Dacă ultimele lucruri pe care
le-am adus pe blog au fost ca să ne mulțumească mai mult gândurile și mintea, poate
că astăzi ar fi un moment potrivit să-i dăm și sufletului atenția cuvenită.
Un video pe care l-am văzut zilele trecute mi-a reamintit cât
de...nebănuite sunt drumurile vieții și cum ne poartă aceasta pe cărări pe
care nu ni le-am imaginat. Deși plecăm în timpul copilăriei cu niște vise,
ajungem în adolescență să avem altele, iar pe măsură ce înaintăm în timpul
nostru atât de relativ ajungem să găsim alte și alte lucruri care ne pasionează
și ne împlinesc.
Așa s-a întâmplat și cu Eric Whitacre a cărui poveste de viață a început asemeni poveștii multor adolescenți
cu visul de a deveni vedetă (în cazul lui vedetă rock) dar a continuat cu ceva cu totul neașteptat.
Nu vă dezvălui nimic mai mult decât faptul că ceea ce a realizat ne poartă
inimile în locuri unde mai greu putem ajunge singuri și ne demonstrează încă o
dată că vibrația diversității (în toate sensurile acestui cuvânt) depășește în
mod uluitor vibrația unicității.
* Efectul este maxim dacă părăsim
orice ne-ar putea distrage pentru acest puțin timp și ar fi minunat ca din momentul în care începe muzica să ne ascultăm și emoțiile și felul în care acestea ne învăluie.
Pentru că fiecare dintre ele ne spune ceva specific fiecăruia în parte.
Vizionare plăcută prin ochii sufletului!
Dacă ți-a plăcut video-ul de mai sus, posibil să-ți placă și ce găsești aici (link), aici (link) sau un articol în care am povestit despre...a fi împreună, articol care poate fi găsit aici (link). În cazul când îți plac poveștile de viață găsești mai multe aici (link).
Dacă ești pentru prima dată aici, îți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Te mai aștept,
"Viaţa înseamnă să pui întrebări,
nu să afli răspunsuri.
Mergem înainte pentru că vrem să
ştim ce se află în spatele următoarei înălţimi.
Trebuie să continuăm să punem
întrebări, să vrem să înţelegem.
Chiar şi atunci când ştim că nu
vom găsi un răspuns, tebuie să ne punem în continuare întrebări."(Allie - Taken [2002] )
Mi-am amintit astăzi acest citat
din filmul Taken (al lui Spielberg pe care l-am recomandat aici (link)), pentru că știu că
foarte mulți oameni sunt urmăriți de întrebări în fiecare zi, în fiecare clipă,
chiar și în clipa aceasta, acum, și știu câtă energie pierdem cu toții când
mintea noastră își macină continuu întrebările.
Dintre toate întrebările pe care
ni le punem în fiecare zi, există unele care persistă în mintea noastră
deoarece răspunsurile lor sunt greu de dat, iar cele pe care le-au dat ceilalți
nu corespund lucrurilor pe care le simte inima noastră ca fiind adevărate.
Pentru că, după cum știm, liniștea nu se așterne în noi înșine până când ceea
ce simțim în interiorul nostru nu coincide cu ceea ce gândim.
Întrebările care spuneam că
persistă sunt cele patru întrebări fundamentale:
Cine sunt eu?
De unde am venit?
Ce ar trebui să fac cu viața mea?
Ce se întâmplă după moarte?
Pentru a găsi răspunsuri la aceste
întrebări căutările noastre se îndreptă în diverse direcții și suntem în stare
să dăruim ani din viața noastră doar pentru a găsi măcar o piesă din puzzle-ul
uriaș pe care îl reprezintă Răspunsul.
Mi-am amintit astăzi citatul de
mai sus și pentru faptul că astăzi mi-a reapărut în "vizor" un film pe care l-am
vizionat mai demult și consider că a venit vremea să-l recomand și aici.
Nu îl recomand pentru ca cineva să preia răspunsuri prefabricate ci pentru că știu că fiecare poveste a căutărilor
cuiva stimulează în noi formulări proprii ale unor răspunsuri, iar valoarea
răspunsurilor proprii nu se compară cu nimic altceva. Altfel spus doar viziunea proprie formată
de acestea așterne în fiecare dintre noi liniștea minții și a sufletului.
Filmul pe care l-am regăsit azi - "Universul Hamburger" - este realizat de Miceal Ledwith - profesor de teologie și președinte de colegiu
teologic pentru mai mult de 25 de ani (Irlanda), fost membru distins al
Comisiei Teologice Internaţionale timp de 17 ani. În cazul când ați vizionat
documentarul documentarul "What the Bleep Do We Know" (pe care l-am
recomandat aici-link) vă veți aminti de prezența lui acolo. Dacă acum este pentru
prima dată când auziți de Miceal Ledwith vă pot spune că, chiar și în cazul când
nu sunteți de acord cu nici una din părererile acestuia, filmul constituie măcar
un generator de întrebări, ceea ce cred că este foarte important. Vizionare
plăcută!
