Există
povești de viață care ne inspiră, care ne arată că totul este posibil când îți
dorești cu adevărat, care ne arată că putem realiza mult mai mult decât
ne imaginăm. Și aceste povești sunt numeroase și uimitoare fiecare dintre ele.
Dacă
povestea lui Nick Vujicic este
una foarte cunoscută și probabil o știți deja (de aici-link, aici-link sau aici), aduc astăzi aici o altă poveste emoționantă
și anume cea a lui Janine Shepherd.
Aceasta
urma să participe la Olimpiada de Iarnă din 1988 la schi fond cu foarte mari
șanse la medalia de aur, însă un accident i-a schimbat definitiv drumul. Astăzi
Janine Shepherd este autoare a volumelor: Never Tell Me Never (1994), Reaching
for Stars (1998), Dare to Fly (1998), On My Own Two Feet (2007), The Gift of
Acceptance (2012) și instructoare de zbor.
Despre
cum s-au întâmplat toate acestea și despre cum a fost posibil să înfăptuiască
ceea ce toți credeau că este imposibil, într-un scurt discurs al acesteia care
este de preferat să-l urmăriți prin ochii sufletului...
Recomand cu drag și povestea lui Jill
Bolte Taylor care se găsește aici.
Cred că puterea de a trasforma imposibilul în posibil există în fiecare dintre noi. E nevoie doar de răbdarea de a o găsi printre acele multe îndoieli pe care le-am adunat de-a lungul vremii...
Dacă ai ajuns aici pentru prima dată, îți urez bun venit! Poți alege ceva care să-ți placă din lista "Articole recomandate" sau din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Te mai aștept, Cu drag♥
Chiar dacă sunt un om optimist în esență, nu pot să
nu observ că trăim într-o lume centrată în principal pe concurență, o lume în
care se vorbește foarte mult despre succes și prea puțin despre felul în care putem
privi un eșec pentru a trece mai ușor peste el. Văd tot mai mulți oameni dezinteresați
de tot și de toate care trăiesc într-o rutină pe care cu greu o suportă, unii
dintre aceștia dorind să iasă din ea dar neștiind ce anume să facă.
Îmi spunea cineva zilele trecute că ar da orice
pentru un moment de pace, un moment în care zumzetul găndurilor să se oprească
și să se poată izola măcar pentru un moment de tot ce însemnă îngrijorare,
teamă și de acei mulți „trebuie” care există în viața sa. Îmi spunea că ar vrea
să simtă liniștea aceea profundă care-ți dă puterea să simți mai apoi cum lucrurile
își recapătă culoarea, sensul și valoarea reală, care îți dă puterea să te
reclădești în urma unei experiențe dureroase.
Pentru că da, există momente de liniște profundă care
detensionează, care încarcă, care vindecă și care au capacitatea de a ne oferi
forța aceea de a vedea lucrurile altfel, mai clar, cu mai multă încredere. Cred
că există momente de pace în care renaștem pur și simplu, în care toată ființa noastră
se transformă.
Datorită acestor proprietăți extraordinare, astfel
de momente de liniște sunt mai mult decât necesare, iar lipsa lor duce la
diverse dezechilibre pe plan emoțional sau chiar fizic.
***
Putem ajunge la astfel de momente de liniște prin
respirație profundă sau prin alte metode diverse, însă există și momente care
vin pe neașteptate aduse fie de o melodie, fie de câteva rânduri dintr-o carte,
de un anume loc în care ne aflăm, de o imagine foto sau de un fragment de film.
Trăirile fiecăruia dintre noi sunt diferite,
reacționăm diferit dacă ascultăm aceeași melodie de exemplu. Dar există și posibilitatea
să ne ajungă la suflet aceleași lucruri, fiind vorba aici despre niște
lucruri...speciale.
Am găsit aseară un astfel de lucru special, un clip
care mi-a creat o stare de pace pe care ar fi inutil să o pun în cuvinte, pentru că nu aș reuși să o descriu.
Iată-l mai jos.
