele cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Curajul, creativitatea și avertizările

De-a lungul vremii, exeperiențele prin care am trecut și poveștile de viață pe care le-am urmărit sau le-am ascultat mi-au arătat că niciodată un om nu poate știi despre un alt om ce potențiale stau ascunse în el.

Oameni care nu au iubit deloc școala sau care trecut prin ea fără să acumuleze cunoștințe, catalogați de profesori drept mediocri sau chiar mai rău, au ajuns peste doar câțiva ani să aprofundeze opera lui Platon și să termine facultatea de filozofie printre primii sau să ajungă cu succes în cadrul studiilor postdoctorale. Și exemplele care mi-au ieșit în față nu sunt puține.

Asta m-a făcut să renunț încă de acum câțiva ani să renunț la a mai atenționa/avertiza pe cineva despre riscurile pe care le presupune alegerea unuia sau altuia dintre drumuri și la sfaturile de rigoare.

Însă oamenii care țin să te avertizeze cu privire la riscurile unei acțiuni sau ale unor alegeri personale nu sunt puțini. Desigur ni s-a întâmplat tuturor de multe ori ca atunci când am vrut să facem ceva altfel să fim atenționați de mulți prieteni sau cunoștințe cu fraze gen: "nu cred că o să poți", "nu-i timpul/locul potrivit, poate în altă parte/țară", "lasă tu prostiile", etc. toate fiind urmate de zeci de argumente care aveau sau nu aveau de-a face cu situația dată.

Dacă nu astfel, atunci desigur vi s-a întâmplat să vină prieteni să vă întrebe îngrijorați "dar dacă nu îți iese, atunci ce vei face?", "te-ai gândit la planul B?" etc. - întrebări menite parcă să scoată neapărat din noi, fie că sunt fie că nu-s, temeri cu iz de groază.

Este evident că în astfel de momente curajul unui om scade oricât de puternic ar fi și oricât de "pregătit" ar fi pentru astfel de momente.

M-am întrebat o lungă vreme de ce se întâmplă asta. De ce unii oameni țin cu tot dinadinsul să taie aripile altor oameni? Oare dacă am trecut cu toții prin astfel de momente și cunoaștem gustul amar al acestora de ce încă se întâmplă astfel de situații?

Elimin cazul cum că ar fi vorba despre capra vecinului, cunoașteți desigur vorba. Elimin cazul în care ar face asta intenționat. O dată, cineva mi-a spus că îmi spune astfel de lucruri nu din motiv de pesimism ci pentru că e realist. Ok, așa se vede lumea prin unii ochi. Însă dacă este așa, atunci e de la sine înțeles că temerile sunt proiecția persoanei care avertizează.

Oricare ar fi situația, oricare ar fi motivația cuiva, pentru mine un lucru este clar: a taia aripile unui om, a încerca să-l descurajezi în vreun fel - sunt lucruri egale cu orice agresiune psihică sau fizică. Visul fiecărui om este sacru. Pentru că visul locuiește în sufletul OMULUI.

Cum ar arăta lumea noastră dacă ne-am încuraja mereu unii pe ceilalți? Ce-ar fi să "practicăm" încurajările măcar o zi pe săptămână? Așa ca pe o terapie.

Am întâlnit astăzi un discurs extraordinar care descrie o situație similară și modul în care atenționările de genul de mai sus pot naște temeri ce distrug creativitatea. Este vorba despre Elizabeth Gilbert - autoarea best-seller-ului "Mănâncă, roagă-te, iubește" - carte care a fost vândută în S.U.A. în peste 5 milioane de exemplare, iar în România în peste 30.000 de exemplare chiar în anul apariției 2008. Cartea poate fi comandată online aici (link) - transportul fiind gratuit oriunde în țară. Discursul său este minunat și amuzant, merită fiecare minut din cele 18. Vizionare plăcută!