Recomand cu căldură cartea:
- "Proiectul Sfera" - autori Miceal Ledwith, Klaus Heinemann - comandă online aici-link - transport gratuit.
Dacă ați văzut deja filmul de mai sus, merită să vizionați și materilele care se găsesc aici-link și aici-link.
Dacă ești pentru prima dată pe această pagină, mă bucur să-ți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta.
Deși unele lucruri par de la sine
înțelese, experiențele pe care le-am trăit în ultima vreme și acelea prin care
am văzut că trec cei din preajma mea mi-au demonstrat că nu e chiar așa cum
pare. Există încă o ceață care învăluie subiectul libertate, mai exact granițele
ei și drepturile și responsabilitățile pe care le avem când conviețuim în
societate.
Declarația Universală a Drepturilor Omului este un act care a fost proclamat de către Adunarea Generală
a Organizației Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948. Acest act constituie "un ideal
comun spre care trebuie să tindă toate popoarele și toate națiunile, pentru ca
toate persoanele și toate organele societății să se străduiascã, având această
declarație permanent în minte, ca prin învățătură și educație să dezvolte
respectul pentru aceste drepturi și libertăți" (citat din actul respectiv).
Deși aș da un copy-paste aici
întregului document pentru că îl consider foarte important (dar insuficientcunoscut și respectat), nu doresc să ocup spațiul articolului - îl puteți găsi aici (link important). Aici mă voi opri doar la trei articole
cuprinse în declarație, articole care consider că prezintă o importanță majoră pentru o mai bună relaționare în realitate și în mediul virtual:
Articolul 1
Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și
în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se
comporte unele față de altele în spiritul fraternității.
Cum spuneam, deși pare de la sine
înțeles că (în esență) suntem egali, că avem fiecare rațiune și conștiință, privind
în jurul nostru observăm fără efort cum destui oameni încearcă asiduu să-i
convingă pe ceilalți că sunt mai "speciali", că au găsit adevărul suprem (unic), că sigur
au "dreptate" și că, în virtutea acestor "calități", trebuie "urmați" în ceea ce spun. Atât
de multe discuții care respectă acest tipar am văzut și am citit (în realitate și în mediul
virtual) și desigur cunoașteți, încât consider că este strict necesar să ne reamintim câteva dintre drepturile noastre de bază. Cu siguranță, dacă am avea în minte măcar
5 minute pe zi acest articol 1 din declarație, am regăsi o bună parte din
liniștea vieților noastre plus că nu s-ar mai consuma inutil atâta energie pe contraziceri și discuții fără "învingători".
În privința motivelor pentru care
oamenii încearcă să-i convingă pe ceilalți de diverse lucruri, cel mai important
dintre ele consider că este nevoia de recunoaștere (publică) - o nevoie firească (de văzut piramida lui Maslow aici-link) însă care scapă de sub control multora. La o privire mai
atentă se poate constata că această nevoie de recunoștere provine dintr-un nivel
scăzut al stimei de sine, sau, mai simplu spus, provine din tipare de gândire (subtile) precum: "dacă ceilalți mă vor recunoaște ca fiind mai bun decât ei, atunci mă voi simți poate mai bine".
Nu vreau ca această
discuție să ia o turnură ce ține de spiritualitate pentru că aceste drepturi nu
țin de credințele noastre ci de un minim respect strict necesar tuturor pentru a conviețui
în societate. De aceea nici nu voi aplica principiile după care eu îmi conduc
viața ci mă voi opri la a spune că oamenii care încearcă să-i convingă pe
ceilalți că dețin "adevăruri universale" sunt abuzatori (vampiri psihici) și
că este în regulă să părăsim respectivul spațiu în care suntem agresați pentru credințele noastre. Că recunoașterea publică este o hrană pentru ego dar nu este una care să țină de "foame", aceasta este o cu
totul altă poveste.
Articolul 18
Orice om are dreptul la libertatea
gândirii, de conștiință și religie; acest drept include libertatea de a-și
schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia
sau convingerea, singur sau împreună cu alții, atât în mod public, cât și
privat, prin învățătură, practici religioase, cult și îndeplinirea riturilor.
Aceste drepturi mi se par foarte
importante mai ales acum când descoperirile privind câmpul conștiinței vin din
mai multe domenii (fizică, biologie, neuroștiințe, etc.) și când din ce în ce
mai mulți oameni acceptă existența acelui "ceva" ce există dincolo de materia
condensată.