* Puteți fi copilul la primul său contact cu apa (simbolul vieții)
sau mama care dăruiește protecția, iubirea, pacea....
După cum se poate observa cu ușurință, sistemul de
învățământ nu reușește să facă față noilor cerințe de educație și face mult
prea puțin pentru a dezvolta în noile generații capacitatea de a se adapta la
provocările vremurilor prezente și cu atât mai puțin provocărilor viitorului.
Puțini adolescenți reușesc să-și facă timp să se
educe singuri în acest sens, să-și dezvolte personalitatea în funcție de noile
cerințe ale societății, cu greu reușesc să-și aleagă resursele informaționale potrivite
în marea de informații existente și astfel mulți dintre ei ajung neadaptați,
singuratici și lipsiți de motivație.
În acest context, potențialul ce există în fiecare adolescent, talentele, vocația nu pot fi scoase la lumină, iar visele cele mai dragi ale fiecăruia sunt strivite de acel „trebuie” și de uniformizarea de care este înconjurat zi de zi din toate părțile.
Poate că cel mai grav lucru este că școala nu-i
stimulează și nu-i ghidează pe adolescenți să-și găsească propriile soluții la
problemele ce apar în viața lor, fie că este vorba despre problemele de comunicare
cu colegii, prietenii sau părinții, fie că este vorba despre emoțiile care le
dau viața peste cap în situații neprevăzute.
Se vorbește într-adevăr despre învățământului diferențiat, despre educația centrată pe elev, însă numărul mare de elevi ce
există într-o clasă conform prevederilor de astăzi (minim 25) nu permite
profesorilor să aplice în mod real și eficient aceste concepte.
Deși aceste constatări sunt triste, totuși (în raport cu articolul precedent) nu
am reușit să mă "îndepărtez" cu sufletul prea mult de stilul spontan, amuzant și relaxant a
lui Ken
Robinson (consilier internațional privind educația, autor și speaker) și m-am gândit să aduc în atenție un alt discurs al acestuia în care subliniază punctele slabe ale sistemului educațional de astăzi.
Vizionare plăcută!
Ce putem face în aceste condiții..?
Poate
că cel mai simplu lucru pe care îl putem face, fiecare după posibilități, este
să fim alături de adolescenți în momentele de cumpănă prin care trec, fără să-i judecăm atât de aspru pentru momentele în care nu se pot adapta acestor vremuri de profundă transformare ale lumii întregi.
Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Este un blog ce oferă informații din sfera dezvoltării personale și alte materiale ce ne ajută să înțelegem mai bine natura umană și realitatea. Poți căuta un subiect care să-ți placă folosind lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Poate că cel mai frumos dar al fiecăruia dintre noi
este creativitatea. Spun “dar”
deoarece creativitatea, prin rezultatele ei, este cea care ne diferențiază și
ne oferă posibilitatea fiecăruia să dăruim lumii lucruri diferite în domenii diferite
și ca un bonus - dovadă că suntem unici iar diversitatea noastră ca specie este infinită.
Deși unii oameni par mai „dăruiți”, mai talentați,
mai creativi decât ceilalți, aceasta este doar o iluzie deoarece destul de
mulți oameni nu au reușit să-și (re)găsească în ei înșiși minunatele daruri
unice sau le-au găsit dar nu îndrăznesc să le scoată la iveală sau nu au găsit
modalitatea de a le fructifica într-un fel în care să fie utile societății.
Poate că lucrurile ar sta astăzi altfel dacă
sistemul educațional ar face mai mult pentru a stimula creativitatea copiilor începând
de la vârste mici. Însă în felul cum este acum organizat, nu face decât să
distrugă acest dar cu adevărat magic.
Am
găsit de curând un discurs foarte interesant al lui Ken Robinson(consilier internațional
privind educația, autor și speaker) despre importanța creativității și a
dezvoltării acesteia și deoarece este un discurs foarte amuzant m-am gândit că
o să vă placă și vouă.
***
O discuție pe larg despre același subiect și aici (click!)
