În lumea noastră puțini oameni apreciază emoțiile
deoarece sunt cele care ne bulversează și ne fac să pierdem puținul control pe
care îl avem asupra propriei realități. Din dorința de a păstra acest control
asupra vieții oamenii preferă să-și închidă sufletul după fel de fel de ziduri crezând că acestea îi vor face mai "puternici" cu sensul dat astăzi acestui cuvânt de societatea în care trăim.
Ceea ce se pierde însă din vedere, în majoritatea cazurilor, este faptul că odată cu închiderile
spre spre emoțiile (numite) "negative" se pierde și accesul către cele mai calde emoții umane
acelea care ne apropie unii de ceilalți și care practic ne definesc ca specie.
O soluție pentru a rămâne deschiși către propriile emoții și a fi puternici în același timp ar fi să
ne cunoaștem îndeaproape pe noi înșine, să înțelegem sursa apariției lor și să învățăm să facem "pace" cu ele.
Una dintre noile metode utilizate în acest scop este fitness-ul emoțional - un concept relativ nou introdus în ultimii ani în SUA unde acesta a fost propus pentru a fi utilizat în combaterea stresului angajaților din diverse firme.
Despre fitness-ul emoțional (în sensul clasic și cu un sens extins), despre cum ne putem dezvolta capacitatea de a ne
înțelege și accepta emoțiile, despre avantajele unei vieți trăite cu sufletul
deschis, despre abuzul emoțional și independența emoțională - într-o nouă
ediție a emisiunii "Viața privită prin ochii sufletului" împreună cu
Maria Avrămasca.
Recomand bineînțeles cărțile "maestrului emoțiilor" - Daniel Goleman - cărți care au ajuns bestseller și care dezvăluie pe înțelesul tuturor secretele emoțiilor, autocunoașterii în general și ale interacțiunilor umane reale autentice:
- "Inteligența emoțională" - comandă online aici-link;
- "Inteligența socială" - comandă online aici-link;
- "Emoții vindecătoare" - Daniel Goleman în dialog cu Dalai Lama - comandă online aici-link;
- "Emoții distructive" - Daniel Goleman în dialog cu Dalai Lama - comandă online aici-link;
- "Focus" (argumente captivante în favoarea dezvoltării atenției, argumente importante pentru care ar trebui să renunțăm măcar din când în când la telefon/smartphone/tablete/laptop) - comandă online aici-link.
Dacă ceea ce-ai găsit aici ți-a plăcut, te aștept să revii. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,
Multe dintre credințele și prejudecățile noastre ne opresc să ascultăm,
să citim cu atenție dar mai ales să simțim anumite discursuri, mesaje sau texte.
Uneori trecem chiar foarte greu peste apartenența celui ce transmite mesajul (la
o religie sau alta), peste cât este de controversat sau nu, dacă este sau nu
recunoscut ca și autoritate în domeniu și multe altele.
Totuși, astfel de
prejudecăți plus atenția superficial distribuită (aceasta fiind o caracteristică
specifică tuturor în vremurile acestea) ne determină să pierdem multe
dintre lucrurile minunate pe care oamenii din diverse culturi le transmit.
În acest context mă bucur că am găsit discursul lui
Faisal Abdul Rauf, activist al cărui obiectiv declarat este de a îmbunătăți
relațiile între lumea musulmană și cea vestică, autor al cărții „What's Right
with Islam Is What's Right with America” și de asemenea imam într-o moschee din
New York. Mă bucur deoarece sunt sigură că discursul său - ascultat și simțit
cu inima - mângâie, vindecă, aduce pacea în sufletul tuturor și mai presus de
acestea deschide drumul fiecăruia dintre noi spre locul ascuns din propriul suflet
unde stă ascunsă Compasiunea.
Vizionare plăcută..
Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", cuvintele cheie și căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Am amânat acest subiect destul de mult timp pentru
că este unul foarte delicat și în același timp foarte incomod. Nouă oamenilor
nu ne place să vorbim despre lucruri incomode. Preferăm să le evităm. Dar vine
o vreme când lucrurile se vor spuse și în astfel de momente este destul de greu
să păstrezi tăcerea.