Cărțile lui Elizabeth Gilbert au fost traduse și în limba română și reprezintă un răsfăț pentru minte și suflet:

"Mănâncă, roagă-te, iubește" - comandă online aici-link

"Semnătura tuturor lucrurilor" - comandă online aici-link

"Pelerinii" - comandă online aici-link

"Ultimul bărbat american" - comandă online aici-link

"Și am spus da - O poveste de iubire" - comandă online aici-link

***

Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", cea a cuvintelor cheie și căsuța "caută" din din coloana din dreapta te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Sufletul de aici și mintea de dincolo

S-au scris și s-au spus foarte multe lucruri despre suflet și despre minte, s-au dat numeroase definiții și s-au făcut la fel de multe presupuneri despre ce ar fi acestea, ce legătură există între ele și mai ales despre modul în care ele funcționează. Desigur, fiecare dintre noi are o interpretare proprie ce se bazează fie pe cunoașterea acumulată combinată cu intuiția,  fie pe experiențele personale sau mai exact pe toate acestea la un loc.

Astăzi vreau să aduc în atenție o emisiune extrem de interesantă care are chiar titlul de mai sus - "Sufletul de aici și mintea de dincolo". Emisiunea este realizată de cunoscutul jurnalist Dragoș Dumitriu iar invitați sunt domnii prof.univ.dr. Dumitru Constantin Dulcan și prof.univ.dr. Geo Litarczek. Emisiunea aduce multiple răspunsuri căutătorilor de sensuri și deschide noi perspective privind acest subiect atât de vast și delicat. Vizionare plăcută!

Dacă ați mai fost pe acest blog cu siguranță ați aflat că rezonez în destul de mare măsură (cu câteva excepții) cu părerile domnului prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan astfel încât puteți găsi celelalte emisiuni cu domnia sa - aici (link).

Recomand și minunatele cărți ale domnului prof. Dumitru Constantin Dulcan:

"Inteligența materiei" - comandă online aici-link - transport gratuit;

"În căutarea sinelui pierdut" (ambele volume) - comandă online aici-link - transport gratuit;

"Mintea de dincolo" - comandă online aici-link - transport gratuit;

Dacă ai ajuns pentru prima dată aici, îți urez bun venit! Subiectele tratate pe această pagină sunt atât de diverse din motivul pe care l-am descris în articolul "Dezvoltare personală integrală" care se găsește aici (link). Poți selecta subiectul dorit din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta.

Cu drag ♥ 

Darul Crăciunului

            Sărbătorile au minunatul dar de a ne face să ne aducem aminte de adevăratele valori. Mai ales Crăciunul. Ne amintește că viața este prețioasă, că oamenii ce ne sunt alături merită să le arătăm iubirea noastră și că în realitate numai clipa prezentă ne aparține și poate fi trăită la adevărata intensitate a vieții. Ne amintește că atunci când ne risipim gândul și energia în trecut sau în viitor nu facem decât să uităm de clipa prezentă și de darul ei învăluit în mister pentru foarte mulți dintre noi.

            Deși fiecare clipă din an este potrivită pentru o privire mai atentă în interiorul nostru, consider că această sărbătoare este cea mai potrivită prin semnificațiile sale profunde. Este momentul cel mai potrivit să ne privim pe noi înșine în ochi și să mărturisim ființei din fața noastră cu o transparență de cristal toate lucrurile care ne „stau pe suflet” în vederea unei auto-armonizări necesare unui nou început.

            Să-i mărturisim celuilalt „eu” tot ce ne-a bucurat dar și tot ce ne-a durut, tot ce ne-a plăcut dar și tot ce am urât la noi înșine și să încercăm să găsim o cale comună de a merge mai departe într-o nouă formulă, mai exact în echipă.

În cazul cănd vă întrebați de ce ar fi necesar un astfel de scenariu, de ce ar fi necesar să facem o bună echipă cu noi înșine, răspunsul pe care l-am găsit pentru mine este unul simplu: deoarece relația cu propria ființă este una pentru totdeauna, o dată stabilită, armonizată, înțeleasă pâna la capăt, aceasta devine o bază solidă în provocările prin care trecem și ne oferă puterea și curajul să le depășim cu demnitate, iar ca și bonusuri - independența emoțională și înțelegerea și acceptarea semenilor noștri.

Pacea profundă, bucuria imensă și minunata eliberare pe care o oferă rezultatul procesului de care vorbeam mai sus este ceea ce vă doresc în această seară de Ajun și  pentru clipele ce vor veni, cu drag din tot sufletul meu ♥ 

Mai am două daruri. Primul este un mesaj al lui Mooji în preajma Crăciunului, iată-l:

*** Dacă subtitrarea nu pornește automat, dați click pe butonul CC din bara de jos a player-ului și selectați limba română.