În ceea ce privește exprimarea publică,
consider potrivit să fac o subliniere (sau să-i spunem update) declarației de
mai sus, anume una referitoare la exprimarea virtuală.
Consider că un blog (sau pagina de Facebook a unei persoane) este un spațiu
privat și public în același timp. Un spațiu în care autorul/administratorul
publică ceea ce consideră de cuviință, convingeri proprii sau idei cu care acesta rezonează. Părerile cititorilor sunt binevenite și utile, în ideea unei interacțiuni între cel care oferă informația și cel care beneficiază de ea. Libertatea acordată cititorilor este exprimată prin acordarea oportunității de a
posta comentarii și consider că, în mediul virtual, acceptarea comentariilor semnate "Anonim" reprezintă maxima deschidere.
Firesc ar fi ca, în virtutea articolului 18, aceste comentarii să se
oprească la sensul propriu al cuvântului "păreri" și să nu se transforme în prilej
de ironii, sarcasm (link) sau injurii la adresa autorului blogului/paginii Facebook. Dar, după
cum ați observat, atât pe bloguri și pe Facebook, acest lucru nu este respectat, iar limita
respectului reciproc este de multe ori depășită în mod abuziv.
Dincolo
de lucrurile reci precum "regulile", un blog (sau pagina de Facebook a unei
persoane) este asemeni casei celei/celui care scrie pe ea. Iar în acest context, a intra în casa cuiva și apoi să-i spui gazdei că are o casă aiurea și că mobila este de cel mai mare prost
gust este o atitudine pe care... nu doresc să o etichetez (bineînțeles, aceasta este o metaforă destul de blândă pentru
ceea ce se întâmplă în mediul virtual).
Mă întreb retoric: cui anume am
spune că are o casă urâtă dacă persoana (care scrie) nu ar deschide "ușa" prin care noi să
intrăm în casa lui? Altfel spus: dacă cineva deschide o ușă spre sufletul său - în realitate (sau pe o
pagină web publicând niște gânduri) cred că nu e firesc ca cei care ascultă (respectiv - citesc) să
profite de această ușă pentru pentru a intra cu bocancii și a-i strecura prin ea frustrările personale.
Finalizez
acest fragment subliniind că starea de bine oferită de ironii și
sarcasm (celui care practică le practică) este de foarte scurtă durată și nu îl poate vindeca de frustrările
proprii. Iar dacă este vorba despre părerile contrare, acestea pot fi exprimate într-o discuție într-un mod asertiv.
Articolul
19
Orice
om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include
libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a
căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și
independent de frontierele de stat.
Acest
articol din declarație aproape că nu necesită alte comentarii. Dar ca să fie și mai clare
lucrurile adaug aici drepturile asertive destul de cunoscute dar tot făcute
uitate atunci când vine vorba despre comentariile/părerile expuse în mediul real și virtual în
aceeași măsură. Aceste drepturi sunt:
dreptul de a decide care sunt scopurile şi priorităţile personale;
dreptul de a avea valori, convingeri, opinii proprii;
dreptul de a nu te justifica şi a nu da explicaţii privind viaţa ta;
dreptul de a spune celorlalţi cum ai dori să se comporte cu tine;
dreptul de a te exprima fără să-l răneşti pe celălalt;
dreptul de a spune NU, NU ȘTIU, NU ÎNȚELEG sau NU MĂ INTERESEAZĂ;
dreptul dea cere informații şi ajutor;
dreptul deface greșeli și de a te răzgândi;
dreptul de a fi acceptat ca imperfect;
dreptul dea avea uneori performanțe mai scăzute decât potențialul tău;
dreptul de a avea relații de prietenie cu persoanele pe care le consideri potrivite și de a-ţi schimba prietenii când nu te mai simți confortabil în preajma lor;
dreptul de a-ţi dezvolta viața așa cum îți dorești.
Dincolo
de toate acestea, în esență, cred că Viața noastră este despre Libertate - cu
precizarea importantă că este atât despre libertatea noastră (individuală) cât
și despre libertatea celorlați în aceeași măsură. Altfel spus, despre a
învăța să respectăm linia invizibilă care ne definește granițele
personalităților noastre. Nu avem cum să ajungem la acel UNU care suntem ca
esență la nivel global până nu învățăm să ne respectăm reciproc. Despre spiritualitate
nu aș îndrăzni să vorbesc până atunci.
***
E atât de mult loc în (pentru)
fiecare dintre noi...atât de mult loc, atâta libertate, iar acolo - în esența a ceea ce suntem - e atât de multă
pace. Nu e nevoie să abuzăm (link) pe nimeni pentru a o găsi.
Toți oamenii sunt în esență frumoși și buni. Dar numai respectându-ne reciproc spațiul personal putem scoate la iveală tot ce e mai bun în noi și în ceilalți. Cumva, într-un mod irațional, de un singur lucru sunt foarte sigură: anume acela că într-un final ne vom înțelege reciproc cu toții.