Pentru unii dintre voi lucrurile pot părea clare și
este posibil să nu găsească importantă legătura dintre cuvintele din titlu.
Însă experiențele pe care le-am observat în ultima vreme mă determinat să
vorbesc astăzi despre această legătură.
În lumea în care trăim, în ultimul timp s-au
acutizat multe lucruri ce vizează comparația dintre oameni, printre care
consider că judecata îndreptată spre „Celălalt” (voi folosi acest nume generic
pentru Omul de lângă noi) a atins un maxim periculos.
În decursul istoriei omenirii rostul primordial/esențial
al comparației a fost de a ne autocunoaște, de a ne putea autodefini și în final
de a ne redescoperi Unicitatea, dar și de a afla ce ne-am dori să îmbunătățim
la noi înșine pentru a fi mai buni decât Celălalt/Ceilalți.
Teoria Comparației Sociale propusă de Leon
Festinger în anul 1954 arată că oamenii utilizează două tipuri de comparații:
comparația socială ascendentă (cu oamenii mai performanți) și cea descendentă (cu
cei mai puțin performanți), ambele fiind la fel de utile pentru autocunoaștere
și autodefinirea individuală.
Astfel, comparația ascendentă ne-a ajutat să ne
impulsionăm, să ne dorim mai mult de la noi înșine, iar cea descendentă, în
esență, să ne creștem stima de sine.
Dacă lucrurile s-ar fi oprit la acest context/înțelegere
am fi trăit într-o lume care ar arăta cu totul altfel decât cea pe care o vedem
astăzi. Deși teoria de mai sus a apărut abia în 1954, conceptele sunt studiate
de foarte mult timp, astfel încât chiar și Aristotel a avut ideea că lucrurile
vor degenera iar comparația între oameni va duce la accentuarea intoleranței și
separării în societate.
Da. Lucrurile au degenerat. Și cred că au atins un
maxim în vremurile pe care le trăim.
Astăzi, comparația ascendentă dusă la extrem a adus
și aduce frustrări de genul „nu sunt la fel de bun ca X”, „nu voi ajunge
niciodată la fel de competitiv ca Y”, determinând mulți oameni să clacheze în
fața provocărilor lumii noastre bazată excesiv pe competiție. La polul opus, comparația
descendentă dusă la extrem a ridicat ego-ul pe culmi nebănuite determinând
mulți oameni să adopte atitudini care „sfărâmă” semenii (presupuși) neperformanți prin: ironii, sarcasm, umilințe și violență psihică sau emoțională de la cea mai subtilă
până la cea directă.
Doamna Cristiana Alexandra Levițchi (psihoterapeut și psiholog clinician) spunea într-un articol (aici) că „ironia și sarcasmul sunt doar frustrare și invidie puse în cuvinte” și că „a-l judeca pe altul mereu și mereu nu înseamnă decât a te judeca pe tine”. Deși se știe acest lucru - este destul de greu de acceptat dacă suntem prea „prinși” de valul judecății a tot ce există în exterior.
Din punct de vedere energetic, ironia, sarcasmul
sunt energii dulci, tentante, care ne hrănesc și ne ajută să umplem golul
interior, acel „ceva” care ne lipsește pentru a fi în pace și armonie cu noi
înșine și cu lumea exterioară. Ironia, sarcasmul, bârfa sunt metode clasice de vampirism
energetic. Este bine de știut pentru ca atunci când o facem să fim conștienți
de ceea ce facem.
Dar acest mod de a umple golul interior funcționează
numai pentru o vreme. Dacă suntem suficient de sinceri cu noi înșine putem
recunoaște măcar singuri în fața oglinzii că droguri precum ironia și sarcasmul
nu ne vor ține la infinit departe de ceea ce negăm ca și conținut interior. Le-am
numit droguri pentru că exact așa funcționează, dau dependență.
Această metodă de a-l înjosi pe Celălalt doar ca să
ne simțim noi mai bine este una care ajunge să se întoarcă la un moment dat
împotriva noastră. Este o lege universală. Și atunci când energia se întoarce ne
mirăm de ce ni se întâmplă.