  
      Al doilea dar * l-am editat acum 2 ani dar țin foarte mult la mesajul pe care îl transmite și cred că o să vă placă să-l revedeți ♥ 

Cu drag 💗

Despre învățare - o nouă abordare

Învățarea este un proces complex. Ea nu se desfășoară numai pe parcursul celor „7 ani de-acasă”, a cursurilor liceale sau a celor din învățământul superior. Învățarea în sensul ei cel mai profund durează toată Viața.

            Viața în întregul ei este un lung șir de lecții. Iar unele sunt foarte greu de învățat. Și anume cele ale căror învățături refuzăm să le primim.

Cum putem detecta experiențele de acest gen ?

Observând repetabilitatea experiențelor similare.

Trăim o experiență, îi punem punct, crezând că am învățat suficient din ea. Apare o altă experiență cu alți „actori” dar sesizăm că suntem puși în aceeași situație cu cea dinainte.

Acesta este punctul în care este necesară o alegere. Numai că, în cazul când ne dorim alt rezultat, altă rezolvare, este necesară o altă alegere decât cea pe care am făcut-o în situația de dinainte. O altă abordare, un alt unghi din care să privim și să rezolvăm situația.

Cred că una dintre cele mai grele lecții pe care a trebuit să o învăț a fost cea de a spune NU. Încă învăț. Doar că am reușit să observ niște lucruri.

Din dorința de a învăța, pe care mă bucur că încă o am, nu reușeam să detectez punctul în care lecția mea se separă (ca sens) de lecția celuilalt, pentru ca DA - în oricare situație de viață toți cei implicați învață, iar lecțiile pe care le învățăm fiecare sunt diferite.

            Am ajuns la concluzia că procesul de învățare, dacă ne dorim ca interacțiunea umană din care învățăm să fie armonioasă, este o artă. În cadrul acesteia, a spune NU este și aceasta o artă.

            Cum detectăm punctul în care este necesar să spunem NU fără să refuzăm lecția?

            Eu cred că acest punct devine vizibil în momentul în care cineva insistă să ne impună părerea proprie despre o anume problemă sau un anume subiect. Pentru că între a ne spune părerea și a o impune celorlalți este o diferență, chiar dacă uneori greu de detectat. Cred că verbul „a insista” pe care l-am folosit mai sus arată această diferență.

            Desigur că am întâlnit cu toții situații în care cel/cea din fața noastră își arogă rolul de „profesor” și ne obligă să învățăm o lecție de care el/ea crede că avem nevoie. După părerea mea, acesta este punctul în care libertatea la o părere proprie ne este încălcată și devine necesar acel NU. În cazul când reușim să rostim NU-ul, rămâne doar să fim împăcați cu faptul că l-am spus.

            După cum spuneam într-un alt articol, am lucrat mulți ani în sistemul de învățământ. Am trăit pentru o vreme în conceptul eronat în care credeam că doar elevii învață de la mine. Și spun eronat deoarece destul de repede mi-am dat seama că am învățat enorm de la cei în fața cărora aveam impresia că le sunt profesor. Drept pentru care acum le mulțumesc.

            Dar cele mai frumoase momente pe care le-am trăit în sistem au fost acelea în care am reușit să vorbesc cu elevii de la suflet la suflet, momente în care respectul nu venea din rolurile noastre profesor/elev ci venea de la sine, reciproc, într-un mod necondiționat.

            Așa am ajuns să accept că rolurile profesor/discipol sunt interschimbabile iar când procesul de învățare se face de la suflet la suflet aceste roluri își pierd sensul. Pentru că sufletul nu are noțiunea de roluri, nu cunoaște competiția pentru o identitate anume, cunoaște doar blândețea.

            Aceste lucruri m-au condus către  părerea că în orice proces de învățare, fie că este vorba despre sistemul de învățământ fie că este vorba despre Viață, este necesară o nouă abordare și anume cea pe care o numesc de la suflet la suflet, lipsită de orice presiune și de orice impresie/iluzie personală că eu aș ști mai bine ce e mai bine pentru celălalt.