***
Dacă ai ajuns pentru prima oară aici, îți urez bun venit! Este un site cu materiale care ne ajută să devenim mai buni și mai conștienți în alegerile noastre. Poți alege mai ușor un subiect cu ajutorul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,
Mulți dintre noi se străduiesc să găsească drumul
spre ei înșiși și spre înțelegerea profundă a rostului lucrurilor încercând în
acest sens diverse căi de cunoaștere. Citim, scriem, vorbim despre cunoaștere,
vizionăm filme documentare sau conferințe și toate acestea pentru a ne găsi pacea
minții și a sufletului nostru și pentru a trăi o viață armonioasă.
Pe "drum", trecemprin zeci, sute și mii de stări care se succed uneori cu repeziciune,
astfel încât este posibil să devenim de tot atâtea ori contrariați sau confuzi privind
căutările noastre. La fiecare colț de stradă câte o doză de neîncredere mai mică sau mai mare ne
pândește din umbră râzând sarcastic.
Dar..., dacă se întâmplă să fii cu totul prezent într-o
clipă, fără să te gândești la nimic, doar să observi cum curge Viața, foarte posibil
să trăiești ceva ce cu greu poate fi descris în cuvinte. Foarte posibil ca ceea
ce simți să depășească tot ceea ce ai citit, auzit, vizionat.
***
Deși știu că voi reda mult prea puțin din magia
simplității unei astfel de clipe, plus că nu am cine știe ce talent scriitoricesc, voi
încerca să vă povestesc un fragment de viață pe care am Trăit-o altfel.
Am fost zilele trecute cu treburi într-un oraș
apropiat de al meu și pentru că era încă devreme față de momentul când trebuia
să ajung unde aveam de mers m-am oprit într-un fast food. Înăuntru era călduț,
o atmosferă primitoare, cei doi bărbați care preparau mâncarea erau calmi și
făceau totul cu drag și răbdare. Mi-am luat și eu ceva și m-am așezat pe unul
dintre cele trei scaune înalte (genul celor de la bar) în fața mesei fixate în
perete. Locația nu era foarte mare astfel încât masa fixată în perete era
singurul loc unde puteau mânca persoanele care nu luau mâncarea la pachet. În
colțul din dreapta sus pe perete era fixat un televizor care funcționa pe un
post cu muzică.
Începusem să mănânc când lângă mine s-au așezat
două fete, eleve de liceu - mi-am dat seama din conversația veselă pe care o
purtau. Împărțeau o chiflă și o porție de cartofi când o altă colegă s-a
apropiat de ele și cum nu avea unde se așeza a rămas în picioare între primele
două cu ochii în televizor. Deși nu vedeam fața nici uneia deoarece cea de lângă
mine era cu spatele, simțeam bucuria cu care își vorbesc și relaxarea pe care
le-o produce acel moment atât de simplu petrecut împreună. Cea care stătea în
picioare le-a spus celorlalte două că la televizor începe o piesă care îi place
mult și cele două au ridicat privirea spunând amuzate că și lor le place. Am
ridicat și eu ochii spre tv să văd clipul. E vorba despre cel postat mai jos.
Nu știu de ce și simt că chiar nu contează motivul, dar s-a
întâmplat ceva ca o rupere de realitate, ca o rupere de această realitate, mai
exact de cea în care mulți oameni văd doar cenușiu sau nu văd nimic bun în
nimic. Părea o rupere de realitate, nu mai aveam senzația că sunt eu dar știam (parcă) că sunt tot ce mă înconjoară, că, de fapt, sunt UNA cu toate acestea. Am simțit că inima mi-e plină, mai plină ca niciodată și că nimic nu
lipsește ca totul să fie perfect. 100% perfect. Întreg. Total. Perfect potrivit. Am simțit că nimic nu a lipsit niciodată din acest Întreg și că orice lipsă sau imperfecțiune e doar pentru că nu se vede/simte Totul.