Am fost de-a lungul vremii în ambele situații. Așa
am ajuns să cunosc gustul ironiei și sarcasmului de ambele părți: a celui care
le practică și a celui care le primește. Așa am ajuns să cunosc cât durează starea
de bine obținută ca rezultat al înjosirii Celuilalt și starea de rău pe care o
simte cel înjosit.
Probabil și voi ați fost măcar o dată în fiecare
dintre cele două situații.
Cum ne putem opri din acest joc? Cum ne putem opri
din a-i judeca/ironiza pe ceilalți?
Simplu. Atunci când suntem tentați să ironizăm o
persoană sau un grup de persoane e nevoie să ne amintim (cât mai profund)
senzația pe care o simte cel ironizat. Empatie. Doar o respirație profundă și
putem simți rezultatul următoarei noastre acțiuni.
Trăim vremuri în care cu greu ne amintim de
Celălalt. Cu greu ne amintim că Celălalt este un Om ca și noi, are un suflet ca
și noi, că a trăit experiențe traumatice care au lăsat urme adânci și răni
nevindecate ca și ale noastre (chiar dacă experiențele au fost diferite).
Faptul că nu ne amintim și nu ne preocupă aceste lucruri (când judecăm/ironizăm)
obișnuim să-l punem pe seama lipsei timpului, pe seama faptului că ne
deranjează ignoranța (cum, nu știu) și multe multe altele. Scuzele sunt ușor de
găsit pentru oricine.
Cineva îmi spunea de curând că nu ironizează pe
nimeni. Doar își spune părerea sub acea formă. Bună justificare :))
Este bine ca înainte de a ne spune părerea să ne
amintim că:
FIECARE Om are DREPTUL SUPREM de a ALEGE ce e mai
bine pentru el, de a ALEGE ce înseamnă acel bine, de a-și alege CREDINȚELE - fără
a fi judecat sau ironizat pentru acestea.
Orice judecată asupra credințelor cuiva înseamna
lipsa de respect și de considerație asupra acelui Om, înseamnă a-l considera
mic și neputincios în a-și ALEGE propriile credințe. Înseamnă în esență
încălcarea liberului său arbitru.
Este bine să fim
conștienți de aceste lucruri în toate acțiunile noastre.
Da. Există stări în care nu putem construi, în care
nu putem oferi nimic Celuilalt. Cu toții avem din când în când astfel de stări.
În astfel de momente, decât să dărâmăm ceea ce construiește Celălalt pentru
sine (așa, în felul lui, cu puterile lui, cu ideile lui - chiar dacă acestea nu
coincid cu ale noastre) măcar să îl lăsăm în pace.
Așa cum am mai spus, nu putem co-creao lume mai
bună decât acceptându-ne reciproc, ajutându-ne reciproc și ieșind din sfera
propriului Univers în întâmpinarea Universului celui de lângă noi. Putem trece mai ușor peste toate fiind blânzi unii cu ceilalți, fiind Împreună. ♥
Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", Resurse video, cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus) te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Deși relativ mulți dintre noi credem deja în capacitatea
de autovindecare și regenerare a corpului nostru, dovezile științifice sunt mereu binevenite.
Iată că astfel de dovezi au început să apară și să confirme această
capacitate miraculoasă a corpului uman, chiar dacă deocamdată este vorba de regenerarea
impulsionată inițial cu un factor exterior.
Alan Russell, cercetător la granița dintre chimie,
biologie și materiale avansate, studiază medicina regenerativă la Institutul McGowan
pentru Medicină Regenerativă din cadrul Universitații din Pittsburgh.
Acesta (împreună cu echipa sa) a reușit să determine regenerarea țesutului uman
utilizând un proces inițial care transmite corpului semnale de
auto-reconstrucţie. Iată explicațiile sale într-un scurt discurs marca TED:
Aceste descoperiri, alături de cele ce vizează reversibilitatea
îmbătrânirii (despre care am scris aici-click!) arată că din ce în ce mai multe
lucruri pe care le credeam până nu demult imposibile devin posibile și asta se
petrece chiar sub ochii noștri, iar limitele oricare ar fi acestea pot fi întotdeauna depășite.
Foarte importante informații despre metodele de vindecare se găsesc și în documentarul de aici (link) dar și în cel de aici (link).