*** Mai jos - imagini de la întâlnirile lui Mooji (despre care am scris aici - click!) - un minunat exemplu de coexistență a înțelepciunii alături de blândețe, imagini care se pot vedea mai bine... cu sufletul.

Cu drag >:D<

Fericirea - între dorințele și exagerările noastre

Mai mult sau mai puțin conștient, căutăm fericirea o mare parte a timpului vieții noastre. Ne imaginăm că vom fi fericiți dacă vom avea mai mulți prieteni, dacă vom avea mai mulți bani, o casă mai frumoasă, o mașină mai scumpă sau un loc de muncă mai bun.

E firesc să ne dorim sa fim fericiți. E firesc să avem dorințe. Acestea pot juca rolul unui motor care ne propulsează și ne face eficienți. Până la un punct. Care ar fi acel punct? Exagerarea.

Adam Smith - economist, om politic și filozof scoțian, spune că: "Marea sursă atât a suferinţelor cât şi a dezordinelor din viaţa umană pare să provină din supraestimarea diferenţei dintre o situaţie permanentă şi alta... Unele dintre aceste situaţii ar merita, fără îndoială, să fie preferate altora, dar niciuna dintre ele nu merită să fie urmărită cu acea pasionată înflăcărare care ne face să violăm regulile fie ale prudenţei, fie ale justiţiei, sau să corupem pacea viitoare a minţilor noastre, fie prin ruşinea dată de amintirea nesăbuirii noastre, fie prin remuşcarea pentru oroarea nedreptăţii noastre."

Despre exagerările dorinţelor şi grijilor noastre ne vorbește Daniel Gilbert - profesor de psihologie la Universitatea Harvard - într-un minunat discurs marca TED. Una dintre cărțile sale ajunse bestseller a fost tradusă și în română și poate fi cumpărată online: În căutarea fericirii - comandă aici-link (transport gratuit oriunde în țară), iar cititorii de limbă engleză au acces și la bestseller-ul său "Stumbling on Happiness" care a fost tradusă pâna acum în 25 de țări.

Tot despre fericire aici (click!) şi aici (click!).

Câteva cărți care ne dezvăluie diverse fațete ale fericirii (transport gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):

"Succesul redefinit" -Arianna Huffington- comandă online aici-link;
"Bucuriile înțelepciunii" -Yongey Mingyur Rinpoche- comandă online aici-link;
"Bucuria. Fericirea care vine din interior" -Osho- comandă online aici-link;
"Proiectul fericirii" -Gretchen Rubin- comandă online aici-link;
"Fericire Acum!" -Robert Holden- comandă online aici-link;
"Antidotul. Fericire pentru oamenii care nu suportă gândirea pozitivă" -O. Burkeman- comandă online aici-link.

Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", Resurse video, cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Empatia - capacitate ce oferă o nouă perspectivă asupra realității

           Așa cum știți deja, empatia este capacitatea unui om de a se pune în locul celuilalt, altfel spus de a privi lumea prin ochii celulalt. Și când spun prin ochii celuilalt înseamnă prin prisma experiențelor lui de viață, mai exact a percepției lui privind aceste experiențe.

            Deși pare simplu să te pui în locul celuilalt și ne naștem cu această capacitate și chiar o folosim uneori mai mult sau mai puțin conștient, putem observa că nu o facem tot timpul, iar când se întâmplă, o facem de obicei superficial, din cauză că suntem copleșiți de experiențele proprii.

         Empatia profundă necesită răbdare și energie în aceeași măsură deoarece fără a ne elibera de "poverile" cotidiene proprii nu avem suficient "loc" în gânduri și simțiri pentru celălalt/ceilalți.

            Datorită experiențelor diferite prin care trecem ne formăm păreri diferite despre realitate și asta duce de multe ori la diferențe foarte mari atât de mentalitate cât și de percepție a realității. Uneori aceste percepții sunt atât de diferite încât pot naște conflicte nu doar la nivelul relației între doi oameni cât și la nivelul relațiilor dintre grupuri sau chiar dintre popoare.

            Pentru a ne lărgi orizontul percepției realității dar și pentru a ne armoniza relațiile, dezvoltarea capacității de a empatiza este imperios necesară. Și cum să o facem altfel decât prin exerciții...

            Un exemplu foarte potrivit de exercițiu privind empatia a fost propus de Sam Richards, un foarte cunoscut profesor sociolog american care consideră empatia ca fiind „inima” sociologiei. Iată speach-ul acestuia:

Cum ar fi lumea noastră în cazul când am învăța să o privim și prin ochii celorlalți ?

***

Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Sunt aici o mulțime de articole ce cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și pentru a ne aduce bucurie în suflet. Te poți "orienta" în căutarea unui subiect folosind listele "Articole recomandate", Resurse video, cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Poți primi direct pe mail articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în formularul din dreapta. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Exercițiu de imaginație (I) - Kyle XY

Îmi plac exercițiile de imaginație pentru că de-a lungul vremii, acestea m-au ajutat să învăț mai ușor foarte multe lucruri atât despre mine insămi cât și despre lumea exterioară și viață în general.

Propun astăzi un astfel de exercițiu care ne poate aduce noi perspective asupra noastră  dar și asupra lumii în care trăim. Este sub forma următoarei întrebări:

Cum ai percepe propria ființă și lumea ce te înconjoară (în totalitatea ei) dacă ai intra ACUM pentru prima dată în contact cu Tot ce există ?

***(expresia "pentru prima dată" însemnând că nu cunoști absolut nimic despre cum funcționează corpul tău și nimic din rostul și rolul a ceea ce există în tine ȘI în afara ta).

Pe principiul că tot Universul "conspiră" la creșterea noastră atunci când ne dorim asta cu adevărat, acum câteva zile mi-a apărut în fața ochilor pe net un film serial care mă uimește cu fiecare episod pe care îl vizionez.

Este un film care naște în privitor întrebări dar nu ne dă răspunsuri prefabricate ci ne ajută să le găsim singuri în noi înșine. Exercițiul de imaginație de mai sus devine foarte simplu urmărind acest film, deoarece putem în acest caz să privim lumea prin ochii lui Kyle, personajul principal.

KYLE XY

E un film care deschide uși ale sufletului dar și ale minții, uși care poate nu știam că există în noi, un film pentru orice vârstă, un film care ne face să privim Omul, Lumea și legătura dintre acestea într-un mod cu totul nou.

O poveste despre legăturile de suflet ce se formează între oameni atunci când inimile se deschid, despre încredere, despre loialitate și nu în ultimul rând despre iubire și despre multe alte valori care există acolo în sufletul fiecăruia dintre noi.

Merită fiecare minut investit! Iată primul episod din cele trei sezoane. Vizionare plăcută!

Serialul poate fi vizionat online cu subtitrare aici-link, aici-link sau aici-link.

***

Dacă ești pentru prima dată aici, îți urez bine ai venit! Sper să găsești ceva care să-ți placă în tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Nimic nu e ceea ce pare

În majoritatea cazurilor, când auzim expresia “Nimic nu e ceea ce pare”, gândul ne duce la lucrurile pe care ceilalți ni le ascund și dacă vine vorba de lucruri ascunse, de obicei suntem tentați să credem că aceste lucruri sunt negative. O fi vorba doar despre lucruri negative ?..Negative în raport cu ce/cine ?...

Mi s-a întâmplat, și poate și ție ți s-a întâmplat, să port discuții în care am vrut să transmit (verbal sau în scris) ceva și s-a înțeles cu totul altceva decât am transmis. Mi s-a întâmplat să mă doară și să-i fac pe ceilalți să îi doară. Și asta chiar și în cazul când eram focusată pe discuție și mi-am ales cu grijă cuvintele.

M-am întrebat multă vreme de ce se întâmplă asta. Asta pentru că am ales și aleg în fiecare clipă să  aduc bucurie celor cu care interacționez, considerând că stările de inconfort (sau chiar de suferință) care există deja în oameni sunt și așa destule, ca să mai adaug și eu...

Ce răspunsuri am găsit..? Iată câteva dintre ele..