Am simțit că totul e știut, cunoscut, că nimic nu
mai trebuie căutat, nimic de descoperit, am simțit că toate întrebările și-au
pierdut semnul „?”și sensul. Am simțit că TOTUL este doar de Trăit.
Aș putea să mai spun/scriu o mie de cuvinte, dar
oricâte ar fi tot nu aș putea să transmit totul dacă tu cel / cea care citești
nu ai trece Dincolo de aceste cuvinte. Deci, te invit Dincolo de cuvinte,
oferindu-ți în dar o parte din condițiile exterioare pe care eu le-am avut acum
câteva zile - muzica, imaginile, versurile, deși sunt absolut convinsă că acestea nu au avut nici o legătură cu starea.
Cât despre condițiile interioare, dacă reușești să
te "aduni" cu totul în clipa prezentă, lăsând la o parte orice alt gând sau
preocupare, ca și cum această clipă ar fi unica pe care o simți/trăiești/experimentezi
aici în corp, fără trecut, fără viitor, atunci e suficient să fii în acest fel
AICI.
Pune-ți metaforic ochelarii din clipul de mai jos
și simte Viața deasupra norilor! Nu te opri la versuri, nici la imagini, nici
la muzică! Mergi Dincolo de acestea!♥
Dar ce dau eu atâtea explicații ...sigur ai mai
trăit și tu astfel de stări.
Felicitări trupei Voltaj pentru piesă, lui Dan
Petcan pentru regia clipului și lui Andi Vasluianu si Diana Roman pentru interpretarea
atât de expresivă a rolurilor din acesta!
***
Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Oare câți oameni și-au imaginat acum 14-15 ani
nivelul dezvoltării tehnologiilor de comunicare așa cum este astăzi? Dar câți
dintre noi au reușit să-și imagineze felul în care ne va influența aceasta adevărata comunicare și relațiile?
Deși la prima vedere avem doar avantaje în urma
acestei dezvoltări, este greu să nu remarcăm faptul că astăzi suntem mai
înstrăinați, mai reci și preferăm să comunicăm pe mail sau prin sms-uri decât
să ieșim din casă pentru a ne întâlni față în față cu cineva.
Dar consecințele nefaste sunt mult mai multe și mai profunde decât înstrăinarea, chiar dacă și numai aceasta ar fi de ajuns pentru ca situația în care suntem să fie gravă. Mi s-a întâmplat să întâlnesc adolescenți care nu pot nici măcar iniția o discuție cu o colegă sau un coleg deoarece au crescut comunicând doar prin sms sau pe chat pe Facebook, prin prescurtări de cuvinte și emoticoane.. Iar treaba asta se va reflecta în tot ceea ce vor întreprinde în viață, începând cu relațiile și continuând cu cariera.
Iată că cineva s-a gândit să studieze consecințele comunicării prin intermediul tehnologiei cu atenție și răbdare. Este vorba despre Sherry Turkle -
profesor de studii sociale laInstitute
of Technology din Massachusetts - care a făcut cercetări centrate pe psihologia
relațiilor umane în raport cu tehnologia.
În discursul său ea și-a propus să atragă atenția
asupra repercusiunilor pe care fie nu le observăm, fie le negăm dimensiunea și importanța. Vizionare plăcută și cu... folos.
Ascultând-o, mi-am amintit de primul an în care am coborât din virtual în realitate pentru a cunoaște cu adevărat prietenii pe care i-am cunoscut pe net. Am petrecut clipe minunate și am simțit în mod real diferența între interacțiunile reale și cele virtuale...
Cărți unde găsim informații prețioase care ne pot îmbunătății comunicare și implicit relațiile (beneficiază de transport gratuit oriunde în țară pentru orice comandă):
- "Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relațiilor umane" -Eric Berne- comandă online aici-link.