Dacă este prima dată când ajungi pe această pagină, îți urez bun venit! Sper să găsești ceva care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta.
Pe parcursul vieții, în diferite momente, fiecare
dintre noi a fost urmărit de frică în diferitele ei forme de manifestare. Sub oricare dintre aceste
forme, frica este cea care ne oprește să experimentăm necunoscutul
oricare ar fi semnificația acestuia.
Dacă acest necunoscut nu ar conține și
potențialele noastre cele mai înalte, altfel spus: versiunile noastre cele mai
performante, atunci am putea spune că nu pierdem nimic locuind în zona de
confort oferită de lucrurile, situațiile și stările cunoscute. Dar dacă e să fim foarte sinceri
cu noi înșine, cu toții știm că în fiecare dintre noi stau o infinitate de comori încă
nedescoperite.
Căteva idei foarte utile pentru a înțelege mai
profund frica ne oferă Horia Țurcanu într-o ediție a emisiunii Harta Vieții
realizată de Nicoleta Svârlefus.
Vizionare plăcută!
Chiar dacă e un clip relativ cunoscut găsesc
potrivit să ne reamintim și cuvintele lui Neale Donald Walsch (autorul cărţii"Conversaţii cu Dumnezeu"), cuvinte la care eu mă
întorc de câte ori se întâmplă să mai uit esența lucrurilor...
Numeroase instrumente pentru regăsirea stării de bine și relaxare se găsesc următoarele cărți pe care le recomand cu încredere:
- "Remediul împotriva Fricii" -Lissa Rankin- online aici-link;
- "Mindfulness pentru începători" -Jon Kabat-Zinn- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Mindfulness pe înțelesul tuturor" -Bhante Gunaratana- comandă online aici-link;
- "Acceptă-ți teama dar nu te lăsa inhibat de ea" -Susan Jeffers- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Frica, prietena oamenilor deosebiți" -Geoff Thompson- comandă online aici-link;
- "Curaj" -Debbie Ford- comandă online aici-link;
- "Rețete împotriva îngrijorării" -L. Cohen- comandă online aici-link (abordare prin joc a fricii copiilor);
Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Sper să găsești în acest spațiu virtual lucruri care să-ți placă și să te întorci din când în când. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Există lucruri care ni se întâmplă și asupra cărora
pare că nu avem nici o putere în a le controla. Subiectul este vast însă aici
mă voi referi doar la unul dintre aspecte și anume la faptul că putem controla
cel puțin ceea ce gândim și simțim raportat la ceea ce trăim într-un moment
anume.
Percepția noastră asupra evenimentelor este
diferită în sensul că, în cazul când 1000 de persoane ar trăi aceeași
experiență traumatizantă fiecare ar gândi, simți și reacționa complet diferit.
Asta ar trebui să ne dea de gândit asupra
experiențelor și evenimentelor din viața noastră. Dacă acestea ar fi atât de
traumatizante pe cât credem că sunt, ar trebui să fie percepute la fel de dureroase
de toată lumea, nu...?
Suntem ființe atât de complexe și ne manifestăm
într-o infinitate de moduri - acesta fiind unul dintre motivele pentru care
umanitatea în întregul ei îmi apare ca fiind magică.
Suntem fiecare Stăpânii Gândurilor noastre și a
momentului prezent iar când vom fi conștienți pe deplin de acest lucru vom trăi
viața la potențial maxim.
Iată ce spune Mooji (biografie aici)despre impactul evenimentelor asupra
noastră și despre percepția noastră asupra evenimentelor....
***(Dacă traducerea nu apare odată cu pornirea
clipului atunci dați click pe CC în bara de jos a player-ului și alegeți limba
română.)
Celelalte articole ce conțin materiale video cu Mooji se găsesc cu un click aici-link , iar biografia sa există aici-link.