Dacă ești pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Poate că niciodată de-a lungul istoriei nu a fost mai intens studiată conștiința ca
în zilele noastre. Din ce în ce mai mulți oameni de știință din diverse ramuri
abordează acest subiect atât de complex adăugând noi și noi conexiuni și
semnificații spre a completa puzzle-ul uriaș pe care acesta îl reprezintă. Bucuria este cu atât mai mare cu cât aceste lucruri se petrec din ce în ce mai des și în țara noastră.
Dacă ați mai fost pe această pagină atunci vă este cunoscut faptul că sunt un "fan" al
conexiunilor între știință și...conștiință și că îmi place să urmăresc materiale
în care cercetători din diverse domenii fac astfel de conexiuni. Recunosc însă
că am o simpatie deosebită pentru creier și neuroștiințe, lucru destul de
trasparent 😁 având în vedere articolele care apar cu un click aici (link).
Așa am ajuns să descopăr zilele trecute o conferință foarte interesantă susținută
de un om deosebit pe care am bucuria să îl cunosc - domnul prof.dr. Leon
Zăgrean - șeful catedrei de fiziologie a Universității de Medicină și Farmacie
"Carol Davila" din București. Conferința are titlul "Conștiința, la răspântia dintre filozofie
și neuroștiințe" și a avut loc la Centrul de Studii Complexe, centru care urmăreste
dezvoltarea performanței umane, îmbunătățirea calității vieții și implementarea
societății cunoașterii.
Nu fac nici un comentariu introductiv deoarece nu vreau să influențez în nici un fel percepția
celor ce o vor viziona. Vă spun doar că pe parcursul acesteia vă veți bucura de
conexiuni importante între textele vechilor tradiții, curente de gândire
vechi și contemporane și mai ales descoperiri de ultimă oră din fizica cuantică și
neuroștiințe. Veți întâlni și idei din teoria lansată de dr. Stuart
Hameroff şi Sir Roger Penrose despre care am amintit săptămâna trecută aici (link). Ce poate fi mai frumos decât să fim martorii apropierii mult sperate a
momentului când toate lucrurile vor duce la o singură înțelegere a fluidității
multiversului.
Felicit
pe această cale pe domnul profesor univ. dr. Leon Zăgrean pentru deschiderea sa față
de acest subiect complex și pentru conexiunile atât de importante pe care le-a
dăruit în această conferință.
Felicitări și domnului dr. ing. Florin Munteanu - președintele Centrului de Studii
Complexe - pentru subiectele propuse în aceste conferințe, subiecte din ariile
interdisciplinare prin abordarea cărora se pot naște concepte și
tehnologii noi care să faciliteze transformarea societății în care trăim. Vizionare plăcută!
O emisiune interesantă la care domnul prof.dr. Leon Zăgrean a fost invitat găsiți și aici (link), iar un alt articol important despre conștiință puteți găsi aici (link).
Iată și câteva cărți foarte importante pe tema conștiinței (toate beneficiază de transport gratuit oriunde în țară):
Dacă ești pentru prima dată pe această pagină, bine ai venit! Poți alege un articol din lista "Articole recomandate" sau orice subiect din tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
La prima vedere mulți oameni ar spune
că lumea noastră este un haos. Nici nu e de mirare o astfel de
părere mai ales dacă privim știrile la diversele programe tv sau dacă
răsfoim vreun ziar din domeniu.
Și totuși, Edward Lorenz (autorul
teoriei haosului) spunea în 1960 că "Un fenomen care pare a se desfășura
la întâmplare, are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris
matematic" sau, mai simplu spus, există o ordine ascunsă în orice evoluție
aparent haotică a oricărui sistem complex, așa cum este și lumea în care trăim.
Sensibilitatea unui astfel de sistem față de condițiile ce îi caracterizează
starea mai este numită "efectul fluturelui". Motivul pentru care
acest efect a devenit destul de cunoscut este datorat cunoscutei vorbe: "Bătaia
aripilor unui fluture din Brazilia poate stârni o tornadă în Texas."
Că ne este greu să ajungem să
observăm ordinea din haos acesta este un alt subiect. În cazul când ne dorim, există
instrumente care ne ajută să ne antrenăm în acest scop (link). În gama acestor
instrumente intră și filmele. Ne putem lăsa purtați de povestea unui film și,
în cazul când reușim să intrăm suficient de "adânc" în ea, putem
considera că am și trăit respectiva poveste.