- "Rezolvarea dificultăților de comunicare" -Fabrice Lacombe- comandă online aici-link;
- "Toți comunicăm, dar puțini stabilim și relații" -John C. Maxwell- comandă online aici-link;
- "Comunicare eficientă" -Ion-Ovidiu Pânișoară- comandă online aici-link;
- "Comunicarea subiectivă" -Jose Silva, Ed Bernd Jr- comandă online aici-link;
- "Comunicarea relațională pe înțelesul celor mici" -Jacques Salomé- comandă online aici-link;
- "Supertehnici de comunicare" -Alan C. Fox- comandă online aici-link.
***
În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Pentru a căuta un subiect anume poți folosi listele "Articole recomandate", cuvintele cheie și căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Îți doresc cât mai multe întâlniri reale,
Mi se întâmplă deseori să rămân profund uimită de
magia relațiilor umane. Mai exact de magia emanată de blândețe. Nu există nimic
mai emoționant decât blândețea care lasă Sufletul să înflorească după Voia lui,
mai delicat un nufăr.
Puțini oameni au ocazia să experimenteze relații în
care să fie martorii înfloririi unui Suflet, de aceea mă consider un om norocos
că am trăit astfel de ocazii, fiecare dintre acestea fiind unică în felul său. Pot
să vă mai spun despre astfel de momente că au consistența sfințeniei și că e
greu să respiri în timpul lor de teama ca acest gest să nu le modifice în vreun
fel curgerea. Le poți recunoaște după faptul că în momentele respective e atâta
liniște încât nu-ți mai dorești pur și simplu nimic iar timpul se oprește cu
adevărat în loc.
***
Acum un an și jumătate am văzut pentru prima dată un
clip cu Byron
Katie autoare a mai multe cărți ajunse bestseller, care a elaborat un proces inedit de investigare numit
The Work (Lucrarea) - o reflecție scrisă asupra unui gând/ a unei idei - care
ajută oamenii să identifice și să analizeze gândurile care le produc suferința,
astfel de clarificări aducând oamenilor care parcurg acest proces eliberarea de
tensiuni și pacea sufletească.
Deși procesul de analiză/autoinvestigație este aparent simplu - având la bază doar 4 întrebări și o „întoarcere” a gândului/ideii - "Lucrarea" propusă de Byron Katie este foarte apreciată în rândul psihoterapeuților pentru că are are o foarte largă aplicabilitate iar rezultatele obținute au schimbat deja viața a mii de oameni.
Pentru că mi-e foarte greu să o prezint și nu-mi
găsesc cuvintele potrivite când vine vorba despre acest suflet minunat vă voi
oferi două scurte descrieri:
„Workshop-urile ţinute de Byron Katie sunt
captivante, iar asta nu doar pentru că oamenii îşi deschid sufletele în faţa
ei. Iubirea intensă a lui Katie arde toate iluziile, cu precizia unui laser.” -
The Times
„Lucrarea propusă de Byron Katie este o mare
binecuvântare pentru planeta noastră. Cauza de bază a suferinţei este
identificarea cu gândurile noastre, cu "poveştile" care ne trec continuu prin
minte. Lucrarea acţionează ca o sabie ascuţită care taie acea iluzie şi îţi
permite să-ţi cunoşti singur esenţa nemărginită a fiinţei tale. Bucuria, pacea
şi iubirea emană din ea, ele fiind starea noastră naturală.” - Eckhart Tolle
***
Am ales să dau mai departe astăzi o Lucrare pe care
Byron Katie a facilitat-o altfel decât în cazurile clasice (cu o singura
persoană) și anume o situație între o mamă și fiul acesteia, fiu în mintea
căruia persista ideea că mama sa nu îl ascultă (când îi vorbește) și încă alte
câteva tensiuni ce au întunecat relația lor. E important ca acest video să fie
urmărit cu sufletul, cu simțirea...
Dintre cărțile sale au fost traduse în română - pot fi comandate online (cu transport gratuit oriunde în țară) următoarele:
- "Pune-ți gândirea sub semnul întrebării și schimbă lumea" - comandă online de aici (link);
- "Cine ai fi tu fără povestea ta?" - comandă online de aici (link);
- "Iubește ceea ce este" - comandă online de aici (link).