Câteva cărți pe care le recomand cu încredere deoarece oferă diverse perspective asupra jocurilor minții și regăsirii liniștii interioare:
Dacă ești pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bun venit! Sper să găsești subiecte pe placul tău și să revii din când în când. Pentru a căuta mai ușor poți folosi listele "Articole recomandate", "Resurse video" și cea a cuvintelor cheie (coloana din dreapta). Te poți conecta cu artiolele blogului oferindu-i un Like. Te mai aștept,
Există multe unghiuri din care putem privi libertatea. Însă când vine vorba despre câmpul nostru energetic, multe dintre informațiile cu care intrăm în contact par destul
de greu de aplicat în realitatea imediată, în viața noastră cotidiană. În acest
context, cred că avem nevoie de o înțelegere profundă a acestui concept în vederea înțelegerii surselor de conflict, a demontării acestora și armonizării relațiilor pe care le avem.
Așa cum spuneam în articolul/emisiunea "Libertatea"(link), pentru a înțelege lucrurile în profunzime consider că este necesar să
conectăm numeroasele semnificații ale acestui cuvânt.
Plecând de la libertatea noastră între destin și
liber arbitru am dezvoltat câteva idei despre legăturile noastre la nivel
energetic care ne limitează libertatea, despre necesitatea autenticității, despre
dependențele noastre și limitările pe care le produc acestea, despre
manipularea energetică, despre modul în care ne limitează credințele și despre câteva moduri de a redobândi libertatea/autonomia energetică - toate acestea într-o nouă ediție a emisiunii "Viața privită prin
ochii sufletului" împreună cu Maria Avrămasca (căreia îi mulțumesc pentru invitația la emisiune).
Vizionare plăcută!
Despre relațiile interumane din punct de vedere energetic am scris/vorbit aici (click).
Alte ediții ale emisiunii "Viața privită prin ochii sufletului" sunt postate în articole care există aici (click).
Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Ideea centrală a acestei pagini este Dezvoltarea Personală Integrală așa cum am definit-o aici-link. Poți căuta un subiect care să-ți placă utilizând listele "Articole recomandate" sau folosind cuvintele cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Poate că una dintre cele cea mai mari necesități ale
acestor vremuri, alături de analiza profundă interioară, este de a ne regăsi unii pe ceilalți și de a depăși prejudecățile
ce ne despart.
Printre numeroasele însușiri care ne-ar putea
apropia, deși pare greu de crezut, este vulnerabilitatea
noastră. Pentru că, până să ne găsim puterea interioară, toți suntem
vulnerabili fie că vrem sau nu să o recunoaștem.
Vulnerabilitatea noastră poate lua multiple forme
și se manifestă în diferite "zone" ale ființei noastre, însă esența ei este
aceeași. Voi dezvolta subiectul cu altă ocazie, singurul lucru important pentru moment fiind acela că vulnerabilitatea este caracteristica cea mai importantă ce apropie oamenii și facilitează o conexiune umană profundă.
Cum...?
Iată un om minunat care explică cum anume se întâmplă
asta: Brené Brown - sociolog, profesor, cercetător și autor de renume. Vă invit să urmăriți discursul său cald, emoționant, interesant și nu în ultimul
rând amuzant, vizionare plăcută!
Un alt discurs minunat al lui Brené Brown se găsește aici (click!).
Recomand cu drag cărțile sale - sunt balsam pentru suflet (transport gratuit oriunde în țară pentru orice comandă):
"Darurile imperfecțiunii" - comandă online aici-link;
"Ridică-te din propria ta cenușă mai puternic ca oricând" - comandă online aici-link;
"Curajul de a fi vulnerabil" - comandă online aici-link;
dar și:
"Psihologia rușinii" -Robert G. Lee, Gordon Wheeler- comandă online aici-link;
"Vindecarea rușinii. Armonizarea relațiilor" -M. A. Fossum, M. J. Mason- comandă online aici-link;
"Mai bine mor decât sa spun! Rușinea" -Boris Cyrulnik- comandă online aici-link ;
"Partea întunecată a căutătorilor de lumină" -Debbie Ford- comandă online aici-link ;
"De ce oamenii buni fac lucruri rele" -Debbie Ford- comandă online aici-link;
"Secretul umbrei" -Debbie Ford- comandă online aici-link ;
"Efectul umbrei" - Debbie Ford, Deepak Chopra și Marianne Williamson - comandă online aici-link.
Câteva păreri despre același subiect am scris/spus aici (click).