Dacă tot am adus vorba în
săptămâna care s-a încheiat despre universurile paralele și despre ce-ar putea
exista "dincolo"de această realitate, m-am gândit că e potrivit ca filmul de
astăzi să fie în ton cu acestea. Este vorba despre un film drag mie, unul cu
multiple semnificații. Are chiar titlul "Efectul fluture" și ne poartă într-o
călătorie în mai multe universuri paralele. Povestea pe mine m-a captivat, dar
e drept că asta s-a întâmplat mai ales deoarece practic transpunerea într-un
mod foarte eficient ..:))
Iată
filmul mai jos (l-am preluat de pe acest site (link)), însă pentru o calitate video
bună este recomandat să cumpărați dvd-ul. Filmul este regizat de Eric Bress, J. Mackye Gruber iar în rolurile principale joacă Ashton Kutcher și Amy Smart. Sper să vă placă. "Călătorie" și vizionare plăcută!
Dacă ești pentru prima în căsuța mea virtuală, îți urez bun venit! Poți găsi alte recomandări de filme (artistice) aici (link) sau documentare aici (link). Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Dacă tot am deschis ieri subiectul
experiențelor petrecute în afara corpului, m-am gândit că este potrivit să aduc
astăzi câteva informații pe care le-am găsit acum ceva vreme pe net, informații
legate de teoria lansată de doi oameni de știință renumiți privind "localizarea"
sufletului. În știrile reunite în clipul de mai jos mie-mi pare mai curând că
ei vorbesc despre "localizarea" conștiinței individuale - fac această precizare deoarece
mulți oameni încă au definiții distincte ale sufletului, spiritului și
conștiinței - eu nu mai consider necesară această separare preferând abordarea
omului ca întreg.
Teoria lansată de dr. Stuart Hameroff (fizician, anestezist și professor emerit la Universitatea Arizona) şi
Sir Roger Penrose (profesor emerit de matematică la Universitatea Oxford) este
intitulată teoria cuantică a conştiinţei și are ca idee centrală faptul că
sufletele oamenilor sunt conţinute în structuri aflate în interiorul celulelor
noastre cerebrale, structuri numite "microtubule".
Este deja cunoscută ideea conform
căreia creierul uman este asimilat unui computer biologic, deoarece neuronii din
creierul nostru prin conexiunile sinaptice dintre ei și impulsurile electrice
dintre aceștia funcționează asemeni unei rețele informatice. Această
idee se regăsește și în bazele teoriei celor doi cercetători de top dar este
bineînțeles îmbogățită cu multe noțiuni noi preluate din noile descoperiri din
fizica cuantică și numeroase rezultate experimentale pe care nu le voi preciza
aici de dragul păstrării doar a esenței informației și a simplității ei.
Poate este de luat în considerare și
faptul că dr. Stuart Hameroff este director al Centrului de Studii privind Conștiința (link) (centru pe care l-a fondat în 1994) și faptul că a lucrat la
elaborarea acestei teorii împreună cu matematicianul Sir Roger Penrose încă din
1996.
Consider că această teorie este
conectată într-un mod minunat cu teoria lui Rupert Sheldrake a câmpurilor
morfice, teorie despre care am scris aici (link important).
Este drept că am rămas surprinsă
ca astfel de lucruri au "încăput" în programele de știri atâta vreme cât la știri
se discută de obicei despre cu totul alte lucruri (motiv pentru care
mulți dintre noi au și renunțat definitiv la televizoare). Felicit pe această
cale oamenii minunați care au reușit să introducă aceste informații în
respectivele programe de știri și sper din tot sufletul ca demersurile de acest
gen să se înmulțească deoarece este foarte important ca informația de factură
științifică să ajungă cât mai curând la oamenii care își doresc să se pună la
punct cu descoperirile vremurilor noastre.
Iată mai jos informațiile reunite de care spuneam. Subiectul este comentat de un fizician român de mare
valoare pe care îl apreciez în mod deosebit - domnul Andrei Dorobanțu (link), pe care îl felicit de asemenea pentru deschiderea extraordinară spre subiecte considerate de către sceptici "periculoase" pentru un om de știință. Vizionare plăcută și.. cu folos.
Despre lucruri similare cu teoria vorbește și domnul prof.dr. Dumitru Constantin Dulcan aici (link) și aici (link) dar și domnul prof. dr. Leon Zăgrean aici (link). Pe principiul "timp și voință să fie că informațiile există" și sunt gratis.
*Articolele originale care anunță
lansarea teoriei cuantice a conștiinței se găsesc aici (link) și aici (link).
Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, bine ai venit! Poți alege un articol din lista "Articole recomandate" sau orice subiect din tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Cred
că nu există om să nu se fi întrebat măcar o dată cum va fi când vom pleca
"dincolo" sau dacă există ceva dincolo de această realitate materială. S-au spus și s-au
scris multe povești despre experiențele celor care au reușit să se întoarcă la
viață după ce au ieșit din comă sau după ieșirea din moarte clinică.