Deși greu de recunoscut pentru mulți dintre noi, când ne aflăm într-o discuție, suntem influențați de starea noastră interioară preexistentă chiar și atunci când suntem focusați pe discuție și vrem să lăsăm deoparte eventualele griji, frici, lucruri incomode pe care le aflăm despre noi înșine experimentând diverse situații în viața de zi cu zi. Multe lucruri se petrec în subconștient, astfel încât nici măcar nu reușim să le observăm, deși unii dintre noi chiar sunt preocupați de descoperirea propriei ființe și fac eforturi pentru a-și observa, analiza și controla reacțiile în majoritatea timpului. Astfel, unul dintre motivele importante pentru care discuțiile nu sunt mereu “curgătoare”, cred că este starea interioară cu care începem o discuție cu cineva sau pe care o avem atunci când scriem un mesaj/mail.

Un alt factor care cred că înfluențează o discuție sau comunicarea în general (inclusiv cea în scris) este mediul exterior, lumea în general, modul în care o percepem fiecare. Cu toții știm că percepția situațiilor de viață este rezultanta directă a înțelegerii experiențelor noastre anterioare. Evident că ceea ce mă poate deranja/răni pe mine este posibil dar nu neapărat să te deranjeze/rănească și pe tine pentru că nu am trecut prin aceleași experiențe de viață și chiar dacă am fi trecut nu le-am fi perceput la fel. Probabil acest lucru este cel care se uită cel mai des chiar dacă are o importanță atât de mare atunci când purtam un dialog verbal, telefonic sau în scris.

Timpul pe care îl oferim unei interacțiuni (reale sau virtuale), mai exact graba cu care tratăm lucrurile în zilele noastre, este un alt factor care poate face o discuție mai dificilă decât ar putea fi în mod firesc. Se uită de multe ori faptul că din grabă se pot trage concluzii care pot fi foarte departe de adevărata natura a mesajului ce se voia a fi transmis, plus că se poate pierde apoi încă mult timp cu explicații suplimentare în cazul când mesajul prezintă totuși importanță.

Dacă ar fi să luăm în calcul și presupunerile neadecvate, prejudecățile, neatenția, lipsa de interes, dorința unora de a avea dreptate, plăcerea de a contrazice, de a critica, de a eticheta, atunci am completa cât de cât tabloul factorilor ce pot interveni în comunicare.

Ce e de făcut ?...

Poate că ar trebui să amintesc aici despre ascultarea activă, despre necesitatea de a renunța la prejudecăți, la concluziile pripite, despre exersarea concentrării atenției sau despre multe alte lucruri pe care psihologia le tratează în detaliu. Dar în acest caz, acest articol ar deveni probabil un articol de documentare și atât. Deci nu am să intru în astfel de detalii.

Aleg o cale mai simplă și mai ușor de aplicat.

Nu, nu e rețetă general valabilă, nu e un sfat, ci o propunere. De fapt e un exercițiu.

Ce-ar fi dacă pe parcursul unei zile am trata oamenii cu care interacționăm așa cum noi înșine am vrea să fim tratați ?

Desigur, dacă luăm în calcul pasajul din textul de mai sus ce se referă la percepția diferită pe care o avem despre lume și viață, observăm cu ușurință faptul că acest demers nu este suficient pentru a ajunge să armonizăm toate relațiile din viața noastră. Și totuși este primul pas simplu, un pas minim pe care putem să-l facem spre a le putea transforma.

Pare un exercițiu simplu sau, pentru că ne place să credem că suntem oameni buni, posibil ca cineva să spună că face asta de când lumea. Și totuși nu-i atât de simplu pe cât pare la prima vedere nici măcar acest pas.

Mai concret, ce-ar fi ca măcar o singură zi, înainte de a interacționa (sau reacționa) cu cineva să ne întrebăm: „Eu cum aș primi (ce aș simți la auzul a) ceea ce urmează să spun acum ?”

            Mi-ar face mare plăcere să-mi scrii cum decurs ziua în care ai ales să faci acest exercițiu.

            Despre aparențe și despre cum ne infuențează acestea viața, dar și despre alte subiecte înrudite cu acestea este și emisiunea "Viața privită prin ochii sufletului" de mai jos...Vizionare plăcută și o săptămână cu gânduri senine >:D<

            Multumesc Mariei si lui Constantin pentru invitatia la emisiune >:D<