***
Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun
venit! Poți căuta un subiect care să-ți placă utilizând listele "Articole recomandate", cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Iată că și orașul meu micuț, Roman, se întâmplă
lucruri frumoase!
Primul eveniment înscrie orașul meu în programul Laboratorul
Verde al Reciclării - un program inițiat de oameni minunați preocupați ca noi
toți să trăim o viață mai armonioasă într-o țară mai curată.
Laboratorul Verde al Reciclării este un proiect
educațional organizațieiEco-Rom Ambalaje adresat
elevilor de 9-10 ani, părinților și cadrelor didactice și reprezintă o noutate ca
și conținut informațional dar și ca format pune accentul pe educația
experiențială.
Laboratorul Verde al Reciclării este un autocar
modificat și adaptat pentru mințile curioase și inventive ale copiilor, venind
în întâmpinarea lor într-o formulă high-tech, dinamică și interactivă.
Cunoscând preocupările celor mici, Eco-Rom Ambalaje le propune acestora o
experiență multimedia completă, stimulându-le interesul față de procesul de
colectare seletivă printr-un joc de echipă pe tablete PC, prin vizionarea unei
animații pe tema colectării selective și a unui spot didactic în ceea ce
privește reciclarea de ambalaje.
În primul semestru al anului școlar 2012-2013,
programul se va desfășura în 25 de orașe din țară: București, Pitești,
Târgoviște, Ploiești, Slobozia, Constanța, Tulcea, Focșani, Iași, Roman, Bacău,
Sfântu Gheorghe, Brașov, Târgu Mureș, Mediaș, Sibiu, Cluj Napoca, Zalău, Baia
Mare, Satu Mare, Arad, Deva, Târgu Jiu, Craiova, Alexandria, implicând peste
4000 de elevi, din 50 de școli primare.
Autocarul Laboratorul Verde al Reciclării
ajunge în Roman mâine (joi) 1 noiembrie, în intervalul 10.30 – 11.30, la Şcoala
cu clasele I-VIII Mihai Eminescu, din strada Mihai Eminescu nr. 27. Succes
copiilor care vor avea ocazia acestei experiențe minuate!
***
Al doilea eveniment este unul din altă latură a
vieții noastre dar am găsit potrivit să îl anunț tot în această postare
deoarece are loc peste doua zile. Este vorba despre conferința „Metamorfozele „Luminii
Vii” - de la fizică la metafizică” susținută de domnul prof. univ. dr. Traian
D. Stănciulescu de la Universitatea Al.I. Cuza din Iași (și vicepreședintele Asociaţiei
Naţionale de Terapii Complementare din România - ANATECOR) și domnișoara arhitect-designer
dr. Aritia Poenaru de la institutul de Inventică din Iași.
Domnul prof. univ. dr. Traian D. Stănciulescu este autorul a numeroase articole și cărți publicate atât în România cât și în străinătate, cum sunt acelea din seria METAMORFOZELE LUMINII (Ed. Performantica) "Biofotonica, știință a complexității" (2000), "Introducere
in teoria laserilor biologici" (2001), "Fundamente biofotonice ale
constiintei" (2003), etc.
Conferința este organizată de Societatea Culturală
Clepsidra condusă de domnul pr. Cornel Paiu, societate care are o susținută
activitate în orașul nostru, și va avea loc vineri 2 noiembrie la orele 17.00 în
biblioteca Colegiului Roman-Vodă (intrarea liberă).
Dacă sunteți din Roman vă invit cu drag și vă rog
să anunțați și persoanele interesate. Și dacă nu sunteți de aici eu cred că
merită să veniți pentru această conferință interesantă și o întâlnire cu oameni
calzi și primitori.
Învățarea este un proces complex. Ea nu se desfășoară numai pe
parcursul celor „7 ani de-acasă”, a cursurilor liceale sau a celor din
învățământul superior. Învățarea în sensul ei cel mai profund durează toată
Viața.
Viața în întregul ei
este un lung șir de lecții. Iar unele sunt foarte greu de învățat. Și anume
cele ale căror învățături refuzăm să le primim.
Cum putem detecta experiențele de acest gen ?
Observând repetabilitatea experiențelor similare.