Datorită mărturiilor celor care au experimentat moartea clinică, unii oameni au ajuns să fie convinși că dincolo există o lume (sau mai multe) care arată într-un anume fel. Am fost multă vreme fan al acestei convingeri, însă am găsit prea multe informații contradictorii,nu am găsit o "cale" prin care să le permit să coexiste 😁, așa că am considerat firesc să las loc îndoielii.
Pentru cei curioși dau astăzi mai departe un film bazat pe astfel de mărturii dar, mai important de atât, pe părerea oamenilor de știință despre
aceste experiențe. Documentarul are titlul "Faux Depart" ("Falsa plecare") și este
realizat de Sonia Barkallah. Aceasta a reușit să cumuleze în film părerile mai multor cardiologi, chirurgi, anesteziști, neurologi și psihologi
care prezintă informații culese de-a lungul întregii lor cariere.
Consider că este un documentar interesant deoarece face multe conexiuni între experiențele discutate și, în plus, elimină multe prejudecăți din conștiința de masă pe
care probabil le-ați întâlnit deseori. Sigur o să vă placă, vizionare plăcută!
- "Am murit și m-am descoperit pe mine însămi" - Anita Moorjani - comandă online aici-link;
- "Călătorii în afara corpului" - Robert Monroe - comandă online aici-link;
- "Călătoria supremă" - Robert Monroe - comandă online aici-link.
***
Dacă ai ajuns de curând pe această pagină îți urez bun venit! M-aș bucura să-ți placă și celelalte articole și să te întorci din când în când. Poți alege un subiect anume utilizând lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,
Mulți oameni de știință spun că universurile
paralele există și chiar cred că nu ne mai putem îndoi de asta. Că este greu de
acceptat ideea, se înțelege de la sine. Asta deoarece minții noastre îi este greu să-și imagineze cum ar fi să avem un număr infinit de replici ale noastre ale fiecăruia și cum ar fi să nu putem controla cu ce-și ocupă acestea timpul...😂
Numai că din ce
în ce mai mulți oameni simt intuitiv că există ceva dincolo de noi, ceva mult mai mult decât ne putem închipui, ceva care deocamdată nu poate fi cuprins cu mintea și explicat rațional. Că ar cam trebui să trecem dincolo de ideea unicității este un alt subiect. Motivul pentru care este cazul să conștientizăm măsura infinității posibilităților l-am găsit cuprins concentrat în citatul următor:
"Știm acum că energia
întunecată reprezintă peste 70% din Univers, materia întunecată cam 20%. La un
calcul simplu ne dăm seama că abia înțelegem (științific) maxim 10% din
Univers, dar 90% rămâne un mister. Conștientizând această realitate trebuie să
fii foarte precaut înainte să spui că ceva este imposibil."- Harold E. Puthoff
Trecând dincolo de necesitățile impuse
de teoriile științifice privind existența universurilor paralele, la prima
vedere este greu să găsim motive să ne intereseze acest subiect deoarece pare foarte
îndepărtat de viețile noastre practice. Pare foarte îndepărtat de nevoile
zilnice pe care le presupune viața de zi cu zi.
Eu cred că aparentul dezinteres pe
care îl avem față de astfel de subiecte este determinat de ceva care există
la nivel subtil, de ceva ascuns în fiecare dintre noi, anume teama de multitudinea posibilităților în care s-ar putea desfășura un
eveniment și gândul că am putea avea cu toții "dreptate" :)). Am rostit cuvântul teamă deoarece, dacă ar fi așa, nu
am mai avea motive să ne contrazicem pe nici un subiect, fapt care pare foarte plictisitor într-o
lume în care încă ne hrănim energetic foarte mult din conflicte. Cu alte cuvinte există o teamă că am putea rămâne flămânzi de conflicte.
Dar..., eu cred că existența
universurilor paralele vine să confirme experiențele pe care le avem în
tărâmurile de "dincolo" de această realitate (numite de unii autori stări de conștiință
extinsă), experiențe pe care mulți oameni încă le pun pe seama construcțiilor subconștientului,
denumindu-le vise (când au loc în somn) sau halucinații (când sunt trăite în stare conștientă).
Poate că aș fi
și eu tentată să cred că sunt vise sau halucinații dacă nu ar fi atât de reale și dacă nu ar
implica și conștiența simțurilor de "aici" așa cum mi-au descris
multe persoane care au trăit astfel de experiențe. Dar pentru că articolul de astăzi este dedicat universurilor
paralele voi lăsa subiectul privind astfel de experiențe deschis pentru o altă ocazie.
Filmul documentar de astăzi -
"Univers sau Multivers" - își merită pe deplin locul în seria "Informații caremi-au schimbat viața" (link) deoarece are puterea de a schimba total percepția noastră
despre acest Univers așa cum îl imaginăm acum. Are capacitatea de a explica pe înțelesul
tuturor ce goluri din cosmologie umple teoria existenței Multiversului și care sunt
dovezile care susțin ideea existenței lui.
Deși acest film zdruncină zdravăn
percepțiile și credințele de toate zilele iar asta ar putea crea o stare de neliniște, mie mi-a adus multe răspunsuri și
mi-a facilitat multe conexiuni între experiențe asemeni celor descrise mai sus și
explicațiile acestora. Conexiuni de genul: "Asta înseamnă că toate lucrurile pentru care nu mi-am
găsit timp să le fac au fost poate făcute de o copie de-a mea, în alta parte" - idee spusă de unul dintre fizicieni în film. Ori
asta nu-mi poate da decât o stare de pace.
Filmul este realizat tot sub
conducerea lui Brian Greene după cartea sa "Textura Cosmosului: Spațiul,
Timpul și Textura Realității" și reprezintă ultima parte din seria celor
patru amintite în ultimele patru săptămâni.
Documentarul poate fi înțeles în mod
independent, însă pentru o privire globală este recomandată și vizionarea celorlalte
trei din serie pe care le puteți accesa aici (link 1), aici (link 2)și aici (link 3). Vizionare plăcută și cu folos!
Ca și în cazul celorlalte trei episoade, recomand cărțile lui Brian Greene care au, așa cum am mai spus, darul de a explica lucruri complicate pe înțelesul tuturor și au calitatea de a fi mai palpitante decât un film SF 😁:
Dacă este pentru prima dată când ai ajuns în căsuță mea virtuală, îți urez bun venit! Sper ca lucrurile pe care le vei citi să-ți aducă o stare de pace și bucurie. Poți alege un articol din lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Relativ puțini oameni cred în
"semne" iar dintre cei care sunt dispuși să creadă fără argumente raționale și
mai puțini au răbdarea să le asculte/vadă/simtă deoarece vortexul vieții de zi cu zi estefoarte învăluitor și ne prinde destul de ușor pe toți în
spirala lui plină de ceață.
Mai multe experiențe pe care le-am
trăit de-a lungul vremii m-au determinat să nu mă mai îndoiesc de faptul că
Universul chiar ne trimite mesaje (prin oameni, experiențe de viață, filme,
emisiuni, articole, cărți, etc) și nu este chiar atât de greu de găsit semnificațiile
lor și de făcut conexiunea între acestea (pentru că la fel de importantă ca și aceste semne este și conexiunea dintre ele). Unele astfel de mesaje sunt foarte
clare și ușor de înțeles de către noi toți (link important). Rămâne doar să oferim o
șansă spre studiu (măcar) acestor "mesaje" pentru a verifica dacă se pot
aplica în rezolvarea experiențelor de viață prin care trecem fiecare, iar în
cazul când răspunsul este pozitiv, să și extragem modurile aplicare a acestor
mesaje în viața de zi cu zi. Pe "principiul" foarte simplu: "dar dacă totuși tot ce
aud/văd/simt în jurul meu (și în mine însămi) sunt mesaje codificate ale Universului către
mine?"
Filmul de astăzi - "Afterwards" (tradus de cei care l-au adus în România drept "Prevenirea") - ne
invită să fim martorii utilizării acestui principiu. Dar ce mi-a plăcut foarte
mult este faptul că pelicula poate fi utilizată drept un foarte bun exercițiu de imaginație, unul în strânsă
legătură cu cel pe care l-am propus în articolul "Dezvoltare personală cu bisturiul" aici (link) Anume, ne propune să ne răspundem la întrebarea "Ce aș
face dacă aș ști că voi muri mâine?". Pe mine acest exercițiu m-a ajutat mult în
învățarea/practicarea detașării, iar detașarea la rândul ei m-a ajutat să rezolv
o mulțime de ecuații ale vieții mele, reușind astfel să o simplific foarte mult.
Nu recomand filmul doar pentru semnificațiile sale profunde ci și pentru talentul cinematografic al actorilor care l-au adus la viață: John Malkovich, Romain Duris și Evangeline Lilly. Recomand
bineînțeles cumpărarea DVD-ului pentru o calitate bună video și audio. Iată mai jos doar trailer-ul, link-ul de vizionare fiind AICI-LINK. Vizionare
plăcută!
Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, mă bucur că ești aici! Poți găsi alte recomandări de filme (artistice) aici (link) sau documentare aici (link). Sau poți alege un articol din lista "Articole recomandate" sau orice subiect din tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Se spune că în cazul unei testări
psihologice generale foarte puțini oameni ar fi încadrați în categoria "normali".