Prezența unui facilitator simplifică mult
lucrurile deoarece acesta poate păstra neutralitatea procesului privind
povestea de viață (gândul de analizat) în mod detașat. Totuși, dacă doriți să încercați Lucrarea singuri, găsiți tot ce aveți nevoie aici-www.thework.com. Un exemplu explicat chiar de Byron Katie (fără traducere) se găsește și aici (click!).
* Mulțumesc prietenelor mele dragi - Dana H. și Anna B. pentru că m-au lăsat să surprind momentul din fotografia de început a articolului 💗
În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor și căutărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Pentru a căuta un subiect poți folosi listele "Articole recomandate", cuvintele cheie sau căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
În lumea noastră puțini oameni apreciază emoțiile
deoarece sunt cele care ne bulversează și ne fac să pierdem puținul control pe
care îl avem asupra propriei realități. Din dorința de a păstra acest control
asupra vieții oamenii preferă să-și închidă sufletul după fel de fel de ziduri crezând că acestea îi vor face mai "puternici" cu sensul dat astăzi acestui cuvânt de societatea în care trăim.
Ceea ce se pierde însă din vedere, în majoritatea cazurilor, este faptul că odată cu închiderile
spre spre emoțiile (numite) "negative" se pierde și accesul către cele mai calde emoții umane
acelea care ne apropie unii de ceilalți și care practic ne definesc ca specie.
O soluție pentru a rămâne deschiși către propriile emoții și a fi puternici în același timp ar fi să
ne cunoaștem îndeaproape pe noi înșine, să înțelegem sursa apariției lor și să învățăm să facem "pace" cu ele.
Una dintre noile metode utilizate în acest scop este fitness-ul emoțional - un concept relativ nou introdus în ultimii ani în SUA unde acesta a fost propus pentru a fi utilizat în combaterea stresului angajaților din diverse firme.
Despre fitness-ul emoțional (în sensul clasic și cu un sens extins), despre cum ne putem dezvolta capacitatea de a ne
înțelege și accepta emoțiile, despre avantajele unei vieți trăite cu sufletul
deschis, despre abuzul emoțional și independența emoțională - într-o nouă
ediție a emisiunii "Viața privită prin ochii sufletului" împreună cu
Maria Avrămasca.
Recomand bineînțeles cărțile "maestrului emoțiilor" - Daniel Goleman - cărți care au ajuns bestseller și care dezvăluie pe înțelesul tuturor secretele emoțiilor, autocunoașterii în general și ale interacțiunilor umane reale autentice:
- "Inteligența emoțională" - comandă online aici-link;
- "Inteligența socială" - comandă online aici-link;
- "Emoții vindecătoare" - Daniel Goleman în dialog cu Dalai Lama - comandă online aici-link;
- "Emoții distructive" - Daniel Goleman în dialog cu Dalai Lama - comandă online aici-link;
- "Focus" (argumente captivante în favoarea dezvoltării atenției, argumente importante pentru care ar trebui să renunțăm măcar din când în când la telefon/smartphone/tablete/laptop) - comandă online aici-link.
Dacă ceea ce-ai găsit aici ți-a plăcut, te aștept să revii. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,
Multe dintre credințele și prejudecățile noastre ne opresc să ascultăm,
să citim cu atenție dar mai ales să simțim anumite discursuri, mesaje sau texte.
Uneori trecem chiar foarte greu peste apartenența celui ce transmite mesajul (la
o religie sau alta), peste cât este de controversat sau nu, dacă este sau nu
recunoscut ca și autoritate în domeniu și multe altele.
Totuși, astfel de
prejudecăți plus atenția superficial distribuită (aceasta fiind o caracteristică
specifică tuturor în vremurile acestea) ne determină să pierdem multe
dintre lucrurile minunate pe care oamenii din diverse culturi le transmit.