Trăim o experiență, îi punem punct, crezând că am
învățat suficient din ea. Apare o altă experiență cu alți „actori” dar sesizăm
că suntem puși în aceeași situație cu cea dinainte.
Acesta este punctul în care este necesară o
alegere. Numai că, în cazul când ne dorim alt rezultat, altă rezolvare, este
necesară o altă alegere decât cea pe care am făcut-o în situația de dinainte. O
altă abordare, un alt unghi din care să privim și să rezolvăm situația.
Cred că una dintre cele mai grele lecții pe care a
trebuit să o învăț a fost cea de a spune NU. Încă învăț. Doar că am reușit să
observ niște lucruri.
Din dorința de a învăța, pe care mă bucur că încă o
am, nu reușeam să detectez punctul în care lecția mea se separă (ca sens) de
lecția celuilalt, pentru ca DA - în oricare situație de viață toți cei
implicați învață, iar lecțiile pe care le învățăm fiecare sunt diferite.
Am ajuns la concluzia
că procesul de învățare, dacă ne dorim ca interacțiunea umană din care învățăm
să fie armonioasă, este o artă. În cadrul acesteia, a spune NU este și aceasta o
artă.
Cum detectăm punctul
în care este necesar să spunem NU fără să refuzăm lecția?
Eu cred că acest
punct devine vizibil în momentul în care cineva insistă să ne impună părerea
proprie despre o anume problemă sau un anume subiect. Pentru că între a ne spune
părerea și a o impune celorlalți este o diferență, chiar dacă uneori greu de
detectat. Cred că verbul „a insista” pe care l-am folosit mai sus arată această
diferență.
Desigur că am
întâlnit cu toții situații în care cel/cea din fața noastră își arogă rolul de „profesor”
și ne obligă să învățăm o lecție de care el/ea crede că avem nevoie. După
părerea mea, acesta este punctul în care libertatea la o părere proprie ne este
încălcată și devine necesar acel NU. În cazul când reușim să rostim NU-ul,
rămâne doar să fim împăcați cu faptul că l-am spus.
După cum spuneam
într-un alt articol, am lucrat mulți ani în sistemul de învățământ. Am trăit
pentru o vreme în conceptul eronat în care credeam că doar elevii învață de la
mine. Și spun eronat deoarece destul de repede mi-am dat seama că am învățat
enorm de la cei în fața cărora aveam impresia că le sunt profesor. Drept pentru
care acum le mulțumesc.
Dar cele mai frumoase
momente pe care le-am trăit în sistem au fost acelea în care am reușit să vorbesc
cu elevii de la suflet la suflet, momente în care respectul nu venea din
rolurile noastre profesor/elev ci venea de la sine, reciproc, într-un mod
necondiționat.
Așa am ajuns să
accept că rolurile profesor/discipol sunt interschimbabile iar când procesul de
învățare se face de la suflet la suflet aceste roluri își pierd sensul. Pentru
că sufletul nu are noțiunea de roluri, nu cunoaște competiția pentru o
identitate anume, cunoaște doar blândețea.
Aceste lucruri m-au
condus cătrepărerea că în orice proces
de învățare, fie că este vorba despre sistemul de învățământ fie că este vorba
despre Viață, este necesară o nouă abordare și anume cea pe care o numesc de la
suflet la suflet, lipsită de orice presiune și de orice impresie/iluzie
personală că eu aș ști mai bine ce e mai bine pentru celălalt.
*** Mai jos - imagini de la întâlnirile lui Mooji (despre care am scris aici - click!) - un minunat exemplu de coexistență a înțelepciunii alături de blândețe, imagini care se pot vedea mai bine... cu sufletul.
Mai mult sau mai puțin conștient, căutăm fericirea o mare parte a timpului vieții noastre. Ne imaginăm că vom fi fericiți dacă vom
avea mai mulți prieteni, dacă vom avea mai mulți bani, o casă mai frumoasă, o
mașină mai scumpă sau un loc de muncă mai bun.
E firesc să ne dorim sa fim fericiți. E firesc să avem dorințe. Acestea pot juca rolul unui motor care ne propulsează și ne face eficienți. Până la un punct. Care ar fi acel punct? Exagerarea.