În plus, dacă testarea ar fi realizată de 1000 de psihologi diferiți nici o
statistică nu ar coincide cu alta. Și asta deoarece noțiunea de "normalitate" are
limite foarte flexibile nu doar de la un psiholog la altul ci s-a și modificat continuu
și pe parcursul istoriei și de la o locație la alta pe glob.
Nu cred în boli mentale. Cred însă
în dereglări și blocaje datorate transformărilor prin care trecem cu toții în aceste vremuri. Cred că există oameni care au suportat și suportă
chiar acum presiuni interioare uriașe și că nimeni din afară nu poate ști măsura
lucrurilor care se petrec în sufletul și în mintea lor chiar dacă ei ar vorbi
despre asta. Dacă ar vorbi.
Dar foarte mulți oameni preferă să
nu vorbească despre presiunile interioare pe care le suportă. Bineînțeles, asta
se întâmplă în principal din cauza fricii de judecățile celor din jur, pentru
că atunci când simți o presiune interioară imensă este sigur că nu mai ai
nevoie de una exterioară. Dar desigur sunt multe alte motive pentru care
oamenii nu deschid poarta sufletului lor nici măcar pentru ei înșiși.
Multă vreme nu am înțeles de ce nu
se deschid oamenii, de ce nu vorbesc despre ce simt. Chiar am rănit câțiva
oameni forțându-i să se deschidă. Acum le cer iertare. Cănd i-am înțeles și
cum? Evident, când mi s-a întâmplat și mie să simt să mă închid sufletește. Și
mai ales când am văzut cum e să nu poți ieși de-acolo deși ajungi să îți
dorești asta. Când am văzut că iadul personal depășește cu mult tot ce s-a
scris vreodată despre orice iad de dincolo.
Acum văd închiderile sufletești ca
făcând parte din ciclul "normalității "cel puțin pentru o vreme (iată că am
rostit cuvântul "normalitate", deși nu face parte din vocabularul meu de toate
zilele), din normalitate - așa cum o văd eu acum.
Acum sunt convinsă că puterea noastră
de a ieși din orice iad crește exponențial din momentul în care în interiorul
nostru își face apariția credința că acest lucru este posibil. Mai cred că pentru
cei ce își doresc din tot sufletul să iasă din iadul personal Universul le scoate
în cale oameni speciali care și-au depășit toate prejudecățile și le pot fi
sprijin în drumul lor către pacea sufletească. Cred de asemenea că există oameni
cu o voință și o credință de fier care ies singuri din iadul personal (ca să
folosesc o expresie foarte cunoscută) și mai cred că într-un sens mai mult sau mai puțin metaforic "aceștia vor moșteni Pământul".
Ieri am vizionat un discurs
profund emoționant care mi-a reamintit aceste lucruri și mi-a oferit ocazia să
le scriu și aici, motiv pentru care am ales să îl împărtășesc și aici. Este vorba
despre speech-ul TED al lui Eleanor Longden care a reușit să depășească stări
din care foarte puțini psihiatri îi dădeau șanse să iasă. Luați-vă centurile de
siguranță, pentru că "vom coborî adânc...foarte adânc" (expresie a lui Robert M.
Williams din conferința de aici (link) pe care o recomand de asemenea). Ce emană energetic veți simți fiecare...
Proiectul minunat de care vorbește Eleanor Longden în discursul său se găsește aici (link) și susține oameni din întreaga lume.
(*Post-editare: Neapărat de văzut și discursul care există aici-link.)
Pe tema iadului interior recomand tulburătoarea carte scrisă de Andrew Solomon, carte finalistă la Premiul Pulitzer, câştigătoare al National Book Awards şi inclusă în lista The Times a celor mai bune o sută de cărţi ale deceniului. Este o carte despre care Daniel Goleman spunea că este "O călătorie de o sinceritate sfâșietoare printr-una dintre cele mai sumbre încăperi ale sufletului omenesc." :
"Demonul amiezii" - comandă online aici-link - transport gratuit oriunde în țară.
Recomand de asemenea:
- "Exerciții de meditație pentru depașirea depresiei" - M. Williams, J. Teasdale, Z. Segal, J. Kabat-Zinn - comandă online aici-link;
- "Ieșirea din depresie" -Dominique Barbier- comandă online aici-link;
- "Învinge depresia înainte ca ea să te învingă" -Robert L. Leahy- comandă online aici-link;
- "Flux. Psihologia fericirii" -Mihaly Csikszentmihalyi- comandă online aici-link;
- "Despre fericire, viață și multe altele" -Dalai Lama- comandă online aici-link.
***
Dacă este pentru prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! În legătură cu ce spuneam mai sus sunt și articolele de aici (link) și de aici (link). Sau poți alege un altul din lista "Articole recomandate" sau orice subiect din tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,