În acest context mă bucur că am găsit discursul lui
Faisal Abdul Rauf, activist al cărui obiectiv declarat este de a îmbunătăți
relațiile între lumea musulmană și cea vestică, autor al cărții „What's Right
with Islam Is What's Right with America” și de asemenea imam într-o moschee din
New York. Mă bucur deoarece sunt sigură că discursul său - ascultat și simțit
cu inima - mângâie, vindecă, aduce pacea în sufletul tuturor și mai presus de
acestea deschide drumul fiecăruia dintre noi spre locul ascuns din propriul suflet
unde stă ascunsă Compasiunea.
Vizionare plăcută..
Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", cuvintele cheie și căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Am amânat acest subiect destul de mult timp pentru
că este unul foarte delicat și în același timp foarte incomod. Nouă oamenilor
nu ne place să vorbim despre lucruri incomode. Preferăm să le evităm. Dar vine
o vreme când lucrurile se vor spuse și în astfel de momente este destul de greu
să păstrezi tăcerea.
Pentru unii dintre voi lucrurile pot părea clare și
este posibil să nu găsească importantă legătura dintre cuvintele din titlu.
Însă experiențele pe care le-am observat în ultima vreme mă determinat să
vorbesc astăzi despre această legătură.
În lumea în care trăim, în ultimul timp s-au
acutizat multe lucruri ce vizează comparația dintre oameni, printre care
consider că judecata îndreptată spre „Celălalt” (voi folosi acest nume generic
pentru Omul de lângă noi) a atins un maxim periculos.
În decursul istoriei omenirii rostul primordial/esențial
al comparației a fost de a ne autocunoaște, de a ne putea autodefini și în final
de a ne redescoperi Unicitatea, dar și de a afla ce ne-am dori să îmbunătățim
la noi înșine pentru a fi mai buni decât Celălalt/Ceilalți.
Teoria Comparației Sociale propusă de Leon
Festinger în anul 1954 arată că oamenii utilizează două tipuri de comparații:
comparația socială ascendentă (cu oamenii mai performanți) și cea descendentă (cu
cei mai puțin performanți), ambele fiind la fel de utile pentru autocunoaștere
și autodefinirea individuală.
Astfel, comparația ascendentă ne-a ajutat să ne
impulsionăm, să ne dorim mai mult de la noi înșine, iar cea descendentă, în
esență, să ne creștem stima de sine.
Dacă lucrurile s-ar fi oprit la acest context/înțelegere
am fi trăit într-o lume care ar arăta cu totul altfel decât cea pe care o vedem
astăzi. Deși teoria de mai sus a apărut abia în 1954, conceptele sunt studiate
de foarte mult timp, astfel încât chiar și Aristotel a avut ideea că lucrurile
vor degenera iar comparația între oameni va duce la accentuarea intoleranței și
separării în societate.
Da. Lucrurile au degenerat. Și cred că au atins un
maxim în vremurile pe care le trăim.
Astăzi, comparația ascendentă dusă la extrem a adus
și aduce frustrări de genul „nu sunt la fel de bun ca X”, „nu voi ajunge
niciodată la fel de competitiv ca Y”, determinând mulți oameni să clacheze în
fața provocărilor lumii noastre bazată excesiv pe competiție. La polul opus, comparația
descendentă dusă la extrem a ridicat ego-ul pe culmi nebănuite determinând
mulți oameni să adopte atitudini care „sfărâmă” semenii (presupuși) neperformanți prin: ironii, sarcasm, umilințe și violență psihică sau emoțională de la cea mai subtilă
până la cea directă.
Doamna Cristiana Alexandra Levițchi (psihoterapeut și psiholog clinician) spunea într-un articol (aici) că „ironia și sarcasmul sunt doar frustrare și invidie puse în cuvinte” și că „a-l judeca pe altul mereu și mereu nu înseamnă decât a te judeca pe tine”. Deși se știe acest lucru - este destul de greu de acceptat dacă suntem prea „prinși” de valul judecății a tot ce există în exterior.
Din punct de vedere energetic, ironia, sarcasmul
sunt energii dulci, tentante, care ne hrănesc și ne ajută să umplem golul
interior, acel „ceva” care ne lipsește pentru a fi în pace și armonie cu noi
înșine și cu lumea exterioară. Ironia, sarcasmul, bârfa sunt metode clasice de vampirism
energetic. Este bine de știut pentru ca atunci când o facem să fim conștienți
de ceea ce facem.
Dar acest mod de a umple golul interior funcționează
numai pentru o vreme. Dacă suntem suficient de sinceri cu noi înșine putem
recunoaște măcar singuri în fața oglinzii că droguri precum ironia și sarcasmul
nu ne vor ține la infinit departe de ceea ce negăm ca și conținut interior. Le-am
numit droguri pentru că exact așa funcționează, dau dependență.
Această metodă de a-l înjosi pe Celălalt doar ca să
ne simțim noi mai bine este una care ajunge să se întoarcă la un moment dat
împotriva noastră. Este o lege universală. Și atunci când energia se întoarce ne
mirăm de ce ni se întâmplă.
Am fost de-a lungul vremii în ambele situații. Așa
am ajuns să cunosc gustul ironiei și sarcasmului de ambele părți: a celui care
le practică și a celui care le primește. Așa am ajuns să cunosc cât durează starea
de bine obținută ca rezultat al înjosirii Celuilalt și starea de rău pe care o
simte cel înjosit.
Probabil și voi ați fost măcar o dată în fiecare
dintre cele două situații.
Cum ne putem opri din acest joc? Cum ne putem opri
din a-i judeca/ironiza pe ceilalți?
Simplu. Atunci când suntem tentați să ironizăm o
persoană sau un grup de persoane e nevoie să ne amintim (cât mai profund)
senzația pe care o simte cel ironizat. Empatie. Doar o respirație profundă și
putem simți rezultatul următoarei noastre acțiuni.
Trăim vremuri în care cu greu ne amintim de
Celălalt. Cu greu ne amintim că Celălalt este un Om ca și noi, are un suflet ca
și noi, că a trăit experiențe traumatice care au lăsat urme adânci și răni
nevindecate ca și ale noastre (chiar dacă experiențele au fost diferite).
Faptul că nu ne amintim și nu ne preocupă aceste lucruri (când judecăm/ironizăm)
obișnuim să-l punem pe seama lipsei timpului, pe seama faptului că ne
deranjează ignoranța (cum, nu știu) și multe multe altele. Scuzele sunt ușor de
găsit pentru oricine.
Cineva îmi spunea de curând că nu ironizează pe
nimeni. Doar își spune părerea sub acea formă. Bună justificare :))
Este bine ca înainte de a ne spune părerea să ne
amintim că:
FIECARE Om are DREPTUL SUPREM de a ALEGE ce e mai
bine pentru el, de a ALEGE ce înseamnă acel bine, de a-și alege CREDINȚELE - fără
a fi judecat sau ironizat pentru acestea.
Orice judecată asupra credințelor cuiva înseamna
lipsa de respect și de considerație asupra acelui Om, înseamnă a-l considera
mic și neputincios în a-și ALEGE propriile credințe. Înseamnă în esență
încălcarea liberului său arbitru.
Este bine să fim
conștienți de aceste lucruri în toate acțiunile noastre.
Da. Există stări în care nu putem construi, în care
nu putem oferi nimic Celuilalt. Cu toții avem din când în când astfel de stări.
În astfel de momente, decât să dărâmăm ceea ce construiește Celălalt pentru
sine (așa, în felul lui, cu puterile lui, cu ideile lui - chiar dacă acestea nu
coincid cu ale noastre) măcar să îl lăsăm în pace.
Așa cum am mai spus, nu putem co-creao lume mai
bună decât acceptându-ne reciproc, ajutându-ne reciproc și ieșind din sfera
propriului Univers în întâmpinarea Universului celui de lângă noi. Putem trece mai ușor peste toate fiind blânzi unii cu ceilalți, fiind Împreună. ♥
Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", Resurse video, cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus) te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.JPG)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
+(2).jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)