Adam Smith - economist, om politic și filozof
scoțian, spune că: "Marea sursă atât a suferinţelor cât şi a dezordinelor
din viaţa umană pare să provină din supraestimarea diferenţei dintre o situaţie
permanentă şi alta... Unele dintre aceste situaţii ar merita, fără îndoială, să
fie preferate altora, dar niciuna dintre ele nu merită să fie urmărită cu acea
pasionată înflăcărare care ne face să violăm regulile fie ale prudenţei, fie
ale justiţiei, sau să corupem pacea viitoare a minţilor noastre, fie prin
ruşinea dată de amintirea nesăbuirii noastre, fie prin remuşcarea pentru
oroarea nedreptăţii noastre."
Despre exagerările dorinţelor şi grijilor noastre ne vorbește Daniel Gilbert - profesor
de psihologie la Universitatea Harvard - într-un minunat discurs marca TED. Una dintre cărțile sale ajunse bestseller a fost tradusă și în română și poate fi cumpărată online: În căutarea fericirii - comandă aici-link (transport gratuit oriunde în țară), iar cititorii de limbă engleză au acces și la bestseller-ul său "Stumbling on Happiness" care a fost tradusă
pâna acum în 25 de țări.
Câteva cărți care ne dezvăluie diverse fațete ale fericirii (transport gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):
"Succesul redefinit" -Arianna Huffington- comandă online aici-link;
"Bucuriile înțelepciunii" -Yongey Mingyur Rinpoche- comandă online aici-link;
"Bucuria. Fericirea care vine din interior" -Osho- comandă online aici-link;
"Proiectul fericirii" -Gretchen Rubin- comandă online aici-link;
"Fericire Acum!" -Robert Holden- comandă online aici-link;
"Antidotul. Fericire pentru oamenii care nu suportă gândirea pozitivă" -O. Burkeman- comandă online aici-link.
Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", Resurse video, cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Deși s-au scris mii de pagini despre libertate în
cursul istoriei, atât timp cât există abuzuri emoționale și fizice în lumea în
care trăim, consider că e important să vorbim în continuare despre aceasta în
vederea conștientizării valorii ei inestimabile.
Între libertatea mea și libertatea celuilalt există
o linie foarte subțire și greu de detectat de multe ori deoarece, din cele două
spații pe care le separă această linie, este foarte puțin probabil ca lucrurile
să se vadă la fel. Vedem lucrurile diferit deoarece suntem unici și reacțiile
noastre sunt rezultatul multitudinii de experiențe complexe prin care am trecut
fiecare și a felului în care le-am perceput fiecare la nivel emoțional.
Dăm vina pe Timp de cele mai multe ori pentru că nu
avem răbdarea să ne cunoaștem unul pe celălalt în esență. Dar tributul pe care
îl plătim pentru această "lipsă de timp" este faptul că ajungem rapid să judecăm
aspru oamenii din jur și ajungem la fel de rapid la concluzii pe care le credem
adevărate, dar în realitate, ele nu reprezintă decât o infimă parte din ceea ce
este celălalt ca ființă în întregul său și acea părere fiind obținută prin filtrul judecăților privitorului. Acest fapt determină la rândul lui conflicte greu de stins, ruperea multor relații și închideri sufletești greu de vindecat.
Despre libertatea
oamenilor din închisori, despre încălcarea libertății prin manipulare, despre
compromis ca limitare a libertății, despre relațiile în care se limitează
libertatea, despre dependențe și despre alte lucruri legate de acest subiect într-o
nouă ediție a emisiunii "Viața privită prin ochii sufletului" cu
Maria Avrămasca.
***Fac precizarea că ideile exprimate în emisiune sunt puncte de vedere personale cristalizate în urma experiențelor de viață și a îmbinării acestor idei cu alte cunoștințe acumulate în timp, fără pretenția de a fi lecții sau adevăruri universal valabile.
Vizionare plăcută!
Alte ediții ale emisiunii "Viața privită prin ochii sufletului" sunt postate în articole care pot fi accesate aici (click!)
Recomand cu încredere (transport gratuit oriunde în țară):
Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept